Corespondenta noastră a stat de vorbă cu Cristina Pereteatcu, director executiv la Amnesty International Moldova, despre tortură și relele tratamente în detenție, un flagel scos recent din nou în prim-plan de o decizie CEDO legată de protestele din aprilie 2009.
Cristina Pereteatcu: „Ne bucurăm foarte mult că în fostul spațiu sovietic doar în Republica Moldova există o entitate Amnesty International clasică. Ce înseamnă clasică? Înseamnă o mișcare bazată pe membri. Deci, în fosta Uniune Sovietică mai sunt entități în Rusia, care este un centru de resurse, și în Ucraina, care este un oficiu, iar în Republica Moldova chiar suntem o mișcare Amnesty International.”
Europa Liberă: Câtă lume a trecut pragul, câtă lume a crezut că venind la Amnesty International o să-și găsească dreptatea?
Cristina Pereteatcu: „Foarte multă. Anul acesta, a propos, la 10 decembrie împlinim 25 de ani de activitate în Republica Moldova și din datele statistice pe care le avem noi, echipa actuală, pentru că noi suntem implicați și în formări continue și inițiale ale profesioniștilor din domeniul jurisprudenței, și în educația formală în școli, sunt mii de oameni și curios este că în toți acești ani în continuare Amnesty este tratată de către cei care vin cu diverse probleme la noi ca o ultimă instanță. Deci, cum s-ar duce, spre exemplu, la Strasbourg la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului vin la noi și chiar dacă le spunem că nu intră asta în mandatul Amnesty, nu putem, „cel puțin ascultați-ne, este important că noi am venit, v-am văzut și v-am comunicat problema”. Deci, există o foarte mare doză de încredere din partea cetățenilor în mișcarea internațională Amnesty International.”
Europa Liberă: Care din drepturi ar fi cel mai des încălcate în Republica Moldova?
Cristina Pereteatcu: „Cam toate sunt încălcate și noi nici nu putem să ne implicăm în toate. Spre exemplu, tortura este în continuare o foarte mare problemă și mai cu seamă tortura care este aplicată persoanelor pentru care statul are un interes sporit. Deci, este o tendință negativă.
La ora actuală 85% din cetățenii Republicii Moldova nu au acces la apă potabilă...
Locurile de detenție, pe care iarăși le raportăm la tratamentul inuman, degradant și tortura rămân în continuare o problemă și aici mai mult ține de voința autorităților de a schimba lucrurile. Și dacă tot suntem în secolul XXI, în anul 2018, nu putem să nu vorbim despre drepturile economice, sociale și culturale, când la ora actuală 85% din cetățenii Republicii Moldova nu au acces la apă potabilă. Deci, sunt un șir de probleme care trebuie tratate cu seriozitate din partea autorităților și care necesită să fie soluționate.”
Europa Liberă: 2009 a fost anul când s-a vorbit cel mai mult despre tortură după evenimentele din aprilie; 2009, iată că ecoul îi rămâne viu încă și până astăzi. Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a dat câștig de cauză în cazul surorilor Radu. Cum ați văzut acele evenimente și unde ați reușit să vă implicați. S-a adresat cineva și la Amnesty International?
În curând se vor împlini zece ani de inacțiune din partea statului cu privire la dosarul „7 aprilie 2009”...
Cristina Pereteatcu: „Evident că s-au adresat. Chiar în aprilie 2009 mai multă lume a fost găzduită de către oficiul Amnesty International. Deci, au petrecut foarte multe ore la oficiu, pentru că erau vânați. Noi pregătim un raport detaliat, pentru că în curând se vor împlini zece ani de inacțiune din partea statului cu privire la dosarul „7 aprilie 2009”. Ceea ce s-a întâmplat atunci a demonstrat cât de infect este sistemul și cât de inapți sunt cei de la conducere de a gestiona situațiile de criză.”
Europa Liberă: Prin comisariate se vorbea despre „coridorul morții”.
