Procurorii militari au formulat pentru prima dată ideea că există o legătură directă între știrile false transmise în timpul Revoluției din decembrie 1989 în România și numărul mare de persoane rănite sau ucise. Dezinformările de la TVR erau coordonate cu deciziile pe care le lua deja noua structură care preluase puterea, după fuga soților Ceaușescu pe 22 decembrie 1989.
Revoluția română a fost transmisă la televizor și o lume întreagă a putut urmări lucrurile stranii care aveau loc atunci. După mitingul din 21 decembrie în care Ceaușescu a fost huiduit pentru prima și ultima dată, în aceeași seară protestatarii au ridicat o baricadă în zona Pieței Universității – Hotelului Intercontinental, încercând să demonstreze că nu cedează. Trupele de securitate și militarii din zonă au primit ordin să tragă: 49 de oameni au murit, 500 au fost răniți, 800 au fost închiși la Jilava, bătuți și torturați.
A doua zi, însă, pe 22 decembrie, când bucureștenii s-au întors în număr mare în fața Comitetului Central, trupele nu l-au mai ascultat pe dictator, iar acesta a decis să fugă cu elicopterul. În mod normal, ar fi trebuit să se așeze liniștea, numai că Ion Iliescu și ceilalți din jurul lui, care urmau să preia puterea, au mizat pe destabilizare pentru a-și construi un soi de „legitimitate”. Au fost astfel lansate zvonuri cu teroriști, oameni au fost chemați să apere televiziunea de acești străini care voiau să pună mâna pe ea, li s-au dat arme. Și apoi în tot soiul de lupte încă neelucidate în totalitate, au murit oameni nevinovați care chiar au crezut că e nevoie de ei să apere televiziunea.
Comunicatorul principal al Revoluție a fost Teodor Brateș, pe-atunci redactorul-șef al programului Actualități de la TVR. El a anunțat pentru prima data existența teroriștilor și a vorbit despre otrăvirea apei în plină desfășurare a evenimentelor...
Numărul total al celor morți prin împușcare pe durata revoluției a fost de 1142, al răniților de 3138, iar al celor reținuți se ridica la 760. Rezultă așadar că peste o mie de oameni au fost uciși după fuga lui Ceaușescu din cauza diversiunilor și alți crica 3000 au fost răniți.
Comunicatorul principal al Revoluției a fost Teodor Brateș, pe-atunci redactorul-șef al programului „Actualități” de la TVR. El a anunțat pentru prima data existența teroriștilor și a vorbit despre otrăvirea apei în plină desfășurare a evenimentelor.
Brateș nu a făcut nicio încercare să verifice notificările pe care le citea. Alături de ceilalți inculpați din Dosarul Revoluției, Brateș a fost și el pus sub urmărire penală, fiind considerat de magistrații militari „principalul factor de diseminare a știrilor false, cu caracter diversionist, în acest fel contribuind într-o foarte mare măsură la instalarea psihozei teroriste care a afectat profund întreaga populație a României, militari și civili”. În filmul „Televiziunea Română la zidul Revoluției”, regizorul Cornel Mihalache a inserat o secvență care ni-l arată pe Teodor Brateș dându-i spre citire unui crainic (George Marinescu), pe 23 decembrie 1989, un comunicat în care se vorbea despre o promisiune de sprijin militar din partea Ambasadei URSS. O altă știre inventată.
Mărturiile arată că într-adevăr Ion Iliescu, primul președinte post-comunist al României și principalul beneficiar al Revoluției, ar fi cerut ajutor militar la Moscova, dar a primit doar sprijin moral.
Tot în Dosarul Revoluției, Iliescu a aflat că este urmărit penal pentru săvârșirea infracțiunii contra umanității și că anchetatorii au extins urmărirea în cazul lui pentru perioada 27-31 decembrie 1989. Magistrații consideră că în calitate de iniţiator şi coordonator al Comandamentului unic de conducere (organism politico-militar) iar, mai apoi, în calitate de preşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale (care şi-a subordonat Consiliul Militar Superior), Ion Iliescu a acceptat şi oficializat măsuri cu caracter militar, dintre care unele au avut un evident caracter diversionist.
