Ieri a fost Hram în Chişinău, iar eu, ca un chişinăuian responsabil şi conştiincios, am citit cu atenţia mesajul de felicitare al primarului Ion Ceban către locuitorii municipiului.
„Hramul Chișinăului este o sărbătoare sfântă pentru orașul nostru drag! Este o sărbătoare pentru fiecare familie, atunci când în această zi primim oamenii dragi în ospeție sau mergem la cei apropiați. Chișinăul este casa fiecăruia care dorește să se regăsească…”, aşa începe mesajul primarului.
Ce să spun? E frumos, dar parcă s-ar potrivi mai bine pentru realitatea de dinaintea pandemiei. Eu unul nu am primit nici un om drag şi nici în vizită nu am mers la ceu apropiaţi. Cred că în pandemie întâlnirile cu cei dragi chiar trebuie să aibă un motiv serios, nu doar să fie generate de nişte sărbători, fie ele chiar sfinte.
Zice mai departe primarul: “Am cunoscut istoria Chișinăului în diverse etape de dezvoltare. Astăzi, chiar dacă este o perioadă destul de complicată, orașul continuă să parcurgă un drum frumos de transformare. Meritul este al fiecăruia dintre cei care muncesc pentru acest deziderat sau care contribuie și se implică în diverse activități și proiecte.”
Ce se face pentru ca oamenii din Chişinău să respire un aer mai curat?
Aş zice iată ce. Oraşul mai mereu e în transformare şi, fireşte, domnul Ceban a realizat câte ceva. A amenajat nişte spaţii verzi, de pildă. Dar, la câte probleme are această urbe, mă tem că mai avem multă vreme de aşteptat până la o transformare veritabilă. Mă uit că ani de zile edilii nu pot să se descurce cu Planul general al oraşului. Când îl vom avea şi când el va deveni lege în urbe? Ecologia e una din cele mai grave probleme, după părerea mea. Ce aer respirăm aici? Şi ce se face pentru ca oamenii din Chişinău să respire un aer mai curat?
Şi mai spune primarul: “La mulți ani, Chișinău, cu clădiri albe de piatră, cu parcuri verzi, locuri și monumente istorice unice! Chișinăul are viitor, iar viitorul lui depinde de fiecare dintre noi! Chișinăul suntem chiar noi!”.
Pe mine tocmai faptul că noi suntem Chişinăul mă face circumspect. Mulţi dintre noi, chişinăuienii, aruncăm gunoaie în parcuri, scuipăm pe trotuare, facem anexe slute la blocurile de locuinţe şi murdărim scările blocurilor, hăcuim spaţiile verzi… Da, Chişinăul are un viitor, dar am mari temeri legate de acest viitor. Sper să nu fie distopic…
