O investigație publicată recent de portalul Anticorupție.md aduce în atenția opiniei publice viața de după război din entitățile separatiste ale Georgiei și Republicii Moldova. Jurnaliștii notează că cele două războaie în Georgia și unul în Republica Moldova, toate susținute de Federația Rusă, au dezbinat teritorii, au frânt destine omenești, au despărțit familii și au învrăjbit oameni. După războaiele teribile au apărut entități autoproclamate: Abhazia și Osetia de Sud în Georgia și Transnistria în Republica Moldova. Toate trei republici separatiste continuă să fie susținute prin scheme dubioase de Federația Rusă, dar și prin propagandă și dezinformare, o mașinărie puternică, alimentată de la Moscova.
Am invitat-o pe Cornelia Cozonac, directoarea portalului Anticorupție.md, în studioul Europei Libere pentru a o întreba, în primul rând, care sunt lucrurile ce ies în evidență atunci când sunt puse față în față situația din Georgia și Republica Moldova?
Cornelia Cozonac: „Experiența din Georgia a fost una chiar foarte bună. Mi s-au aruncat în ochi mai multe lucruri – aceleași mesaje comune ale propagandei rusești și dezinformării în Georgia, practic, similare; tehnicile de promovare a acestor mesaje erau exact ca în Republica Moldova. De exemplu, aceeași temă a migranților – la noi și la ei.”
Europa Liberă: Ne amintim de „cei 30 de mii de sirieni”... Mi s-a părut trasă la indigo situația cu sperietoarea migranților.
Cornelia Cozonac: „Da, în Georgia sperietoarea sunt iranienii și turcii. Despre iranieni se vorbea că vin masiv în Georgia și cumpără proprietățile din Georgia, deși, conform statisticilor, cei mai mulți care cumpără proprietăți în Georgia sunt rușii.
În Abhazia și în Osetia noi nu am ajuns, pentru că acolo nu se intră așa de ușor, a mers doar colega din Georgia, care este din Abhazia. Ea a documentat acolo la școală manualele și, iată, când am comparat ce manuale se utilizează în școlile din Abhazia, am văzut că ele sunt aproape identice cu cele din Transnistria, au același curs „Istoria ținutului natal” - și în Georgia, și în Transnistria. Toate manualele sunt puternic ideologizate, cu istorii cu fasciști, cu cotropitori, gândite la Moscova, editate, în mare parte, la Moscova – și cele din Transnistria, și cele din Abhazia. Există și aceeași tendință de a nu îi lăsa pe elevi să învețe în limbile lor materne – georgiană și, respectiv, română în Transnistria. Deci, practic, aceleași strategii, aceleași tehnici de ideologizare, de manipulare, de dezinformare.”
Europa Liberă: Dvs. ați spus că în anumite regiuni separatiste în Georgia nu se poate merge atât de ușor. Transnistria este relativ deschisă din punctul acesta de vedere. Deci la capitolul acesta, al liberei circulații, cum ați simțit lucrurile?
Cornelia Cozonac: „Noi am mers cu colega din Georgia și în Transnistria. Și ea a rămas surprinsă că noi nu am ieșit din mașină, a mers șoferul cu pașapoartele, inclusiv cel georgian, și ei s-au întors în 5 minute și noi ne-am continuat drumul. Respectiv, când am ieșit din regiune a fost la fel.
Ea a fost foarte surprinsă că noi am putut fotografia prin Tiraspol, că am putut filma chiar. Ea chiar și-a exprimat părerea că „la voi parcă conflictul acesta este practic terminat”. A discutat cu oamenii și n-a văzut ură nici de-o parte, nici de alta. Deci, oamenii au vorbit liber. E adevărat că atunci când abordam tema conducerii de la Tiraspol, oamenii încercau să evite discuția asta. Și în sate, când am mers, cetățenii nu prea voiau să vorbească sau evitau așa, delicat, abordările legate de conducerea din Transnistria sau de armata a 14-a. În rest, ei vorbeau liber. Și asta s-a simțit, că nu mai există acea ură între cei din dreapta Nistrului și cei din stânga Nistrului, adică nu există ura asta care există încă în Georgia și încă este pronunțată.
Deși și în Georgia experții cu care am discutat menționau că deja nu mai este atât de evidentă această ură între georgieni și abhazi sau osetini, dar ei zic că mesajele de ură sunt îndreptate acum mai degrabă în direcția Occidentului, a Europei. Și asta tot este o consecință a propagandei.”
