Tot la o astfel de adunare, un grup numeros de magistraţi a încercat fără succes toamna trecută să revoce consiliul, acuzându-l de subordonare faţă de guvernul de atunci al Maiei Sandu. Mai riscă actualul consiliu revocarea, dacă tot a decis să-i convoace pe magistraţi în şedinţă?
Conflictul dintre magistraţi a izbucnit în timpul guvernului precedent, iar Maia Sandu l-a acuzat pe Igor Dodon că l-ar inspira, oferind protecţie celor dintre ei care ar fi riscat plecarea din sistem urmare a curăţării de corupţi pe care o intenţiona.
Judecătorii se împărţiseră atunci în două tabere, dintre care una îşi exprimase nemulţumirea faţă de aparenta ezitare a consiliului de a-i apăra în faţa unor anchete penale şi a evaluării din exterior intenţionate de guvernul Sandu şi a încercat de câteva ori să-l revoce.
I-am întrebat pe unii dintre magistraţii care jucaseră un rol activ în acele încercări de consolidare a magistraţilor în jurul intenţiei de demitere a consiliului dacă au renunţat între timp la idee:
„De ce să mai fie revocat, dacă el deja este revocat? Este hotărâre de ridicare a mandatelor – atât. În martie nu voi merge la adunare”, ne-a spus unul dintre ei, Alexandru Gheorghieş.
„Personal încă nu am analizat cum ar putea să evolueze lucrurile. Am observat, însă, că CSM şi-a dat din nou cu dreptul în stângul. Legea prevede convocarea adunării ordinare a judecătorilor în februarie… Se încearcă să se întindă cât se poate cu convocarea adunării…”, a adăugat un altul, Aureliu Postică.
Olesea Stamate, fosta ministră a justiţiei din guvernul Sandu, admite că ideea demiterii consiliului ar fi decăzut, pentru că ar fi dispărut, sugerează ea, motivul, adică riscul unor reforme dureroase pentru judecătorii compromişi. În plus, noul guvern socialist a reuşit să se asigure, printr-o intervenţie legislativă, de control asupra CSM, mai spune Stamate:
„Nu este exclus ca reprezentanţii actualei guvernări să încerce să convingă un grup de judecători să solicite revocarea consiliului. Pe de altă parte, ei practic sunt aproape de a-şi asigura un control suficient asupra CSM prin modificările la legea CSM adoptate în decembrie, care încă nu a fost promulgată de preşedinte, fiind trimisă la expertiza Comisiei de la Veneţia. Dacă prin acea lege reuşesc să aibă suficiente voturi ca să promoveze orice îşi doresc prin CSM, ar putea să re nunţe la opţiunea de a forţa de misia actualului CSM.”
Ceea ce actualul ministru, Fadei Nagacevschi, sugerează în legătură cu recentele evoluţii din justiţie e că lucrurile s-au stabilizat, cel puţin el ar avea această speranţă: „Sistemul politic depune toate eforturile pentru a consolida puterea judecătorească, pentru că noua ne trebuie un sistem stabilizat, ca să putem porni procedura de evaluare a judecătorilor.”
Opoziţia şi observatorii, pe de altă parte, spun că o serie de evenimente recente din justiţie ar demonstra re-subordonarea acesteia noului „stăpân politic”, în persoana preşedintelui Igor Dodon. Un exemplu ce ar vorbi despre revenirea la punctul iniţial, adică de subordonare politică, a lucrurilor în justiţie ar fi refuzul procuraturii de a porni vreo anchetă urmare a notei informative a judecătorului Mihai Murguleţ, acea notă în care se reclamau presiuni din partea şefilor din justiţiei şi care a determinat, vara trecută, pe timpul guvernului Sandu, mai multe demiteri de şefi de instanţe.
„Lucrurile revin la „normal” în domeniul justiției?! Practic am ajuns de unde am pornit”, comenta, ironic, astăzi decizia procuraturii, un politician de opoziţie activ pe domeniul justiţiei, deputatul PAS Sergiu Litvinenco.
„Justiția moldovenească s-a dezintegrat definitiv în acești ani. Din nevertebrată, a ajuns de plastelină. Dovadă - felul în care CSM s-a culcat operativ sub Dodon și circul în jurul Procuraturii Anticorupție”, crede la rândul său Valeriu Paşa, expert al WatchDog.md.
