Există chiar teama că în curând vom avea mai multe tipuri de internet, că uriașa rețea mondială se va sparge în sfere diferite de interconectare. Că vom avea un internet rusesc, unul chinez, unul UE și unul SUA.
Deja, sub presiunea legislației UE, mai multe site-uri ale unor ziare din SUA sunt inaccesibile utilizatorilor internet din Europa. Uniunea Europeană face, de ani de zile, presiune şi pe Google și alți giganți ai internetului, precum Apple şi Amazon, cerându-le să plătească destul de importante sume forfetare pentru drepturile de autor ale cetățenilor europeni indexați, fie jurnaliști, creatori de muzică sau scriitori.
Răspunsul Google a fost că dacă se continuă presiunea, atunci motoarele de căutare pe internet ale companiei ar putea să nu mai indexeze operele europene, ceea ce ar avea drept consecință dispariția lor din căutări, altfel zis - aruncarea în anonimat.
Există și cazuri extreme de control al internetului, precum China, Iranul sau Coreea de Nord. În aceste țări, de pildă, Facebook este inexistent, interzis. În Coreea de Nord, de altfel, simplii cetățeni nici nu au acces la internet.
Dar până și într-o țară ca Rusia, site-uri sociale precum LinkedIn sunt interzise.
În Rusia, cenzura internetului e pe cale de a deveni cvazi-totală...
În Rusia, cenzura internetului e pe cale de a deveni cvazi-totală. În Rusia, organismul de control al internetului Roskomnadzor (Роскомнадзор, Федеральная служба по надзору в сфере связи, информационных технологий и массовых коммуникаций), care are puteri discreționare și care e tot un braț al FSB-ului aflat la putere în Rusia, e cel care poate bloca site-uri chiar și fără ordin judecătoresc.
Televiziunile independente au fost eliminate de mult, iar cenzura sau auto-cenzura instaurate lent încă de la primul mandat prezidențial al lui Putin, 2000-2008. Până acum, internetul rămăsese, de bine de rău, un spațiu de libertate pentru exprimarea opiniilor politice și pentru dezbateri publice.
Autoritățile caută să împiedice asta fie prin Rozkomnadzor, fie prin decizii de tribunal sau ale Procurorului General, prin liste negre, noi decrete, regulamente, intimidări și atacuri cibernetice. Cu toate astea, abia din 2016 s-a ajuns la controlul total.
Tendința e veche, iar Serviciul Federal de Securitate (FSB) căuta de multă vreme să poată exercita un control complet al internetului. Acum însă, după Legea Iarovaia, din 2016, FSB are mijloacele legale de a colecta și centraliza toate cheile și programele de criptare de la companiile furnizoare de acces internet și telefonie.
***
Lipsa unor mecanisme eficiente de reglementare a internetului, inclusiv a rețelelor de socializare a fost principalul argument al majorității parlamentare de la Chișinău atunci când a propus eliminarea interdicției de a face agitație electorală în ajunul și în ziua alegerilor. Or tocmai această interdicţie a dus la invalidarea alegerilor pentru primăria capitalei câştigate de politicianul de opoziţie Andrei Năstase. Justiţia a invocat atunci zecile de mii de vizualizări pe care le-au avut pe Facebook îndemnurile la vot lansate de primarul ales Andrei Năstase, îndemnuri calificate de magistrați ca fiind agitație electorală.
Anularea zilei tăcerii a fost criticată însă de reprezentanţi ai opoziţie care au spus că propunerea ar fi „o piruetă” prin care Partidul Democrat de guvernământ ar vrea să se „spele” de responsabilitatea pentru invalidarea lui Năstase. Iniţiativa, potrivit opoziţiei, nici măcar nu rezolvă problemele ce au dus la invalidarea scrutinului din capitală, iar comportamentul pe reţelele de socializare cum nu a fost aşa şi va rămâne nereglementat, constata deputatul liberal Lilian Carp.
„Este un proiect care vine să pună mai multe semne de întrebare, dar nu vine să reglementeze domeniul reţelelor de socializare. Până în prezent această situaţie rămâne incertă şi vor exista probleme şi în alegerile parlamentare.”
Analistul politic Igor Boţan crede şi el că puterea de la Chişinău a profitat de situaţia creată pentru a-şi deschide calea spre o agitaţie fără limite. Anularea zilei tăcerii avantajează tocmai formaţiunile cu imense resurse financiare, administrative şi mediatice. Igor Boţan e de părere că putea fi preluat, bunăoară, modelul Canadei de reglementare a campaniei pe internet, inclusiv pe reţelele de socializare.
„În Canada pe internet, spre deosebire de spaţiul fizic, e posibil să se facă agitaţie chiar în ziua tăceri pe conturile din rețelele de socializare. Singura prohibiție în cazul Canadei, care este un exemplu bun, este că în internet motoarele de căutare şi site-urile care pot multiplica mesaje să nu preiau aceste mesaje ale candidaţilor şi concurenţilor electorali pentru a nu fi multiplicate şi transmise la mai mulţi utilizatori. Lucrurile erau atât de clare şi de simple că nu era nevoie de tot aceste chipurile investigări şi examinări a legislaţiei.”
În ultimii ani au existat câteva tentative ale guvernării de a reglementa internetul, inclusiv prin aşa-numitele legi Big Brother...
În raportul comisiei juridice a parlamentului în care s-a propus anularea zilei tăcerii este menţionată nevoia unor reglementări clare ale internetului în campanii electorale, inclusiv serviciile de publicitate electorală şi a dezbaterilor pe internet şi reţelele de socializare, în special al celor contra cost sau prin intermediari care pot genera fluxuri informaționale masive. E puţin probabil însă că puterea se va grăbi să pună în practică şi aceste recomandări, după ce e pe cale să obţină dorita anulare a zilei tăcerii.
Trebuie de amintit că în ultimii ani au existat câteva tentative ale guvernării de a reglementa internetul, inclusiv prin aşa numite legi Big Brother. Sub pretextul combaterii pornografiei infantile și a terorismului pe internet, autorităţile voiau să obţină, între altele, dreptul să blocheze site-uri, să verifice email-uri și sms-uri personale și să citească mesaje Viber, Telegram și WhatsApp. Toate încercările de a promova asemenea iniţiative au eşuat până acum sub presiunea societăţii civile, care a denunţat încercările de a limita libertatea pe Internet.
