De formație istoric, a publicat mai multe volume de geopolitică, foarte apreciate: „Geopolitica spațiului pontic” (1998), „Politosfera” (2001), „Rusia la răspântie” (2014), „Dicționar de geopolitică” (2006), „Politică și geopolitică” (2023).
Dar nu despre aceste teme discutăm în emisiunea noastră. L-am invitat pe Oleg Serebrian în calitate de scriitor. A debutat în literatură cu romanul „Cântecul mării” (2011), a urmat „Woldemar” (2018) și „Pe contrasens” (2021), intens comentate, traduse în străinătate. Sunt trei episoade dintr-o așa-numită saga a familiei Skawronski – Randa, de origine din Cernăuți, oameni pe care războiul și apoi realitățile postbelice i-au aruncat în situații de criză majoră.
Tentația de prozator a lui Oleg Serebrian a fost, de fapt, anterioară preocupării sale de istoric și de autor de studii de geopolitică. L-a ajutat o bursă la Nisa, în Franța, în 1993. În izolarea în care trăia, a început să scrie la „Woldemar”, însă nu a fost mulțumit de text și l-a distrus.
Un al doilea semn – sau avertisment, cine știe? – că ceea ce face ca scriitor nu este ce trebuie a fost când i s-a furat computerul Fundației Soros la o școală de vară de la Vadul lui Vodă în 1997, computer care conținea o încercare de a rescrie Woldemar.
Până la urmă, Oleg Serebrian a debutat cu un alt roman: „Cântecul mării”, scris în urma unei burse de cercetare în arhiva de la Cernăuți, unde a descoperit istoria familiei Randa și alte documente, rapoarte și note ale KGB-ului etc.
Oleg Serebrian a avut dificultăți în a fi acceptat în lumea literară: „Un om care a publicat exclusiv pe teme de politică și istorie în momentul când va dori să intre în literatură pornește cu un handicap, va fi privit cu neîncredere de profesioniștii genului”.
„Cântecul mării” expune două mari drame: cea a istoriei – Cernăuțiul din primăvara lui 1944, un oraș pierdut în fața tăvălugului sovietic; și drama unei familii, a unui cuplu, Marta și Filip Skawronski, despărțiți de KGB.
„În Bucovina, acolo unde exista un potențial de rezistență la regimul sovietic, spune Oleg Serebrian, puterea a mizat pe coruperea preoților ortodocși, li s-a cumpărat „loialitatea” prin vechea metodă a ostaticilor. Nu era exilată întreaga familie, ci doar unii membrii ai ei, pentru a menține fidelitatea și docilitatea celor rămași acasă. Marta, născută într-o familie de nobili austrieci, a fost deportată la Marea Aral, în timp ce soțul ei, Filip, preot român ortodox, a acceptat să colaboreze cu KGB-ul, pentru a-și salva comunitatea și restul familiei”.
Asupra romanului „Woldemar”, reconstituit în baza notițelor rămase pe o dischetă de vinil, Oleg Serebrian a revenit pe când era ambasador la Berlin. Un roman și el cu două paliere. Istoric – realitatea Bucovinei de nord către sfârșitul epocii Brejnev; și psihologic – Woldemar e un copil hipersensibil, interiorizat, cu apetență pentru reflecție filozofică. Romanul e totuși o rememorare făcută din perspectiva adultului Woldemar, dând mai multă credibilitate povestirii.
„Pe contrasens”, cel de-al treilea roman al epopeii, descrie drama lui Alex von Randa, fratele Martei – un tânăr matematician foarte talentat, angajat la baza nazistă secretă de la Peenemünde, unde Hitler voia să construiască rachete balistice cu care să schimbe soarta războiului. Alex va împiedica proiectul, livrând englezilor secrete de producție și localizarea bazei. Va sfârși, sinucigându-se sub presiunea unor contradicții interioare.
- Te-ar putea interesa și: Cultura la frontieră | Cu Ninela Caranfil, o actriță pasionată, devotată scenei și valorilor naționale
În roman, nepotul său, Woldemar – un neurochirug aflat la un stagiu în Germania – pornește în căutarea adevărului despre Alex von Randa, cu care seamănă foarte mult și fizic, și prin structură interioară, inclusiv având aceeași atracție pentru homosexualitate. Una peste alta, o istorie tulburătoare.
„Este foarte important pentru un autor să intre în pielea personajelor sale, spune Oleg Serebrian. Am scris „Pe contrasens” pe durata mai multor săptămâni petrecute în izolare, în timpul pandemiei, la o casă de vacanță pe malul Mării Nordului, și am împrumutat în roman culorile acelor locuri. M-am documentat și cu privire la psihologia sinucigașului... Eu sunt un scriitor nocturn, nu mi-am scris niciodată romanele ziua”.
L-am întrebat pe Oleg Serebrian ce putem face pentru a „îmblânzi” istoria, în așa fel ca să nu-i mai purtăm poverile.
„Dacă vorbim despre o cursă psihanalitică cu istoria, singura cale este calea cunoașterii, cea care duce spre înțelegere. Numai cunoscându-i laturile din diferite unghiuri, vom reuși să ne apropiem mai bine și de complexitatea naturii umane, pentru că același eveniment, citit din diferite perspective, arată altfel”.
Oleg Serebrian își va continua saga bucovineană cu romanul „Mărturisirea”, în care va fi vorba despre drama lui Filip, preotul român ortodox, nevoit să colaboreze cu sovieticii.
Vă invităm să urmăriți dialogul nostru cu scriitorul Oleg Serebrian și să-i căutați romanele în librării. Veți avea o lectură revelatoare, profund formativă.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te