Europa Liberă: Dar Dvs. cum vă explicați această schimbare de stări de spirit în aceste regiuni secesioniste? Înseamnă asta că Rusia își pierde din influență sau că își subtilizează cumva formele de impunere și de propagandă?
Cornelia Cozonac: „Mașinăria propagandei rusești este la fel de puternică, doar că își schimbă mesajele, își schimbă tacticile, în funcție de schimbările care au loc și în societățile respective. În zonele acestea de conflict a trecut deja timp de la războaiele care au avut loc în ‘92, ’93 și chiar și de la cel din 2008 din Georgia, deja sunt mai mult de 10 ani.
Și în Moldova, și în Georgia au crescut generații care deja nu mai știu de război. Chiar și cei refugiați în Georgia spun că copiii lor s-au născut în Georgia deja și ei nu se mai identifică cu refugiații sau cu cei care au locuit în Abhazia. Asta se întâmplă și în regiunea transnistreană, a crescut o generație care nu mai știe de război și care într-un fel deja are alte interese și încearcă să aleagă alte oportunități.
Am vorbit cu tineri din Transnistria, care povestesc, chiar și vorbitorii de rusă sau cei care au cetățenia Rusiei, că preferă să meargă în Europa. Tinerii nu-și văd viitorul în Transnistria. Asta se întâmplă și în regiunile ocupate din Georgia. La fel, o mare parte din tinerii care vorbesc georgiana încearcă să învețe în Georgia și nu rămân în Abhazia, de exemplu, iar o mare parte pleacă în Rusia.”
Europa Liberă: Unul din aspectele pe care l-am desprins atunci când am citit investigația Dvs., cel puțin așa pare la prima vedere, este că aceste zone post-conflict secesioniste din Georgia sunt foarte sărace, au un nivel de viață net inferior, inclusiv la capitolul asigurare medicală sau medicamente, sau asistență socială. Am văzut clădiri distruse încă din perioada războiului care n-au fost recuperate. Și, privind, comparativ, regiunea transnistreană, impresia mea pur subiectivă - îmi spuneți dacă este adevărat sau nu - a fost că Transnistria este un câștigător net al relațiilor preferențiale pe care le are Republica Moldova cu Uniunea Europeană. Regiunea are comerț cu Uniunea Europeană, există această liberă circulație a oamenilor care pot merge la muncă, inclusiv în Uniunea Europeană, pot reveni, transferurile de bani ș.a.m.d. Și pe acest fundal aici pare nivelul de viață mult mai ridicat decât în zonele separatiste din Georgia. Și des apar discuții la Chișinău că această relație preferențială ar susține cumva acest statu-quo care există și acest caracter separat al Transnistriei în raport cu Republica Moldova. Deci, e bine, pe de o parte, că oamenii trăiesc mai bine. Pe de altă parte, cum să facem ca să soluționăm problema transnistreană?
Cornelia Cozonac: „Colega mea din Georgia a observat acest lucru, că practic nu erau urme ale războiului în regiunea transnistreană și că chiar centrul Tiraspolului este în reconstrucție, ea a observat că satele sunt mai îngrijite, nu sunt atât de sărace cum sunt cele din Abhazia și Osetia. Acolo conflictul încă este ostil și de o parte, și de alta, și Rusia încearcă să țină acele regiuni în sărăcie.
Abhazia era o regiune bogată, o regiune care anterior avea un nivel foarte înalt al turismului, cu locuri extrem de frumoase, care merită a fi vizitate. Dar pentru că este foarte greu să obții permis să intri acolo, chiar și pentru ruși este dificil să intre în Abhazia și ei ocolesc Abhazia sau nu mai merg la odihnă în Abhazia. Și acea regiune a devenit foarte săracă, mai ales că este și afectată de corupție, militarii ruși acolo sunt cei care controlează regiunea și impun și o stare de frică pentru toată regiunea. Și, evident, Rusiei îi convine ca aceste regiuni să fie sărace. Și Georgia face eforturi considerabile ca să arate că ea, având aceste două conflicte nerezolvate, reușește să se ridice, reușește să se dezvolte și să devină atractivă și pentru regiunile ocupate.