Cristina Pereteatcu: „Exact! Asta a fost! Asta a fost, au fost momente groaznice care nu trebuie uitate. Deci, noi urmărim cu interes statistica pe care o prezintă Procuratura specializată. Pentru noi este foarte important să înțelegem dacă ne uităm la date, spre exemplu, nu-mi aduc aminte exact, dar cred că este o diferență de vreo zece cazuri, deci este în descreștere. Cazurile de tortură, plângerile care au fost depuse la Procuratură ne permit oare nouă din 633, să zicem, și 622 sunt cifrele pentru anii 2017-2018, să conchidem că tortura este în scădere? Și dacă am compara noi, spre exemplu, această statistică cu cazul Brăguța, oare nu înseamnă aceasta că noi în continuare avem o problemă gravă? Sau faptul că plângerile care ajung la CEDO sunt în continuare foarte multe anume pe cazurile de tortură? Ce am învățat noi în toți acești ani și în special cei care-și asumă actul guvernării? Deci, cum soluționează ei problema?”
Europa Liberă: Dar de ce ei rămân restanțieri la acest capitol?
Cristina Pereteatcu: „Pentru că, probabil, nu există voință, pentru că implicarea din partea societății civile este foarte mare. Societatea civilă organizează formări deja de foarte mulți ani. Cred că nu există procurori sau judecători, posibil mai puțin polițiști, pentru că acolo este fluxul de cadre mai mare, care nu au trecut prin formări ale diferitelor organizații pentru drepturile omului, cred că totuși cei care se mai perindă astăzi în sistem au moștenit sistemul legislativ punitiv din Uniunea Sovietică. Să nu uităm că aceste instituții, spre exemplu, cum ar fi și Ministerul de Interne sau Procuratura Generală sunt instituții închise și oamenii posibil că nu sunt atât de deschiși pentru a schimba lucrurile în totalitate. Mai este și un factor psihologic.”
Europa Liberă: Am mai auzit de cazuri de răfuială politică a celor de la putere cu adversarii lor și am aflat că unii dintre cei care suferă de pe urma guvernării vin și se adresează la dvs. cu rugămintea să-i ajutați să obțină azil politic în străinătate. E așa?
Cristina Pereteatcu: „Da, este așa. Din păcate, noi nu ne putem implica pe astfel de cazuri. Noi putem, spre exemplu, constata că, într-adevăr, omul este în pericol sau nu este în siguranță pe teritoriul Republicii Moldova și, respectiv, deja mai departe este decizia statului la care se adresează această persoană, să-i ofere sau să nu-i ofere azil politic, dar da, din păcate, trebuie să recunosc că foarte multă lume este persecutată. Și chiar cei care stau închiși în Penitenciarul nr. 13, care prezintă interes pentru autorități sau ale căror dosare sunt destul de cunoscute, sunt ținta unor tratamente degradante, așa, targhetate.”
Europa Liberă: Ați reacționat și atunci când au fost sechestrați cei șapte cetățeni turci. Organizațiile societății civile au cerut autorităților Republicii Moldova atragerea la răspundere a vinovaților de extrădarea celor șapte cetățeni turci și oferirea protecției pentru alte persoane aflate în situații similare. Cine a auzit, cine s-a autosesizat și ce înseamnă tăcerea autorităților?
Cristina Pereteatcu: „A fost un caz șocant și ieșit din comun, cel puțin pentru noi, cei care activăm în domeniu, pentru că în secolul XXI răpirea de oameni este o încălcare extrem de gravă. Și a fost un caz care a zguduit opinia publică atât în Republica Moldova, cât și în afara țării noastre.
Aceste persoane au fost îndepărtate forțat, au fost încălcate toate legile și naționale, și internaționale...
