Germania și cancelara Angela Merkel au evitat, pentru moment, o nouă criză politică, provocată de politica „ușilor deschise” în problema migrației, promovată de Merkel, dar respinsă de aliații bavarezi. Luni noapte, ministrul de interne Horst Seehofer a anunțat că-și retrage propunerea de demisie după ce partidul său social-creștin și creștin-democrații cancelarei au găsit o soluție de compromis. O soluție care s-ar putea dovedi greu de pus în practică, la fel ca acelea propuse la summitul UE de săptămâna trecută.
Compromisul la care au ajuns cele două partide creștin-democrate germane, aliate de peste 70 de ani, prevede, între altele, înființarea unor „centre de tranzit” pentru migranți, la granița cu Austria, în care ar urma să fie plasați migranții care au cerut deja azil într-un stat al UE, pierzând astfel dreptul de a rămâne în Germania.
Totodată, Berlinul va negocia cu Austria un acord de reprimire a acestor migranți. Seehofer insista ca acesti migranți să fie respinși automat la granița germană, dar cancelara Angela Merkel respinge soluțiile naționale și insistă asupra unei soluții europene negociate.
Compromisul trebuie aprobat acum și de Partidul social-democrat, aflat în guvernul de coaliție cu cele două partide conservatoare, Uniunea creștin-democrată și Uniunea social-creștină din Bavaria. Disputa dintre Angela Merkel și Horst Seehofer risca să conducă la o ruptură între aceste două partide „surori” care colaborează de peste 70 de ani, și implicit la căderea actualului guvern.
Unde vor fi aceste „centre de tranzit”, cine va fi trimis acolo și cum vor fi returnați migranții care nu se califică pentru statutul de refugiați în Germania? Toate rămân de stabilit. Austria s-a grăbit însă să anunțe că nu-i va primi pe migranții refuzați de Germania, iar dacă va fi obligată să o facă, își va închide la rândul ei granițele. Provocând un efect al dominoului, care ar putea rezulta în dispariția, de facto a spațiului Schengen de liberă circulație în Uniunea Eropeană. Exact ceea ce vrea să evite cancelara germană.
„Uniunea Europeană devine din ce în ce mai fragilă”, avertiza săptămâna trecută la Bruxelles, Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei europene. „Prăpastiile se adâncesc”, spunea Juncker, cu referire la faptul că problema migrației provoacă tensiuni atît între nordul și sudul Europei cît și între vest și est.
Italia, Grecia și Spania sunt în acest moment țările europene care primesc cei mai mulți migranți salvați în Marea Mediterană, 16 mii în Italia, 13 mii în Grecia, 17 mii în Spania (după cum arată cifrele Organizației Internaționale pentru Migrație, din 26 iunie). Luni, Comisia Europeană a aprobat un fond suplimentar pentru Spania și Grecia de aproape 46 de milioane de euro. Cele trei țări cer însă mai multă solidaritate europeană, și un mecanism de împărțire a migranților între țările UE.
Deși numărul migranților ilegali s-a redus cu aproape 80% din 2015, a crescut mai ales opoziția țărilor central-europene (fost comuniste) de a primi, fie și o parte mică din acești migranți. Ungaria, Cehia, Slovacia și Polonia au declarat deja că se opun oricărei cote de migranți, desi la summitul UE de săptămâna trecută au acceptat, în principiu, planul de a se deschide centre de „triere” a migranților în țări europene. Pentru că ar urma să fie create numai în statele care se oferă voluntar. Și sprijină idea unor centre similare, înființate în afara Uniunii Europene. Nu se știe însă unde...
În acest moment, soluția magică pare să fie „centre pentru migranți” în UE, în afară, pentru că oferă statelor europene iluzia că nu sunt direct răspunzătoare de soarta acestor migranți ilegali. Cine le va găzdui, cine le va administra, cine le va finanța ? Întrebări la care nimeni nu are încă un răspuns, motiv pentru mulți comentatori să speculeze că așa-numita criză a migranției nu este decât un paravan pentru răfuieli politice, la nivel national sau european. Cum se pare că este cazul în Germania.
