Președinții american și francez, Joe Biden și Emmanuel Macron, au discutat la weekend cu președintele rus Vladimir Putin, în încercarea de a-l convinge să nu atace Ucraina, însă fără vreo schimbare fundamentală. Biden i-a transmis lui Putin că răspunsul aliaților occidentali va fi „decisiv” și cu „costuri rapide și severe pentru Rusia” în cazul unei noi invazii. De cealaltă parte, Moscova a criticat ceea ce a numit „isteria” creată de Occident privind un posibil atac. Statele Unite și alte țări occidentale le-au cerut sâmbătă conaționalilor să plece în 48 de ore din Ucraina. Și reprezentanții Statelor Unite și ai Marii Britanii din misiunea OSCE au primit ordin să părăsească Ucraina. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski și-a îndemnat concetățenii să rămână calmi, criticând declarațiile alarmante privind o invazie iminentă, iar la Kiev a avut loc o demonstrație față de agresiunea Rusiei. Și Zelenski a vorbit la telefon cu Biden duminică, iar cei doi au subliniat importanța căii „diplomatice și a descurajării ca răspuns la masarea militară a Rusiei la granițele Ucrainei”, potrivit unui comunicat de la Casa Albă. Ce riscuri există pentru Republica Moldova? O întrebare adresată deputatului PAS de la Chișinău, Oazu Nantoi, și analistului politic occidental Vladimir Socor. L-am întrebat mai întâi pe deputatul Oazu Nantoi, membru al Comisiei parlamentare pentru securitatea statului, dacă autoritățile moldovene se pregătesc, de exemplu, de primirea de refugiați în cazul unei invazii rusești în Ucraina.
Oazu Nantoi: „Eu vă răspund doar prin câteva cuvinte, două cuvinte: se pregătește, structurile de stat ale Republicii Moldova se pregătesc. Problema care este? Dacă ne uităm la harta geografică, înseși persoanele de răspundere ale Ucrainei, membrii guvernului au alertat opinia publică din Uniunea Europeană că, dacă Federația Rusă va ataca frontal Ucraina, aceasta ar putea să se soldeze cu milioane de refugiați pe teritoriul Uniunii Europene, iar în drum suntem și noi, dacă ne uităm la harta geografică și vedem că 1.222 de kilometri de frontieră comună avem cu Ucraina, chiar dacă 542 de kilometri nu sunt controlați de noi. Așa că acesta este un lucru, să spunem așa, previzibil. Alt aspect e că rămâne de regretat că pe continentul european, care a suportat două războaie mondiale și dictaturi în secolul trecut, iarăși s-a ajuns la asemenea situație.”
Structurile de stat ale Republicii Moldova se pregătesc...
Europa Liberă: Vă așteptați sau se așteaptă Republica Moldova la reizbucnirea unor conflicte în Transnistria în cazul existenței unei invazii?
Oazu Nantoi: „Aici eu pornesc de la viziunea mea personală. Atunci când la 21 decembrie a anului trecut un oarecare Vadim Krasnoselski, marioneta Krasnoselski, chipurile, i-a adresat un mesaj dnei Maia Sandu cu propunerea de a reveni la masa de negocieri, iar la 24 decembrie a anului trecut același Dmitri Kozak a tras o fugă până la Viena, promovând aceeași idee la sediul OSCE că, iată, situația era foarte primitivă în sensul acela că Rusia a dorit să demonstreze lumii întregi că formatul de „negocieri”, unde Rusia figurează în calitate nu de parte în conflict, dar în calitate de mediator, este unul eficient și Occidentul împreună cu Rusia nu au decât să îngenuncheze Ucraina și să-i impună acceptarea acestui format care se numește „acordurile de la Minsk” în versiunea Kremlinului. Prin urmare, Republica Moldova la momentul actual nu poate, nu există motive să considerăm că Federația Rusă are planuri de ocupație militară a malului drept etc. Alta este că în cazul dacă, nu dă Doamne, izbucnește un conflict de proporții în raport cu Ucraina, atunci eu nu pot să spun ce va fi cu trupele Federației Ruse care se află în stânga Nistrului, care de mult s-au concrescut cu trupele paramilitare ale regimului anticonstituțional din stânga Nistrului și nu știu ce ordin vor primi aceste trupe de la comandantul lor suprem, Vladimir Putin.”
Europa Liberă: Ce măsuri de securitate și-a luat Republica Moldova pe Nistru?
Oazu Nantoi: „Asta trebuie de întrebat reprezentanții executivului, dar, deocamdată, eu pot să spun că din ceea ce monitorizez eu prin comunicarea mea cu oamenii din stânga Nistrului prin internet, atmosfera este stabilă și nu se observă nimic ieșit din comun. Repet: nu există motive pentru a considera că Federația Rusă are de gând să atace Chișinăul.”