De ce autoritățile tac? Probabil pentru că nu au un răspuns. Aceste persoane au fost îndepărtate forțat, au fost încălcate toate legile și naționale, și internaționale. Eu cred că autoritățile nu au ce să ne spună la momentul de față și probabil că această tăcere vine cumva să confirme acele încălcări despre care am menționat în calitate de apărători ai drepturilor omului mai multe organizații care ne-am autosesizat pe acest caz. Am calificat acest lucru ca răpire de oameni și presupunem că este un schimb, deci [că] există niște relații troc, pentru că, după cum au urmat niște evenimente și după vizita președintelui turc, era clar că este vorba de niște înțelegeri despre care noi, oficial, pe moment nu cunoaștem.”
Europa Liberă: Ce poate face Amnesty International în Republica Moldova atunci când descoperă o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului sau atunci când o deteriorare a procesului democratic și a statului de drept este semnalată?
Cristina Pereteatcu: „Amnesty este un watchdog sau un câine de pază, deși nu-mi place foarte mult această expresie cum sună ea românește, dar Amnesty are misiunea de a monitoriza, de a investiga și de a se pronunța pe acele încălcări pe care le depistează și, respectiv, sesizează organele competente, informează publicul larg, pentru că este foarte important ca orice conducere care își asumă actul guvernării să fie monitorizată și să accepte că atunci când greșește criticile sau sfaturile care vin din partea unei expertize internaționale nu vin decât să corecteze calea greșită pe care o apucă uneori autoritățile Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Ați organizat și continuați să faceți campanii de informare în societate. Un ultim caz acum îmi amintesc cu copiii de la Liceul „Lucian Blaga” din Chișinău. Ați ajuns la o finalitate?
Cristina Pereteatcu: „Noi am făcut și o declarație la data de 19 octombrie, când au început atacurile asupra noastră că acțiunile publice ale Amnesty International în general sunt teatralizate și chiar dacă aceste imagini sunt un pic dure, dar noi facem acțiuni teatralizate în Republica Moldova deja de mulți ani. Am mai vorbit de alte țări ale lumii și nu am avut, apropo, nicio reacție negativă de la vreun guvern până acum.
De data aceasta însă a fost un linșaj mediatic, care până la urmă a atacat mai mult copiii, pentru că copiii sunt din clase liceale, aceasta a fost decizia lor. Chiar în pofida faptul că au plecat de la lecții, conform regulamentului școlii, ei au recuperat aceste lecții, au avut și acordul părinților, dar informația care a fost difuzată a pus accentele un pic altfel și presupunerea noastră este că subiectul îndepărtării forțate a cetățenilor turci totuși este un subiect dureros pentru autoritățile noastre și pentru că ei nu vor să recunoască că au încălcat legea foarte grav, ei găsesc alte căi să atace societatea civilă, ca să atenționeze probabil publicul larg că vina pentru cele întâmplate, de fapt, este pe altcineva și mai puțin pe ei.”
Europa Liberă: Toate aceste realități dure, durute din Republica Moldova ajung pe paginile mai multor rapoarte ale organismelor internaționale, ca după asta să fie atenționați cei de la putere cât de grav este ca de la tribună să spui că edifici un stat de drept, unde preocuparea numărul unu este protejarea drepturilor omului, iar în realitate să fie o cu totul altă situație. Cui îi mai pasă de ceea ce figurează în aceste rapoarte?
Există o discrepanță destul de mare între ceea ce se vorbește la televizor și realitatea pe care o trăim noi toți...
Cristina Pereteatcu: „În primul rând, le pasă celor de la guvernare, pentru că din moment ce ți-ai asumat actul guvernării și ți-ai asigurat și mai multe canale de televiziune sau vrei să-ți dregi imaginea prin diferite căi, imaginea, în primul rând, îți este asigurată prin fapte, și îmi place foarte mult așa un motto că „Adevărul nu are nevoie de publicitate”. Deci, oamenii dacă ar simți această schimbare zi de zi și dacă ar avea acces, spre exemplu, la apă și sanitație, dacă ar avea un trai decent, un salariu bun, acces la educație, toți, inclusiv rromii, cred că nu ar fi nevoie de aceste mesaje zi de zi că deja există și acest Hashtag în internet că deja este mai bine, pentru că există o discrepanță destul de mare între ceea ce se vorbește la televizor și realitatea pe care o trăim noi toți.
