Campania MeToo, adică „și eu”, care a pornit cu denunțuri ale actelor de hărțuire sexuală din partea executivilor influenți de cinema din Hollywood, a trecut Oceanul Atlantic, devenind o mișcare globală. Sub umbrela acestui hashtag de solidarizare pe rețelele sociale, femei și bărbați din toată lumea vorbesc despre hărțuirile și intimidările sexuale prin care au trecut. Cum se vede mișcarea internațională #MeToo în Republica Moldova și cum se pliază pe realitățile locale?
Considerată pe larg una dintre cele mai de succes campanii împotriva abuzurilor sexuale, mișcarea MeToo a atras și critici. Bunăoară, actrița franceză Catherine Deneuve alături de alte 100 de femei au semnat un manifest, publicat marți în ziarul Le Monde, în care contestă fenomenul MeToo, invocând „libertatea bărbaților de a deranja”. În editorial se menționează că „violul este o crimă, dar flirtul insistent sau neîndemânatic nu este un delict”.
Sociologul Vitalie Sprînceana spune că această scrisoare ridică probleme oarecum legitime, dar în același timp, le amestecă cu alte lucruri care distorsionează întregul mesaj al campaniei MeToo.
„Există aici o diferență într-un fel de situații de viață sau de clasă, dacă am folosi un alt termen, în care pentru unele femei realitatea asta a abuzului nu e doar o chestie teoretică, ci e o realitate de zi cu zi care e inserată și integrată în alte contexte, de putere, de inegalitate, de asimetrie de putere. Poziția actriței Catherine Deneuve este una diferită de a unei șoferițe care e supusă abuzurilor și tot felul de glume, inclusiv hărțuiri, sau de poziția îngrijitoarei la un hotel sau poziția unei chelnerițe la un restaurant care trebuie să sufere tot felul de acte indecente din partea clienților, patronilor.”
Mișcarea MeToo e încă în derulare și nu e pe deplin clar care sunt „motoarele” ei, mai ales că nu e un prim caz când femeile au denunțat hărțuirea sexuală, a adăugat Vitalie Sprînceană. E clar însă că e vorba de o problemă transnațională, cu care se confruntă femei și bărbați din toate colțurile lumii.
Dar cum se vede discursul feminiștilor din Occident în această parte a lumii?
Experții afirmă că violența împotriva femeilor este o problemă endemică în Republica Moldova, adânc înrădăcinată în tradiție. Mai ales când e vorba de violența în familie. 63 de moldovence din o sută au suferit de cel puțin o formă de violență din partea partenerilor, conform datelor Biroului Național de Statistică.
Una dintre cele mai grave probleme e că victimele violenței în familie deseori nu raportează abuzurile în instanțele de drept. Motivele lor sunt variate: amenințări cu moartea din partea agresorului, rușine și frică de „gura lumii”, unele consideră că trebuie „să tacă și să rabde”, fiindcă așa au făcut mamele și bunicile lor. Jurista Asociației Promo-Lex, Lilia Potîng, implicată activ în campaniile ONG-ului împotriva violenței în familie, spune că acest subiect încă este tabu în societate.
„Noi într-adevăr trăim într-o societate patriarhală, societate care din păcate încă mai are la bază unele stereotipuri, spre exemplu: bărbatul e capul familiei, femeia trebuie să tacă și să asculte de bărbat, să facă ceea ce spune bărbatul. Rolul și locul femeii este la bucătărie și trebuie să vadă de toate treburile casnice etc.”
Totuși, există lumină la capătul tunelului. Republica Moldova a înregistrat pași importanți în combaterea violenței în familie, a adăugat jurista Lilia Potâng. Autoritățile într-adevăr intervin în soluționare cazurilor, misiune înlesnită de introducerea ordinului de restricție de urgență, datorită căruia victimele sunt protejate imediat și eficient. Dar este loc de mai bine.
Experții cu care am stat de vorbă spun că în Republica Moldova mișcarea MeToo ar putea fi tratată și ca un prilej de discuții publice despre subiecte tabu, cum ar fi importanța consimțământului, ce este și ce nu este hărțuire sexuală, printre altele. Aceste dezbateri însă întârzie să aibă loc.
