De Sfântul Vasile de rit vechi, la Nisporeni, a fost dat startul concertelor cu tentă electorală din acest an. Mai mulţi experţi anticipează că şi în 2018, când se așteaptă că vor avea loc alegeri parlamentare, politicienii vor apela la cântăreți pentru un transfer de imagine. Oficial evenimentul de la Nisporeni, la care au evoluat câţiva artişti din Republica Moldova şi România, a fost organizat de Fundaţia liderului democraților Vladimir Plahotniuc, un truc la care recurg unii politicieni pentru a nu raporta cheltuielile la Comisia Electorală Centrală. De ce artiştii acceptă să cânte pentru partide, este o întrebare retorică pe care şi-o pun şi-o pun tot mai des alegătorii.
Puţini cântăreţi acceptă să vorbească despre conexiunile lor cu politicul şi mai ales despre eventualele beneficii pe care le aduce colaborarea cu cei aflaţi la putere. Unii dintre ei vorbesc cu sfială, alţii vor să convingă publicul că în campanii apar în scena pe gratis.
Conducătorul trupei Millenium, Vlad Gorgos, care în ultimii ani a acceptat colaborarea cu Partidul Socialiştilor şi preşedintele Igor Dodon, recunoaște că artiștii sunt divizați în funcție de clienții pentru care au prestat servicii. Drept dovadă, spune el, la aniversarea de 20 de ani ai trupei mulţi colegi au refuzat invitația de a participa la concert pentru simplul fapt că era organizat sub patronajul președintelui Dodon.
Vlad Gorgos zice că este invitat la evenimente organizate de diferite partide, dar nu accepta niciodată steaguri partinice pe scenă. Mai mult, conducătorul formaţiei Millenium compară activitatea artiştilor cu misiunea doctorilor, care vin acolo unde sunt chemați.
„Eu niciodată n-o să ţip în gura mare trăiască acesta sau acela. Eu l-am întrebat pe Marcel Pavel într-o seară cum face el. Mi-a spus: „Băi Vlade, eu într-o seară pot să cânt şi la trei partide, dar eu cânt că asta este profesia mea”. I-am văzut şi pe cei de la Holograf când au venit la concerte de felul acesta şi n-au scos nici un cuvânt, fiindcă noi ne facem meseria. Noi cântăm pentru oameni”.
Cântăreața de muzică populară Zinaida Julea care anul trecut susţinea iniţiativa democraţilor de trecere la sistemul uninominal de vot şi pleda pentru reformarea clasei politice, inclusiv cântând pe scenele din ţară, a refuzat orice discuţie cu noi la această temă.
„Orice ai face numaidecât cumva nu-io convine. Aşa-s vremurile. Eu deloc nu vreau să vorbesc pe tema asta”.
Un alt cântăreţ care s-a asociat cu PD şi cu reforma electorală inițiată anul trecut, Mihai Ciobanu este convins că artiştii sunt folosiţi de politicieni şi că uneori o fac de nevoie. El însă nu pomenește colaborarea cu democrații, ci face referire la o experiență din 2009 pe când la putere se aflau comuniştii.
Artiştii care se consideră artişti ei nu se leagă de politică, ei îşi cântă cântecul lor. Eu, de exemplu, ce cântece cânt? „Casa părintească nu se vinde”, „Am şi eu un nepoţel”. Nu sunt cântece politice, sunt cântece ale neamului nostru, altceva când fac imnuri despre anumite partide. Eu nu sunt om politic, eu cânt pentru toţi oamenii din toate partidele care sunt oameni gospodari şi oameni cu simţ. N-am tins şi nu m-am cerut în nici un partid, dar dacă m-au solicitat un partid care cred eu că e cu verticalitate, m-am dus şi am cântat şi nu întotdeauna pentru bani”.
Concertele organizate de politicieni şi partide politice au început să apară în rapoartele financiare depuse la Comisia Electorală Centrală abia din 2014. Chiar dacă se constată o îmbunătățire a calității documentelor depuse, cheltuielile sunt mult sub costurile reale, spune experta Asociaţiei Promo-Lex Cornelia Călin, specializată pe finanţarea campaniilor electorale. În 2014 onorariile acestor artişti nu au fost reflectate, începând din 2015 plățile pentru cântăreți erau simbolice, de 1500-3000 de lei, când prestați lor putea să coste tot atât doar că în euro.
În ultimii ani însă există cel puţin trei fundaţii afiliate politicienilor Vladimir Plahotniuc, Igor Dodon şi Ilan Shor care s-au activizat, fundații ce au în denumirile lor şi numele liderului. Întrucât fundațiile întră în categoria organizațiilor neguvernamentale, veniturile şi cheltuielile lor nu ajung la CEC, mai atrage atenţia Cornelia Călin.
„Ceea ce Promo-Lex a constatat e că într-adevăr este o practică a utilizării transferului de imagine şi acest transfer de imagine tot costă şi ar trebui ca undeva să fie luat în calcul. Acum noi nu avem cadrul legal care ar permite ca aceste costuri să fie reflectate în rapoartele financiare ale partidelor sau concurenților. Se încearcă de a se evita cadrul legal la maxim posibil. Aici ar putea interveni şi Fiscul, inclusiv Comisia Electorală Centrală, dacă într-adevăr şi-ar asuma mai mult decât este scris negru pe alb în Legea privind partidele politice şi Codul Electoral”.
Mai mulți experţi sugerează că artiştii şi politicienii se folosesc reciproc pe post de vehicule. Politicienii le asigură vedetelor nu doar o oarecare protecție, dar şi vizibilitate maximă, pe care muzicienii o convertesc apoi în câștiguri garantate.