Cât privește Transnistria, sigur că este mult mai deschisă, mult mai dezvoltată, pot fi realizate proiecte și sunt realizate proiecte ale Uniunii Europene chiar și în interiorul Transnistriei, acolo s-au deschis spitale cu suportul Uniunii Europene, s-au dezvoltat proiecte la hotar, în regiunea de demarcație, podurile au fost iluminate și există multe proiecte și în comun între organizații din regiunea transnistreană și organizații din partea dreaptă a Nistrului.
Aceste lucruri ajută și, într-adevăr, Transnistria este beneficiar și câștigător al acestei relații Republica Moldova – Uniunea Europeană. Faptul că au fost facilitate mai multe proiecte de perfectate a actelor, de înregistrare a agenților economici în Republica Moldova, chiar și controversatul proiect legat de plăcuțele de înmatriculare – toate au scopul de a apropia cele două maluri, de a elimina diferențele și disensiunile dintre cele două maluri ale Nistrului, dintre populația care este pe ambele maluri ale Nistrului.
Și totuși, vedem că conflictul nu se rezolvă. Deci, este la aceeași etapă cum era acum 20 de ani în urmă sau mai mult. Evident nu mai există acea ostilitate, dar conflictul nu este soluționat și rămâne a fi o problemă. Și eu cred că aici Rusia lucrează la fel strategic. Nu reușește să mențină regiunea într-o sărăcie ca și în regiunile din Georgia, ea, în schimb, influențează foarte mult deciziile conducerii de la Chișinău, influențează deciziile electorale ale cetățenilor care optează nu pentru o conducere pro-europeană, dar vedem că optează pentru partide cu o politică pro-rusă.
Și asta este problema sau diferența – că aici conducerea noastră a fost tot timpul mult mai influențată de agenții ruși decât în Georgia, de exemplu. Dar, din păcate, și în Georgia este aceeași situație. După plecarea lui Saakașvili au venit conduceri care sunt mai loiale față de politica Moscovei. Ce ce am observat, chiar și în cadrul acestei investigații, e că parlamentari de acolo și experții ne-au vorbit cu îngrijorare că și la Tbilisi se încearcă să se discute despre războiul din 2008 și despre cine a început războiul. Și se acreditează ideea că Georgia ar fi fost cea care a început războiul. Adică se încearcă a transforma Rusia din țară-agresor în țară-pacificator. Deloc întâmplător, și la noi acum în februarie se încearcă să se aducă în spațiul public aceeași discuție, practic este același mesaj. Și îl vedem că într-un fel sau altul apare și în Georgia, și la noi, aproape în același timp.”
Europa Liberă: Ceea ce ne permite să speculăm cumva că sursa acestui mesaj ar fi una singură, și anume Moscova. Din ceea ce îmi spuneți Dvs., impresia mea este că, în cazul Republicii Moldova, Moscova a ales, inclusiv poate pentru că situația economică din Rusia nu este una foarte bună, Crimeea și-a spus cuvântul, sancțiunile impuse de Occident și nu prea mai există bani pentru menținerea independentă a Transnistriei; și atunci se încearcă cumva transformarea Transnistriei într-o enclavă separatistă „de lux”, susținută prin scheme de corupție și cu o anumită deschidere către Uniunea Europeană pentru anumite susțineri, proiecte ș.a.m.d. Și în contextul acesta, eu voiam să ajungem și la investigația pe care ați publicat-o pe site-ul Dvs. legată de mining-ul de criptovalute, care a fost acum vreo 2-3 ani deschis în regiunea transnistreană. Din investigația Dvs. am văzut că există conexiuni foarte puternice cu guvernul rus, cu autoritățile de la Chișinău, inclusiv la nivelul președintelui Igor Dodon și al rudelor sale, Ministerul rus de Externe, fiul procurorului Ceaika – ar fi toți implicați în această schemă nu foarte transparentă. Poate și aici găsim explicația la faptul de ce problema transnistreană nu se soluționează, având în vedere aceste interese la nivelul elitelor din țările implicate?
Cornelia Cozonac: „Regiunea transnistreană tot timpul a fost o zonă neagră prin care s-au spălat bani, prin care s-au făcut afaceri dubioase și Moscova a fost întotdeauna cea care a avut interes sau anumite elemente de la Moscova întotdeauna au avut interes pentru zona transnistreană și ele nu au lucrat niciodată singure acolo, au lucrat cu cei din conducerea Republicii Moldova, care fie au acoperit tacit toate aceste afaceri, fie au fost implicați.”
Europa Liberă: Pentru că și Dvs. ați spus că la nivelul populației nu există aceste probleme, tensiuni care să continue să mențină conflictul. Totuși, el continuă la nivel politic, este aceeași etapă care a fost și acum 20 de ani, cum spuneați și Dvs.