***
Analistul Vladimir Socor de la Fundația Jamestown, un think-tank cu sediul la Washington, scrie frecvent despre Rusia și Europa de Est în publicația Eurasia Daily Monitor a acestei fundații. În articole recente, și-a exprimat neîncrederea în legătură cu posibilitatea unei invazii la scară largă a Ucrainei de către Rusia. L-am întrebat ce argumente are.
Vladimir Socor: „Eu am riscat să prognozez încă de la începutul acestei crize că Rusia nu va invada Ucraina. Folosesc cuvântul „invada” între ghilimele, e nevoie să definim ce înțelegem printr-o invazie. Administrația americană a lui Joe Biden a fost foarte vagă în acest sens, n-a reușit să definească sau a dat definiții destul de contradictorii noțiunii de „invazie”. Prin „invazie”, eu personal înțeleg coloane de tancuri și trupe rusești intrând în Ucraina, cucerind teren, ocupând suprafețe mari de teren, ocupând orașe, instituind, eventual, administrații rusești militare. Eu am spus din capul locului că așa ceva nu va fi, dar nu am exclus și nu exclud nici acum posibilitatea unor „mușcături” ale Rusiei din teritoriul ucrainean.
Rusia are posibilitatea să muște anumite porțiuni din teritoriul ucrainean, porțiuni cu importanță critică...
Rusia are posibilitatea să muște anumite porțiuni din teritoriul ucrainean, porțiuni cu importanță critică. Aceste mușcări limitate pe teren din partea Rusiei nu vor prezenta pentru mulți occidentali un caz de război, vor fi niște operațiuni limitate pe teren, de aceea mulți în Occident se vor împotrivi unor sancțiuni masive împotriva Rusiei și vor spune că e vorba de niște atacuri locale limitate, dar asemenea atacuri locale, „mușcături” din teritoriu i-ar putea aduce Rusiei profituri foarte mari, cu sacrificii mici. De exemplu, cea mai dureroasă opțiune pentru noi ar fi ca forțele rusești să debarce din Crimeea în Odesa, să debarce anume cu ambarcațiuni amfibii și cu elicoptere. Acesta este unul dintre scenariile de tip local, de tip „mușcătură”, care ar afecta cel mai mult interesele Ucrainei și ale vecinilor ei, Republica Moldova și România. Pentru o asemenea debarcare, rușii au și elicopterele necesare, și trupele necesare în Crimeea și aduc acum ambarcațiuni amfibii suplimentare din alte mări ale Rusiei, prin strâmtorile Turciei le aduc în Marea Neagră. Deci, aceasta este o posibilitate, altă posibilitate pentru ruși ar fi să împingă linia frontului din Donbas nițel mai spre interiorul Ucrainei. O asemenea mișcare ar putea să demonstreze că atât Ucraina, cât și Occidentul nu au mijloacele de a riposta și că Rusia ar putea să intre și mai adânc, se poate opri după câțiva kilometri, semnalizând că poate să intre și mai adânc. Și o altă mișcare posibilă ar fi să atace și să învăluie orașul Mariupol, aflat la distanță de numai vreo 30 de kilometri de granița oficială dintre Rusia și Ucraina. Deci, Rusia poate să întreprindă oricare dintre aceste mișcări cu economie de forțe, economie de mijloace și riscând sancțiuni relativ limitate din partea Occidentului, deoarece în Occident nu există unitate în ceea ce privește sancțiunile față de Rusia.”
Analistul Vladimir Socor de la publicația Eurasia Daily Monitor este și un bun cunoscător al Republicii Moldova, inclusiv a situației politice interne. Așa încât l-am întrebat și pe el ce riscuri de securitate există pentru Chișinău:
Vladimir Socor: „Ucraina a făcut, deocamdată, tot ceea ce trebuia să facă și tot ceea ce putea să facă. Este adevărat că a făcut-o într-un mod ineficient, în general, Ucraina este un stat slab organizat. Cu toate acestea, Ucraina a făcut foarte mult pentru a-și îmbunătăți postura militară și de securitate. Sunt convins că militarii ucraineni vor rezista oricărui atac în mod onorabil, de asemenea consider că în cazul unei înfrângeri a Ucrainei pe plan militar va exista o rezistență națională ucraineană de tip partizan, dar nu în toate regiunile Ucrainei. De exemplu, regiunea Odesa în cazul ipotetic în care rușii ar organiza o debarcare în Odesa, spuneam adineaori, mediul politic, social, lingvistic din regiunea Odesa nu favorizează o rezistență națională ucraineană de tip partizan. Aceasta ar exista cu siguranță în interiorul Ucrainei, dar nu în regiuni ca Odesa sau nu în orașul Harkiv, de exemplu.
