Putin a declarat victoria după căderea orașului Lisiceansk, în vreme ce, cum o scrie la Londra The Guardian, Ucraina și-a expus detaliile planului de reconstruire a țării care ar necesita circa 750 de miliarde de dolari.
Pe acest fundal, Boris Johnson a cerut confiscarea proprietăților și poprirea conturilor oligarhilor ruși, pentru a contribui la reconstruirea Ucrainei.
Este oare războiul în sine o crimă?
Cum o constată Washington Post, asistăm de altfel la un efort planetar fără precedent pentru cercetarea și documentarea crimelor de război, ba chiar unii juriști au ajuns să pună întrebarea dacă nu cumva războiul în sine ar trebui considerat o crimă.
De altfel, cum o subliniază în Italia Corriere della Sera, Volodimir Zelenski refuză în continuare orice discuții cu Rusia în absența unei încetări a focului. Rusia, spune Zelenski, trece prin cea mai gravă criză a sa de o jumătate de secol încoace.
Asta a readus atenția asupra Curții Penale Internaționale de la Haga, foarte criticată pentru că în două decenii de existență nu a emis decât trei (3) condamnări pentru crime de război, dar Washington Post amintește că nici Rusia, dar nici SUA sau China nu recunosc autoritatea curții.
Pe măsură însă ce atenția publicului se mută de la aparenta monotonie a știrilor frontului la subiecte mai largi, presa este în căutare de teme mai anecdotice. Precum, de pildă, faptul că femeile reprezintă acum circa 22% din totalul forțelor armate ucrainene, tendință începută încă din 2014 și care s-a accelerat recent, potrivit activistei Katerina Primak, fondatoarea Mișcării Femeilor Veterane din Ucraina.
“Alo, Vlad? Aici Manu!”
Moscova acuză acum Parisul de violarea regulilor discreției diplomatice și ale confidențialității, după ce Emmanuel Macron a permis difuzarea unui documentar din care se vede ce vorbește el la telefon cu Putin, acesta din urmă neieșind de altfel foarte bine de acolo.
Am scris deja despre cum Macron a permis să fie filmat în timp ce discuta pe un ton puțin obișnuit cu Putin. Extrase suculente au fost difuzate în Franța, de canalul de televiziune France2, și preluate apoi de presa din întreaga lume. Dezbaterea continuă înfocată, pro și contra, dacă Macron avea sau nu dreptul să trădeze astfel confidențialitatea unei convorbiri cu un alt șef de stat.
Faptul că Macron a încălcat „secretul confidențialității” a fost aspru criticat de purtătoarea de cuvânt a ministerului rus de externe, Maria Zaharova, pe canalul Rossia-1, scrie site-ul rusesc Lenta.ru, citând-o: „Când apeluri telefonice au loc între șefii de stat, ceea ce e o banalitate și un instrument comun în diplomație, mai ales acum după pandemie, acestea sunt, desigur, conversații confidențiale, secrete. Dar vedem că în urmă cu câteva luni, când Macron l-a sunat pe președintele Rusiei, difuzorul era deschis dinadins în cabinetul în care avea loc conversația.”
Țările baltice: ștergerea memoriei sovietice
În acest timp, NATO și-a regăsit vitalitatea și o raison d’être, constată editorialul din The Guardian, scris în urma summitului de săptămâna trecută de la Madrid, însă cotidianul britanic pune întrebarea dacă organizația militară occidentală va ști să-și mențină frontul unit în fața Rusiei.
Așa ajungem și la demontarea monumentelor sovietice și la furia ștergătoare de memorie în țările baltice. Le Monde consacră un întreg articol-reportaj acestei teme foarte grafice, care permite ilustrarea cu fotografii apetisante.
Parlamentul leton a adoptat pe 16 iunie o lege ce prevede ca monumentele ce slăvesc regimul sovietic și pe cel nazist să fie demontate sau mutate până pe 15 noiembrie, lucrările de interes artistic fiind apoi încredințate Muzeului Ocupației din Riga. Nimeni nu are însă vreo îndoială că este într-adevăr moștenirea sovietică cea aflată în cauză, mai ales deoarece este singura care rămâne în mare parte prezentă în țară.
Intenția parlamentului de la Riga de a prezenta guvernului o listă cu 69 de clădiri și plăci comemorative ce vor trebui demontate sau mutate a rănit minoritatea vorbitoare de limbă rusă a țării.
Astfel, ca mai peste tot în țările baltice, care s-au angajat într-un sprijin necondiționat pentru Ucraina, în orașul leton Daugavpils, numit odinioară Dvinsk, al doilea oraș al țării (95.000 locuitori), unde s-a născut pictorul Mark Rothko pe vremea Imperiului Țarist, atenția s-a concentrat, încă de la începutul anului, asupra impunătoarelor monumente sovietice ridicate întru gloria soldaților căzuți în timpul “Marelui Război Patriotic”. În unele cazuri, monumentele au fost vandalizate, etichetate cu culorile drapelului ucrainean sau chiar au dispărut.
Fenomenul afectează și ceilalți vecini baltici ai Letoniei. În Estonia, în nord, se consideră că au rămas aproximativ 132 de mausolee de război sau cimitire militare sovietice, pe cale de a fi golite sau închise. În Lituania, mai la sud, autoritățile au identificat 160 de cimitire sau locuri de înmormântare ale trupelor sovietice, dintre care jumătate poseda câte un măreț monument. Și acolo se pregătește demontarea lor.
De altfel, constată Le Monde, în multe cazuri „pângărirea” monumentelor și a memoriei morților se dovedește un argument lipsit de obiect, deoarece s-a descoperit că în multe din asemenea „cimitire” și „mausolee” nu există de fapt oseminte umane.
