Elev al ilustrului lăutar Lemiș, tânărul Parno a pășit în lumea muzicii în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Costache lăutarul a rămas în istoria muzicii basarabene ca un iscusit viorist, dar și ca un conducător și dirijor cu har de orchestră populară. A interpretat numeroase melodii populare moldovenești, hore, sârbe, romanțe. Multe dintre acestea le-a compus el însuși, le-a preluat de la învățătorul său, Lemiș, sau le-a descoperit și scos din anonimat în urma turneelor sale de-a lungul și de-a latul Basarabiei.
Orchestra condusă de maestrul Costache era formată din viori, contrabas, alto, instrumente de percuție, de alamă și de lemn. Se cânta și la un corn, o inovație muzicală care i se datora.
Este de remarcat că membrii orchestrei împărțeau în mod egal între ei cheltuielile și veniturile, pe adevărate baze cooperatiste.
O vreme Parno a fost și învățător la școala de muzică din Bălți. A încurajat și a susținut copii talentați de țărani. Pe mulți dintre aceștia i-a găzduit chiar la el acasă, ajutându-i să pătrundă în tainele muzicii populare.
Într-un caiet cu melodii anonime, rămas de la Costache lăutarul, în subsolul uneia dintre ele, cu o mână nesigură este scris că maestrul, terminând să cânte această lucrare, s-a stins din viață la 20 aprilie 1912. Caietul se păstrează la Muzeul Național de Istorie.
