În haosul de la Chișinău, președintele Igor Dodon le-a spus judecătorilor de la Curtea Constituțională că, pentru acțiunile lor de ieri și astăzi, ulterior, ar putea răspunde în fața legii și i-a întrebat, retoric: - „Ce credeți, că Plahotniuc o să fie toată viața, care vă ține «krysha» și vă pune să faceți prostii?”, le-a spus Dodon judecătorilor.
E ciudat că presa în Republica Moldova poate scrie krîșa (крыша, „acoperiș”) sub formă englezească, krysha, pentru o noțiune banală din rusă care și-a căpătat toată importanța odată cu prăbușirea URSS-ului, când nimeni nu putea supraviețui cu o întreprindere comercială în Rusia fără să posede o protecție banditească (крыша, „acoperiș”).
„Kрыша” (krîșa) e „acoperișul”, protecția de care ai nevoie în orice situație. Krîșa e banda organizată din cartier care te apără de orice altă bandă. Prețul nu îl depășește pe cel al unei asigurări, ba chiar poate fi mai mic decât cel al unei asigurări de sănătate la stat.
Dacă deschizi un restaurant, de pildă, vor veni niște domni caucazieni, îmbrăcați foarte elegant, sau poate în trening și bascheți, în funcție de importanța comerțului tău. Îți vor explica forte politicos că în cartierul ăsta se sparg vitrinele și se dă foc la restaurante, dar că ei, contra unei mici sume lunare (ceea ce sicilienii numesc pizzo), ei îți vor asigura protecția. Te pot apăra până și de poliție, dacă e nevoie, pentru că polițiștii din cartier, mai ales în Moscova, practică uneori un racket mai vicios decât gangsterii.
Despre asta scrie în detaliu și Mark Galeotti, în cartea lui The Vory: Russia’s Super Mafia (Yale University Press, 2018), pe care am prezentat-o când a apărut. Galeotti folosește forma englezească, krysha, pe care, iată, o preia până și presa din Republica Moldova, în loc să scrie fonetic românește: krîșa.
La Moscova, cele mai bune forme de krîșa le asigură, în ordinea asta a eficacității de sus în jos:
— cecenii
— ingușii
— rușii din cartierul Solnțevo
— ucrainenii
— georgienii
In nici un caz nu trebuie căutată o krîșa armenească. Aceia promit, încasează și deseori nu fac nimic. Cum o spunea și Pușkin, în violenta admonestare administrată de un tată cecen fiului său în poemul Tazit :
Dispari de-aici – tu nu-mi ești fiu,
Nu ești cecen – tu ești o babă,
Un laș, un rob, sau un armean.
Поди ты прочь – ты мне не сын,
Ты не чеченец – ты старуха,
Ты трус, ты раб, ты армянин!
Cam asta cu krîșa armenească. Despre krîșa cecenă am scris în romanul meu Pantere Parfumate, care se petrece în bună parte la Moscova și în Cecenia.
In cap. II, Un acoperiș la Moscova, naratorul merge astfel la o recuperare de datorii cu cecenii care îi asigură lui krîșa, protecția.
Termenul e esențial așadar pentru a supraviețui în Rusia: „Kрыша” (krîșa). Din afaceri, el s-a extins și în politică. Așa încât, știe bine Dodon ce a vrut să spună când i-a avertizat pe judecători că Plahotniuc nu va fi acolo etern să le asigure krîșa.
