Transnistria: undeva între Ucraina și Moldova, la umbra Rusiei
«Transnistria, rămășițele unui conflict înghețat»: revista de studii politice, culturale și geo-politice Le Monde Diplomatique (care nu are nimic de-a face cu cotidianul Le Monde) are, în primul său număr pe anul acesta, datat ianuarie 2022, un articol pe o pagină întreagă, ilustrat cu o hartă complexă, despre «acest teritoriu situat undeva între Ucraina și Moldova, la umbra Rusiei».
Scrie Le Monde Diplo: «Președintele Transnistriei a recâștigat fără nici o surpriză alegerile din 12 decembrie. In această regiune separatistă pro-rusă din Moldova, oamenii nu se mai lasă entuziasmați de politică. Începând cu cei tineri, sătui să trăiască într-un stat nerecunoscut. Cât despre autorități, ele propovăduiesc independența și o viziune multiculturală a națiunii moldovene, aliniată pe moștenirea sovietică.»
Revista trece în revistă faptul că situația s-a modificat radical din toamna trecută, când Maia Sandu a devenit președintă și a cerut deîndată retragerea trupelor ruse din Transnistria. Pe deasupra, regimul de la Tiraspol este prins între Moldova și Ucraina, care, ambele, sunt cu totul întoarse spre UE și SUA. Ucraina, care are la rândul său regiunile secesioniste din est și Crimeea ocupată de Rusia sprijină întru totul Moldova în eforturile sale de recuperare a Transnistriei. „De altfel, de la 1 septembrie Ucraina a interzis intrarea pe teritoriul său a vehiculelor cu plăci de înmatriculare din Transnistria”, scrie Le Monde Diplomatique.
Italia arestează un regizor de operă ucrainean la cererea Rusiei
Presa italiană scrie pe larg despre arestarea, de către poliția din Napoli, la cererea Moscovei, a unui regizor de operă ucrainean, Evgheni (Eugene) Lavrenciuk, cunoscut critic al ocupării Crimeei de către Rusia. Corriere della Sera scrie că acest fost director al Teatrului național și de balet din Odessa, în vârstă de 39 de ani, a fost arestat pe baza unui mandat emis de Rusia în 2020.
El a fost arestat pe 17 decembrie, dar știrea a fost anunțată abia ieri. Cum o scrie și La Repubblica, el se află acum încarcerat, în așteptarea extrădării spre Rusia.
Acuzația oficială este că în 2013, pe când Lavrenciuk era directorul Teatrului Polonez din Moscova, el s-ar fi făcut vinovat de corupție și înșelăciune. Corriere della Sera mai scrie că înainte ca le să fi părăsit Rusia, ca protest pentru ocuparea Crimeei, un spectacol pus în scenă de el la Tomsk, Anna Karenina, fusese interzis pentru «propagandă homosexuală».
Despre arestarea lui Lavrenciuk în Italia scrie și presa britanică, The Times precizând că pare a fi vorba de un alt caz de persecuție politică din partea Rusiei.
La Moscova, presa, precum Izvestia, se mulțumește să relateze faptele cunoscute și difuzate de agențiile de presă. Eho Moskvî oferă un link spre pagina Facebook Free Eugene Lavrenchuk! (dar linkul nu funcționează, el fiind acesta).
La Kiev, Ukrinform scrie că Ministerul de externe urmărește îndeaproape evoluția cazului. Interfax-Ukraina precizează că Lavrenciuk nu a fost arestat în Italia pe baza unui mandat Interpol, ci printr-o „circulară” emisă de Rusia, un tip de document limitat la anumite țări.
Ucraina: Borrell pe front și „basmele Rusiei”
Șeful diplomației europene Josep Borrell își încheie vizita de două zile în Ucraina, unde s-a deplasat și pe linia frontului, în est, în apropiere de Luhansk, una din regiunile secesioniste sprijinite militar de Rusia.
Este prima vizită în străinătate, în acest an, a celui care este echivalentul unui ministru de externe al Uniunii Europene. Lupta Kievului cu separatiștii și cu forțele rusești deghizate a făcut, din 2014 încoace, peste 13.000 de morți. Vizita lui Borrell a avut loc pe fundalul temerilor, atât la Kiev cât și în Occident, că Moscova se pregătește să invadeze estul secesionist al Ucrainei.
Vizita înaltului responsabil UE a avut loc înainte de reuniunea programată să aibă loc la Geneva pe 9-10 ianuarie între adjuncta secretarului de stat al SUA Wendy Sherman și vice-ministrul rus de externe Serghei Riabkov. Va urma o reuniune a Consiliului NATO-Rusia Council pe 12 ianuarie, totul urmat de o reuniune a OSCE în timpul săptămânii viitoare.
În acest timp, cum o rezumă Frankfurter Allgemeine Zeitung, la Washington, secretarul de stat al SUA Antony Blinken și omoloaga sa germană Annalena Baerbock au anunțat că țările lor nu vor mai accepta „basmele Rusiei” (Russlands „falsche Erzählung“). (Traducerea în engleză a declarațiilor lui Baerbock poate fi găsită aici.)
“Petra în Paris”
La Kiev, în acest timp, departe de frontul de est, continuă controversa în legătură cu personajul secundar al unei fete presupuse a fi din Ucraina, Petra, care apare episodic în sezonul II al serialului de succes de pe Netflix „Emily in Paris” (un hit absolut pentru Netflix) despre care nu doar mulți telespectatori ucraineni, dar chiar și Ministrul ucrainean al Culturii s-au plâns și au amenințat Netflix cu represalii, cel mai blând fiind dezabonarea.
Petra, personajul feminin ucrainean în cauză, fură din magazine pariziene, se teme de deportare și – poate cea mai mare indignare într-un serial axat pe estetică – este arătată ca îmbrăcându-se oribil.
„Inacceptabil” și „insultător”, a spus ministrul ucrainean al Culturii, Oleksandr Tkacenko, citat de site-ul canalului de televiziune online Hromadske, ministrul protestând la rândul lui în mod oficial pe lângă Netflix.
Publicul ucrainean revoltat
Iată de pildă o artistă, creatoare și internaută influentă precum Anastasiia Chervonii, care, pe Facebook, denunță dezgustată faptul că serialul “prezintă personajul fetei din Ucraina ca pe o idioată, fără gust vestimentar, care fură haine din magazinele de lux. În plus o cheamă Petra, prenume care nici nu există la noi.”
“Ministrul s-a plâns în mod oficial pe lângă Netflix… Dar de ce?” se miră însă cotidianul online Ukrainska Pravda. Ministrul ar face bine să se uite în jurul lui. În anii 1990, ucrainenii erau portretizați în filme doar ca gangsteri, imagine care continuă în cinematografia noastră națională actuală, în producții finanțate de stat. În acest caz, de ce să trimitem o scrisoare către Netflix din pricina stereotipului unei hoațe și, pe de altă parte, să acordăm milioane din fondurile oficiale pentru a menține în filme stereotipul gangsterului?”
(Le Londra, The Guardian remarcă de asemenea că francezii ar avea la fel de multe de obiectat, filmul fiind înțesat de clișee grotești la adresa francezilor și a Franței).