Chiar astăzi am citit un articol pe Europa Liberă, pe care l-am și distribuit despre transportul public și despre faptul că probabil noi nu vom vedea niciodată conducerea de vârf în transportul public. Or, cei cu valori europene, care, într-adevăr, le promovează sunt foarte aproape de cetățeni, sunt zilnic aproape de cetățeni, nu doar prin declarații, dar prin acțiuni simple.”
Europa Liberă: E greu astăzi să fii apărător al drepturilor omului?
Cristina Pereteatcu: „Depinde din ce unghi privești, dacă ești un om matur și poți să faci față provocărilor sau linșajului mediatic, cred că privești lucrurile cu zâmbet, pentru că te gândești că va conta asta peste un an sau o să mă afecteze ceea ce spun ei despre mine astăzi acele neadevăruri, îți dai seama că nu, pentru că ceea ce se întâmplă astăzi este trecător, iar Amnesty International este o mișcare mondială, cu peste șapte milioane de oameni, care există aproape de 60 de ani și care consideră că nu există guvern dincolo de control și nu există situație dincolo de speranță.”
Europa Liberă: Cetățenii Republicii Moldova cunosc drepturile lor?
Cred că generația care va veni peste ceva timp va învăța să-și revendice drepturile și să respecte drepturile altora...
Cristina Pereteatcu: „Mai puțin le cunosc, însă ceea ce ne-am propus noi este să facem schimbări pe termen lung și avem un obiect „Educație pentru drepturile omului”. Cred că generația care va veni peste ceva timp va învăța să-și revendice drepturile și să respecte drepturile altora, iar în ceea ce privește profesioniștii din domeniul jurisprudenței, de ceva timp colaborăm și cu Institutul Național de Justiție și facem formări nu doar pentru avocați, dar și pentru procurori și judecători și ne-am propus ca toți cei care participă la actul justiției să aibă o abordare obiectivă, conform standardelor internaționale.”
Europa Liberă: Ați ajuns și în stânga Nistrului sau cei de peste Nistru s-au adresat la Amnesty Moldova?
Cristina Pereteatcu: „Se adresează, pentru că sunt hărțuiți. Noi încă nu am ajuns așa cum ne-am fi dorit să ajungem, deși am mai avut formări cu jurnaliștii de acolo, însă este foarte dificil să asiguri continuitatea, pentru că și acolo sunt urmăriți și hărțuiți. Probabil că în anii ce urmează vom ajunge acolo așa cum suntem și aici, deci mai profesionist și cu schimbări de lungă durată.”
Europa Liberă: Dacă atât de mult suflet ai pus în această activitate în acești mulți ani la Amnesty International Moldova, de ce ai decis să pleci?
Cristina Pereteatcu: „Am decis să plec, pentru că mi-am propus și unele obiective pe care le-am realizat și sunt foarte mândră că astăzi Amnesty Moldova a primit statutul de secție și este considerată o organizație profesionistă din cele peste 100 care există în lume și cred că funcțiile de conducere, de fapt, nu sunt pentru toată viața, trebuie să le oferi și altor persoane șansa să guste din această pâine, să învețe ce înseamnă să fii apărător al drepturilor omului, dar să fii și lider al organizației și să reușești, chiar dacă nu sună modest, să fii un om cu demnitate și un exemplu de curaj.”
Europa Liberă: Și unde te vom regăsi?
Cristina Pereteatcu: „Pe mine, personal, cred că mă veți regăsi în țările în care viața de zi cu zi nu este neapărat o luptă și unde oameni integri sunt foarte mulți.”
