Odată îngropată regina, presa britanică a revenit astăzi la teme și preocupări mai prozaice și rodate deja de multă vreme.
The Economist se întreabă astfel cum va evolua de acum înainte armata ucraineană. Întreaga presă, de ambele părți ale Atlanticului, este preocupată, desigur, de războiul din Ucraina. Pariul Americii privind furnizarea de armament avansat și alt sprijin Kievului a început să dea roade. The Economist a scris în repetate rânduri despre contraofensiva care se desfășoară în nord-estul Ucrainei – inclusiv despre cum, în multe locuri, atacul ucrainean a dus la destrămarea, retragerea și destabilizarea forțelor ruse – și toată lumea așteaptă să vadă ce presiune se va pune acum pe Putin.
În străinătate, vecinii Rusiei au răspuns la aparenta lui slăbiciune. Prim-ministrul Indiei, Narendra Modi, i-a spus lui Putin că este timpul să pună capăt războiului. Acasă, Putin va avea o misiune mai grea să convingă populația în continuare că el este infailibil. E greu de prezis ce viitor i se rezervă Rusiei însăși sau lui Putin.
Kievul plănuiește să recupereze Crimeea: da, dar cum?
Președintele Volodimir Zelenski a anunțat pe 17 septembrie, pentru prima dată după luni de zile, că Ucraina ar putea recupera diplomatic peninsula Crimeea anexată de Rusia în 2014. Cu toate acestea, scenariile de forță rămân cele care au cel mai mare impact în acest moment la Kiev.
Au fost doar câteva cuvinte ale lui Zelenski, rostite pe 17 septembrie în timpul unui interviu acordat agenției britanice Reuters, dar de atunci ele au făcut să curgă multă cerneală. În acea zi, în toiul contraofensivei victorioase a forțelor ucrainene din estul țării, șeful statului ucrainean nu a exclus ca peninsula Crimeea, anexată din 2014 de Rusia, să redevină ucraineană „grație diplomației”.
„Ar fi posibil să recuperăm Crimeea pe cale diplomatică. Dar nu vă pot spune chiar acum cine va discuta această problemă și când se va întâmpla”, a spus el. El a adăugat, de asemenea, că ucrainenii sunt „mai favorabili căii diplomatice”, potrivit site-ului ziarului Ukrainska Pravda.
În primele săptămâni ale războiului, Kievul era gata să accepte o soluție de compromis în legătură cu Crimeea, amintește site-ul rus de opoziție Meduza, care are sediul acum în Letonia, propunând atunci un statu quo în ce privește peninsula vreme de 15 ani, în schimbul opririi ostilităților. De atunci, poziția Kievului a devenit mai puțin conciliantă.
Arlecchino pe front
Marele cotidian francez Libération are în numărul său din această dimineață de marți 20 septembrie un articol, în parte amuzat, dar scris pe un fond limpede de tristețe și nostalgie, despre cum fosta vedetă a muzicii ușoare sovietice și rusești Alla Pugaciova — fugită mai recent în Israel, denunță războiul din Ucraina și moartea soldaților „pentru niște obiective iluzorii”.
În timp ce Kremlinul înăbușă orice critică, cântăreața în vârstă de 73 de ani, mare vedetă în țara ei, tocmai a luat atitudine împotriva războiului din Ucraina. Scrie Libération: dacă ar trebui să descrie influența pe care Alla Pugaciova, la 73 de ani, încă o poate avea asupra lor, rușii ar spune cu siguranță că ea posedă o aură comparabilă cu cea a lui... Vladimir Putin.
Duminică 19 septembrie, Pugaciova, acest idol al unei întregi generații, icoană a muzicii ușoare în tot spațiul post-sovietic, interpretă a circa 500 de șlagăre precum clasicul sovietic «Arlecchino», a cerut sfârșitul războiului într-o postare explozivă pe Instagram.
De opt ani încoace, cântăreața se căznea să-și reprime furia împotriva lui Putin. În 2014 deja, ea denunțase anexarea Crimeei. Ceea ce n-a împiedicat-o să primească o decorație din mâinile lui Putin șase luni mai târziu, în decembrie 2014 (cf. foto)… dar acele vremuri în care anumite remarci încă puteau fi făcute fără a duce – în cel mai bun caz – la o condamnare la moarte mediatică s-au încheiat.
Pugaciova a cerut «să se încheie masacrul băieților noștri» și a mai spus că dorește să fie trecută și ea pe lista „agenților străini” din Rusia, la două zile după ce soțul ei, prezentator TV și actor, a fost desemnat ca atare de Moscova.
În februarie, la începutul războiului, Alla Pugaciova și soțul ei, artistul Maxim Galkin, au zburat discret în Israel, plecare foarte remarcată în presa rusă. În Israel, Galkin a lansat o serie de concerte în vederea strângerii de fonduri pentru refugiații ucraineni. Suficient ca să fie trecut printre “agenții străini” de către justiția rusă.
Toate parfumurile Arabiei
In sfârșit, pe un cu totul alt ton, The Daily Telegraph, la Londra, dar și, peste ocean, The Wall Street Journal, anunță că Arabia Saudită plănuiește să permită vânzarea și comerțul cu alcool în niște hoteluri de lux ce vor fi construite pe o plajă din utopica viitoare megalopolis Neom, ce ar putea costa 500 miliarde dolari, o asemenea inițiativă constituind o premieră absolută în foarte conservatorul regat musulman
Potrivit Wall Street Journal, un wine bar premium, un cocktail bar și o selecție de „șampanie și deserturi” vor fi propuse în stațiune, pe o insulă din Marea Roșie. Consumul, fabricarea sau vânzarea alcoolului rămân însă ilegale în acest regat de structură feudală, iar cei care încalcă draconicele reguli se pot confrunta cu amenzi grele, închisoare sau până la 500 de lovituri de bici în public.
Stațiunea insulară este situată în Marea Roșie și face parte din complexul faraonic Neon, care se învecinează cu Golful Aqaba.
Se speră că vânzarea de alcool pe insulă va provoca mai puțină furie în rândul cetățenilor celor mai evlavioși decât dacă ar fi disponibil pe continent, scrie Wall Street Journal.
Ziarul mai spune că a văzut ce imagini publicitare sunt pregătite pentru stațiune, arătând cocktailuri și sticle de băuturi spirtoase, în timp ce unele reclame prezintă femei în bikini și bărbați cu pieptul gol, fără cămașă, întinși pe plajă.
Spre deosebire de vecinele sale, precum Qatar, Kuweit sau Dubai (în EAU), Arabia Saudită ține cu îndârjire să păstreze o imagine de puritate islamică identică cu cea din vremea lui Mahomed, deseori chiar cu riscul camuflării istoriei. Asta o revelase un fascinant interviu, în săptămânalul politico-satiric francez Charlie Hebdo, cu cercetătorii Gérard Mordillat și Jérôme Prieur, autorii volumului, transformat în documentar pe ArteTV: "Jésus selon Mahomet", despre originile Islamului și rădăcinile creștine și iudaice ale misiunii profetice a lui Mahomed (Isus și Moise sunt profeții cei mai prezenți în Coran).
Spunea acolo cercetătorul Gérard Mordillat: — „În Arabia Saudită, arheologii străini nu au voie să sape decât 15 zile pe an, însă nici la Mecca și nici la Medina. Sapă sub controlul armatei, nu sunt în contact cu nimeni și nu pot să publice rezultatele săpăturilor în țări musulmane. De ce? Pentru că din nisip ies biserici, biserici și iar biserici… Vechiul Yemen [care cuprindea mai toată peninsula] era un ținut creștin.”