Cornelia Cozonac: „Da, pentru că există interese pentru schemele frauduloase, pentru spălare de bani și întotdeauna a fost așa. Când Ucraina nu era în război, și Ucraina la nivelul conducerii a susținut regimul de la Tiraspol și, respectiv, politica Moscovei, a refuzat de mai multe ori să conlucreze cu Moldova pe linia de hotar, pe grupuri comune de grăniceri, îmi amintesc că scriam cu mulți ani în urmă la subiectul acesta. Am făcut mai multe investigații și am arătat că firme din țări din Uniunea Europeană erau interesate de scheme frauduloase în Transnistria.
Atâta timp cât acest conflict nu este rezolvat, întotdeauna vor fi interese meschine și se vor face scheme dubioase prin această regiune.”
Europa Liberă: Credeți că lucrurile la fel stau și în Georgia? Din experiența Dvs., există aceeași permeabilitate la nivelul conducerii Georgiei pentru aceste scheme de corupție?
Cornelia Cozonac: „La nivelul Georgiei nu prea există scheme de corupție și implicarea atât de vădită a unor reprezentanți ai conducerii Georgiei în scheme de corupție prin aceste regiuni. Noi când am început să facem această investigație, inițial voiam să facem pe sisteme de corupție, asta era mai apropiat și pentru mine și, știind că în zona transnistreană sunt mai multe scheme - și contrabandă, și corupție, și evaziune fiscală -, voiam să găsim aceleași subiecte și în Georgia.
Ziariștii de acolo ne-au spus că ei nu cred că vom putea documenta, pentru că din cauză că acolo hotarele sunt mai închise, mai controlate de armata rusă conducerea din Georgia aproape că nu se implică pe zona Abhaziei sau a Osetiei. Dar, oricum, anumite scheme de corupție sunt. Ceea ce am observat în Georgia e că Moscova începe și acolo să influențeze deciziile conducerii de la Tbilisi. Și astfel, mai multe proiecte pornite de guvernarea lui Saakașvili pentru regiunile controlate de ruși au fost blocate, de exemplu, la ieșirea la mare este un oraș, Anapia, unde urma să se deschidă un port foarte important pentru Georgia, proiectul a fost stopat. În orașul Zugdidi este construit un spital, care trebuia să asigure asistență medicală populației din regiunea Gale și celor din Abhazia, la fel, proiectul este stopat. Adică mai multe proiecte bune au fost stopate. Și ziariștii de acolo și chiar cetățenii ne spuneau că ei văd aici influența Moscovei.”
Europa Liberă: Cum vedeți Dvs. până la urmă, rezolvarea conflictului transnistrean în condițiile în care nu există tensiune între oameni, există aceste proiecte menite să apropie oamenii de pe cele două maluri, dar în condițiile în care la nivelul clasei politice există interese, inclusiv scheme de corupție, pentru menținerea actualului statu-quo? Și atunci, soluția unde este?
Cornelia Cozonac: „Pe de o parte, trebuie să se lucreze în direcția minimalizării nivelului de corupție. Cu cât vom scădea nivelul de corupție și cu cât conducerile care vor veni vor fi mai corecte, pliate pe interesele cetățenilor, probabil acest conflict va începe să se minimalizeze de la sine, în mare parte.
Sigur că aici este nevoie de decizie politică și în cazul Transnistriei cu siguranță va trebuie să fie decizie la nivelul țărilor mari. Nu Moldova va decide când își rezolvă acest conflict, deși el este unul intern. Deciziile în acest sens vor fi luate la nivelul țărilor mari, organizațiilor importante. Dar sigur că este nevoie ca populația să fie mai apropiată. Și atunci când se va apropia nivelul de trai din regiunea transnistreană și din partea dreaptă a Nistrului, când nu vor mai exista disensiuni sau chestii care i-ar diferenția pe cei de acolo sau pe cei de aici, atunci de la sine o să se rezolve. Dar totuși decizia finală va fi una la nivel politic.”
Europa Liberă: Mulțumesc tare mult, Cornelia Cozonac. Și vă invit să citiți pe anticorupție.md cele două investigații: „Viața de după război în Georgia și Republica Moldova” și cea legată de afacerea criptovalutelor, unde sunt implicați factori de decizie de la Chișinău și Moscova, și Tiraspol, evident.
