Presa britanică decortică astăzi în detaliu spectacolul oferit ieri în parlament, în Camera Comunelor, de premierul Boris Johnson, care a reușit „să scape” încă o dată dintr-o situație în care orice alt șef de guvern ar fi trebuit să demisioneze.
Asta, după ce este dovedit acum că Johnson a fost implicat în nouă din cele cincisprezece evenimente îndoielnice și alcoolizate examinate în raportul realizat de funcționara desemnată, Sue Gray, într-o complexă anchetă administrativă. Concluziile publicate pe 25 mai nu au adus însă cu adevărat elemente noi, conchide presa britanică, deși cel puțin un deputat din propria tabără a lui Johnson, un conservator (Tory) i-a cerut la rândul său demisia.
„Covârșitor” pentru The Guardian, cotidianul stângii intelectuale londoneze; „Dezamăgitor”, potrivit The Daily Telegraph, care nu este altceva decât ziarul pro-Brexit în care Johnson însuși a publicat până să devină șeful guvernului și al partidului conservator. Raportul final al anchetei administrative cu privire la seria de petreceri organizate în Downing Street în timpul strictelor izolărilor din 2020 și 2021 trebuia să fie o bombă. În realitate, cum scrie cu resemnare The Guardian, Boris Johnson nici măcar nu dă semne că-și va cere iertare în fața reginei pentru petrecerea alcoolizată pe care s-a dovedit că el o ținuse în ajunul înmormântării Ducelui de Edinburgh.
Ba chiar, cum o scrie foarte conservatorul cotidian The Times, Johnson a spus că de fapt se simte răzbunat acum, după publicarea raportului.
Nimic nou pe frontul de Est
Ministrul rus al apărării Serghei Șoigu a recunoscut că forțele sale avansează mai greu și mai lent decât se anticipase.
În acest timp, și în așteptarea noilor sancțiuni europene, blocate în continuare de Ungaria, oligarhii ruși și persoanele deja vizate își ascund de zor averile. Astfel, cum o constată, în Italia, Corriere della Sera, marele cotidian din Milano, fiica purtătorului de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov, e pe cale de a-și vinde imobilul de lux din Paris, situat undeva pe lângă Turnul Eiffel. Documentele publicate de Corriere arată că Elizaveta Peskova (cf. foto, dansând cu Ramzan Kadîrov), în vârstă de numai 24 de ani, este proprietara unui apartament în Paris de 180 m2, care se vinde la un preț de 10.000 euro pe m2 (1,8 milioane euro, cu totul).
Asta, desigur, scrie Corriere della Sera, pentru a se evita o eventuală confiscare a apartamentului din partea statului francez, atunci când noile sancțiuni UE vor fi adoptate și când acestea vor viza elitele Kremlinului.
Ucraina nu este însă singurul front al înfruntării prin proxy dintre Rusia și Occident. În Spania, El Pais atrage atenția asupra consolidării influenței militare și economice a Rusiei în Africa, în mai multe țări din ceea ce a fost odinioară așa-numita Françafrique, zona de influență a Franței, corespunzând, în regiunea sub-sahariană, cu fostul său imperiu colonial.
Avertismentul în legătură cu creșterea influenței Rusiei în Africa a fost lansat în comun de miniștrii apărării din Marea Britanie și Spania, Ben Wallace și Margarita Robles, în perspectiva pregătirii summitului anual al NATO care se va ține luna viitoare la Madrid.
Africa și Americile, nord si sud: când «pocăiții» preiau puterea
Nu doar Rusia își lărgește constant influența în Africa: săptămânalul Courrier International, cel care oferă în traducere cele mai bune articole ale săptămânii din presa de pe întreaga planetă, are în ultimul său număr publicat astăzi un excepțional dosar despre ascensiunea și creșterea în influență a grupărilor evanghelice (în special baptiști și penticostali) în SUA, Brazilia, dar și în Africa.
Este vorba de mișcări conservatoare și deseori naționaliste, foarte înclinate spre dreapta politică și care deseori își pun puterea politică în sprijinul candidatului „lor”: Donald Trump, „singurul președinte american”, în SUA; sau Jair Bolsonaro în Brazilia.
Courrier International oferă în dosarul publicat astăzi excepționale articole și analize din The New York Times, The Atlantic și The Intercept Brasil.
Cu totul, aceste mișcări creștine fundamentaliste reunesc entre 600 și 665 de milioane de credincioși în lume, în special în cele două Americi și în Africa sub-sahariană. Acolo însă unde evangheliștii domină din ce în ce mai mult viața politică și spirituală a cetățenilor este în SUA și Brazilia, unde dispun respectiv de cca. 92 de milioane și 51 de milioane de credincioși.
Evangheliștii convertesc repede și solid săracii, cărora le aduc certitudini ultraconservatoare. Pentru ei, militantismul politic este o misiune sacră. În SUA, mai ales, unde dreptul la avort, de pildă, se află în continuu regres (avortul fiind astfel interzis chiar începând de ieri în statul Oklahoma), membrii mișcărilor neo-protestante militante, în special neo-penticostalii, sunt convinși că America trece printr-o adevărată renaștere spirituală, care duce însă și la o adevărată radicalizare a vieții politice.
Evident, aceste biserici neo-protestante nu sunt singurele care vor să se apropie de putere și să o influențeze. În Europa, diferitele biserici ortodoxe nu au ce să invidieze mișcările “pocăiților”, ele care joacă jocuri de influență totalitare, așa cum vedem în Rusia. La fel, în Africa de Vest, Marocul își desfășoară puterea religioasă soft, în competiție directă cu Iranul. În Orientul Mijlociu, Turcia este cea care își împinge activ sfera spirituală și politică în detrimentul veciilor... o influență a religiei asupra politicii care se accelerează și se intensifică la scară globală.
