Alegerile prezidențiale din Ucraina au fost câștigate detașat duminică, în turul al doilea, de un actor de comedie fără experiență politică reală, ba mai mult – dacă este să-i credem pe criticii lui – lipsit de elementare cunoștințe necesare într-o funcție de asemenea răspundere, într-un stat relativ mare de pe harta Europei. La Chișinău, în timp ce unii oficiali l-au felicitat pe Volodimir Zelenski cu victoria covârșitoare, alții au preferat să nu comenteze evenimentul.
Preşedintele Igor Dodon l-a felicitat pe noul preşedinte ucrainean, Volodimir Zelenski, cu „victoria covârşitoare” în alegerile prezidenţiale ucrainene, exprimându-şi totodată speranţa că se va putea întâlni în curând cu el pentru a discuta consolidarea relaţiilor moldo-ucrainene. După o declaraţie în care păruse să-i dea dreptate Kremlinului în chestiunea legată de Crimeea - peninsula ucraineană anexată în 2014 în mod abuziv de Rusia - perdantul cursei de duminică din Ucraina, Petro Poroşenko, a refuzat orice întrevedere oficială cu Igor Dodon, iar acum preşedintele moldovean pare să fi obţinut speranţa că lucrurile ar putea să se schimbe odată cu venirea lui Zelenski. Mai ales că nici Rusia – pe care Igor Dodon nu a contrazis-o vreodată – nu-şi ascunde satisfacţia legată de încheierea preşedinţiei lui Poroşenko din Ucraina.
Spre deosebire de preşedintele Dodon, alţi oficiali guvernamentali sau parlamentari de la Chişinău nu au avut nimic de spus în legătură cu victoria lui Zelenski după ce, în general, pe întreaga perioadă a scrutinului, puterea democrată de la Chişinău s-a comportat de parcă pentru R. Moldova nu ar exista nicio miză în prezidenţialele din statul vecin, despre care analiştii spun că îi serveşte Chişinăului drept „scut” de apărare împotriva Rusiei.
Nu a lansat niciun comentariu nici liderul democraţilor, Vlad Plahotniuc, despre care la Chişinău se afirmă că ar avea, fie a avut în trecut, relaţii de afacere cu oligarhul din Ucraina perdant al cursei de duminică, Petro Poroşenko, relaţii de care ar fi profitat pentru a-l aduce şi judeca la Chişinău pe Veaceslav Platon, controversatul om de afaceri cu care îşi ostilizase relaţiile.
Victoria lui Zelenski a fost salutată, în schimb, printr-o declaraţie entuziastă de blocul ACUM, care menţionează, mai întâi, privilegiul ucrainenilor să fi avut parte de un scrutin liber şi corect, ceea de ce din păcate ar fi lipsiţi momentan, potrivit acumiştilor, cetăţenii Republicii Moldova. O altă idee a celor de la ACUM e că rezultatele scrutinului ar fi o victorie împotriva corupţiei şi oligarhiei din statul vecin, lucru pentru care ucrainenii ar merita să fie felicitaţi, la părerea acestora.
Faptul că o forţă politică care se declară antioligarhică, cum este blocul ACUM, a salutat cu atâta entuziasm victoria lui Zelenski i-a nedumerit pe unii observatori de presă, care au spus că nu merită ignorată conexiunea lui Zelenski cu Igor Kolomoiski, oligarh ucrainean certat cu Poroșenko.
În comentariile individuale de pe reţelele sociale, unii din deputaţii ACUM au formulat, totuşi, şi rezerve, întrebându-se bunăoară câtă autonomie se poate crede că are proaspăt-alesul preşedinte ucrainean, pentru continuarea cursului european şi soluţionarea crizei militare, aluzii tocmai la pretinsele legături ale acestuia cu oligarhii ucraineni, dar şi viziunile neclare referitoare la relaţia cu UE sau Rusia.
Printre analiştii politici se observă deocamdată destulă circumspecţie referitoare la scrutinul ucrainean, o idee frecventă fiind cea că e puţin probabil ca noul preşedinte de la Kiev să poată sta în faţa oligarhilor şi a Rusiei. Ceea ce bucură multă lume pare să fie totuşi ideea că Ucraina ar fi prima ţară din ceea ce ruşii privesc ca „spaţiul lor cultural organic” în care s-a produs, de fapt, un transfer paşnic şi democratic al puterii, dovadă, afirmă bunăoară politologul Dionis Cenuşă, că investiţiile occidentale în instituţiile democratice ucrainene nu au fost risipite în zadar.
