Am văzut că o revistă occidentală prestigioasă a publicat o hartă a accesibilităţii ţărilor la vaccinul anti-Covid. Şi Moldova era pe harta aceea în zona roşie, alături de câteva state africane, cu speranţa de a obţine vaccinurile abia prin anul 2022. Asemenea hărţi nu doar că te fac să simţi gustul amărăciunii, ci şi îţi reamintesc în ce parte a lumii trăieşti, căci accesibilitatea sus-pomenită e legată de nivelul de dezvoltare a ţării. Iar nivelul de dezvoltare a RM-ului lasă mult de dorit…
Un domn dintr-o ţară vest-europeană, cu care am discutat deunăzi, mi-a spus că în ţara lui vaccinarea cetăţenilor începe după 8 ianuarie şi mi-a dorit să înceapă cât mai repede şi în Republica Moldova. Am simţit din nou un gust amar în gură. E de domeniul evidenței că în RM nu va începe în ianuarie şi pesemne nici în lunile următoare. Dar când? Guvernanţii au un plan? Am înţeles că au trimis o cerere către OMS, dar ce efect va avea această cerere? Cei de la prestigioasa revistă occidentală ştiu oare că Moldova a trimis o cerere?
Şi îţi dai seama a câta oară că am bătut pasul pe loc vreme de 30 de ani, că ne-am vânzolit şi am bâjbâit fără folos, că am stagnat, că ne-am repezit ba spre Est, ba spre Vest, dar am rămas încremeniți într-un soi de atemporalitate păguboasă. Dacă eram acum în Uniunea Europeană, puteam să sperăm la obţinerea rapidă a vaccinurilor. Acum putem miza doar pe ajutorul României, care ajutor nu va putea satisface în totalitate necesitatea. Sau poate Sputnik-V e salvarea noastră? Igor Dodon ce zice? El parcă era foarte optimist în ceea ce priveşte aducerea vaccinului rusesc în Moldova? Păi, unde-i vaccinul rusesc, unde-i prietenia moldo-rusă?
Te uiţi în jur, la normele sanitare sfidate cu aplomb, vezi cum creşte zilnic numărul persoanelor infectate şi al morților, şi înţelegi că de aceste vaccinuri e nevoie ca de apă în pustiu. Când le vom avea?