Fără ajutorul occidental Ucraina pur și simplu nu rezistă...
Spunând totuși aceste lucruri, Ucraina face foarte mult și a reușit foarte multe lucruri ca să îmbunătățească postura ei militară și de securitate, dar ajutorul occidental este indispensabil, fără ajutorul occidental Ucraina pur și simplu nu rezistă și vedem că ajutorul occidental este foarte limitat, foarte limitat. Livrările de armament au început abia în ianuarie din partea Statelor Unite, spuneam adineaori. Acum, instructorii americani care îi învățau pe soldații ucraineni să folosească aceste arme au fost retrași, statele din Europa occidentală nu au livrat niciun fel de armament Ucrainei, numai Anglia a livrat armament din occidentul Europei, Statele Unite măcar au livrat armament. Deci, Ucraina este într-o situație foarte dificilă, România este la adăpost, deoarece Rusia nu se va încumeta să atace un stat NATO, dar în cazul unei debarcări a Rusiei în Odesa, atunci va suferi cu siguranță și România pe termen lung, nu imediat, deoarece rușii în această ipoteză ar introduce restricții pentru navigație și, bineînțeles, ar ruina și economia Ucrainei. Republica Moldova, spuneam și cu alte ocazii, se află într-un colțișor ferit, atâta timp cât Ucraina rămâne întreagă și viabilă, dar o debarcare a Rusiei în regiunea Odesa ar complica uriaș situația Republicii Moldova, nu a României, dar a Republicii Moldova, având în vedere resursele foarte limitate, dacă nu chiar de-a dreptul inexistente ale Republicii Moldova. Sigur ne putem gândi la tot felul de măsuri care ar putea fi luate, dar măsurile acestea au costuri financiare. Am văzut diferite recomandări care s-au făcut guvernului din afara guvernului, dar toate recomandările au costuri financiare pe care Republica Moldova nu și le poate permite afară de cazul când cineva donează aceste măsuri.
Am tot spus de atâția ani, de 30 de ani poate, pentru Republica Moldova nu s-a găsit o soluție de securitate. Eventualitatea unui atac rusesc pe malul drept al Nistrului sau chiar în regiunea Odesa era considerată până acum ca o posibilitate zero. Deci, probabil că nu exista presiune asupra vecinilor, Ucraina și România, nici asupra Chișinăului, nici asupra Uniunii Europene, nemaivorbind de NATO, nu exista presiune să găsească o soluție de securitate pentru Republica Moldova. Acum deodată a apărut o presiune foarte puternică să găsim o soluție de securitate și e necesar să ne gândim la asta, specialiștii să se gândească la asta și să facă propuneri, dar propunerile nu sunt suficiente, e nevoie și de finanțare. Nu aș avea așteptări de la guvernarea actuală din Chișinău să înceapă să condamne Rusia ca agresoare sau să se solidarizeze în mod deplin cu Ucraina și, apropo, și cu Georgia, să intre într-un front comun antirus din partea tuturor victimelor agresiunii rusești.
Chișinăul a făcut minimul necesar...
Ar fi nerealist pentru Chișinău să înceapă să critice Rusia în mod vocal și să se solidarizeze cu Ucraina fără limite. Chișinăul a făcut minimul necesar pentru aceasta, minimul necesar sunt declarațiile privitoare la integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei și faptul că peninsula Crimeea aparține Ucrainei. Aceste declarații Chișinăul le-a făcut, a fost un minim necesar de care Chișinăul s-a achitat cu succes, dar în situația Republicii Moldova nu putem să ne așteptăm la mai mult, inclusiv din cauza situației de politică internă. Guvernarea aceasta trebuie să fie realeasă, un singur termen legislativ nu e suficient pentru a aplica toate reformele cerute de situația din Republica Moldova. Un termen legislativ și prezidențial de 4 ani nu-i nici pe departe suficient, este vital necesar ca actuala președinție și actuala guvernare să fie realese pentru încă un termen de 4 ani. Pentru aceasta trebuie ținut seama de faptul că foarte mulți alegători din Republica Moldova nu au viziuni antiruse. Este foarte greu, este imposibil să câștigi alegeri în Republica Moldova cu mesaje antiruse. Absolut imposibil! Prea mulți alegători au viziuni indulgente, îngăduitoare, chiar favorabile față de Rusia. Guvernul trebuie să țină seama, e obligat să țină seama de toate aceste considerente.”
