Manager de profesie. În timpul liber este activist civic. Înainte de invadarea Ucrainei de către Rusia, a ieșit în stradă și a ajutat la organizarea protestelor pe probleme legate de mediul înconjurător, calitatea aerului și apei, și de defrișările de păduri din Moldova. Timp de mai bine de trei ani s-a ocupat și a popularizat sortarea și reciclarea corectă a plasticului. S-a născut în orașul Rîbnița, la 18 iunie 1996. Din 2015 trăiește, învață și lucrează la Chișinău. Absolvent al Universității de stat de educație fizică și sport din Moldova și al Academiei de studii economice (ASEM). În prezent, în timpul liber, ajută la coordonarea unui grup de oameni care nu sunt indiferenți și care ies zilnic la proteste pașnice împotriva agresiunii rusești în Ucraina, proteste desfășurate începând cu 24 februarie 2022 sub lozinca „Dacă ești împotriva războiului, claxonează!”. Spune că face acest lucru mai degrabă pentru oamenii care dezaprobă nu războiul, astfel încât să înțeleagă că ambasada Rusiei stă nu numai fizic, ci și mental în spatele sârmei ghimpate din temnița propriei propagande.
Luni
Un program de lucru flexibil are avantajele și dezavantajele sale. Unul dintre cele mai evidente dezavantaje constă în faptul că devin neclari termenii „săptămână de lucru” și „weekend”. Prin urmare, ziua de luni nu înseamnă întotdeauna începutul, ci, mai degrabă, continuarea săptămânii de lucru.
Am programate trei întâlniri, multă muncă cu niște documentele, alte sarcini mai mici care apar în această nouă și haotică realitate a războiului. Unele dintre aceste sarcini au legătură directă cu oferirea de ajutor refugiaților ucraineni, deoarece organizația pentru care muncesc, la fel ca multe altele, a început să găzduiască persoane din Ucraina încă din prima săptămână de război. Am foarte mult de lucru, așa că m-am alăturat protestului în ultima oră.
Fie din cauza deadline-urilor sau lipsei de somn, nu prea am o stare de spirit bună. În schimb sunt bucuros să văd fețe cunoscute și să aud claxoanele automobiliștilor care susțin protestul din fața ambasadei Rusiei la Chișinău. Am stabilit o întâlnire cu o veche cunoștință care s-a dovedit că are un imens drapel ucrainean și care stă „degeaba”. Ce putem face cu el? Să-l arborăm pe un catarg, sau să-l păstrăm pentru vreo ocazie mai specială?
Multe idei, dar nu am căzut de acord asupra niciuneia, pentru că scopul final al protestului nu este să avem o imagine frumoasă pentru public și jurnaliști, ci un sens practic și un mesaj concret. În plus, într-un spațiu deschis, cu vânt, un steag mare dă impresia unei „pânze de corabie”, devenind o problemă ținerea lui în mână, mai ales în condițiile meteorologice din ultimele zile, când rafalele de vânt creează probleme și pentru afișele noastre, și pentru noi.
Un alt moment special al zilei este venirea unui tânăr voluntar din Azerbaidjan. M-a găsit pe mine și pe Lena pe Couchsurfing Travel App (o aplicație care te ajută să găsești cazare gratuită oriunde în lume). Tânărul ne-a spus că, din cauza situației actuale și a valurilor iminente de crize politice și economice, a decis să nu se panicheze, sau să încerce doar să supraviețuiască, ci să meargă acolo unde munca lui va avea cu siguranță un sens practic - în Ucraina, ca voluntar.
A cheltuit aproape toți banii pe care îi avea pe zboruri cu escale, uimit fiind de întrebările prietenilor săi despre „câți bani li se plătesc voluntarilor în Ucraina?”. Numai necunoașterea și naivitatea pot genera gânduri cu adevărat prostești. Oare de ce nu apar asemenea întrebări în țările „capitaliste”, dar apar numai în cele „socialiste” și foarte religioase?
Marți
Dimineața începe „vesel”. Pe lângă volumul mare de muncă, un motiv de stres (dar, de fapt, mulțumesc pentru asta) este că mă sună un angajat al primăriei Chișinău, care o anunțase pe Diana că astăzi, în fața ambasadei Rusiei, un miting „pentru relații bune cu Rusia” va avea loc exact la aceeași oră cu protestul nostru. Am avut de-a face de multe ori cu provocatori, dar de cele mai multe ori erau pur și simplu niște cazuri singulare. De data aceasta, însă, este vorba despre un grup (până la 40 de oameni, potrivit site-ului Primăriei Chișinău) care a decis să organizeze o contra-manifestație chiar în fața noastră.
În principiu, Diana și cu mine suntem încrezători că protestatarii care vin la acțiunea noastră sunt capabil să-și păstreze calmul și să nu se lase provocați. Se întâmplă uneori ca susținători ai lui Putin să fie atât de înrăiți și furioși încât vorbele lor să mă rănească până și pe mine, nemaivorbind de ucraineni. Așa că repede scriem în chat-ul nostru mesaje de avertizare și atragem atenția asupra regulilor de bază de comportament în cazul unor eventuale provocări. Acest lucru a mobilizat atât de mult încât la începutul protestului nostru au venit foarte mulți oameni, iar de la un minut la altul numărul lor creștea.
Cât despre „adversarii” noștri, nu se știe de ce ei nu erau prezenți nici la ora 15:00 (ora anunțată pentru începerea acțiunii lor), nici la16:00. Abia la 17.00, cu aproape două ore întârziere, și-au făcut apariția niște doamne ținând în mâini pancarte cu mesaje neînțelese și greu lizibile. Apoi, au mai apărut câteva persoane, ca în final numărul celor care au dorit să-și arate dorința de prietenie cu Rusia și să pună capăt „nazismului și fascismului în Ucraina” să ajungă la dar ȘASE persoane în loc 40, câte au fost anunțate. Vorba ceea: concluziile le trageți voi.
Din păcate, eu am intrat în contactat duminică cu un coleg cu virus gripal, așa că am urmărit întregul protest pe Telegram de acasă, scriind mesaje în privat, deoarece îmi făceam griji, deși aveam febră și toate simptomele unei infecții virale respiratorii acute.
Surprinzător și spre marea mea mândrie, susținătorii agresiunii rusești nu au reușit să-i dezechilibreze cumva pe participanții la protestul împotriva războiului. Dimpotrivă, ne-au făcut să devenim și mai uniți și au demonstrat cum niște oameni inadecvați susțin un regim la fel de inadecvat (și, cu toate acestea, nu vor să se mute în Federația Rusă). În timp ce ei ne înjurau, făceau gesturi obscene și ne fotografiau sau filmau (imagini care vor apărea ulterior pe Facebook însoțite de texte absolut scârboase ca descriere), bărbații, femeile și adolescenții noștri zâmbeau, ascultau muzică, băteau ritmuri pe tamburine colorate în albastru și galben, fiind susținuți activ de claxoanele șoferilor.
Consider că e greșit să ignorăm agresiunea, așa că le-am sugerat celor care ni se alătură protestului să nu intre în contact direct cu cei din tabăra adversă și să nu se certe cu ei, ci să parcheze mașinile în fața lor pe prima bandă a carosabilului (lucru care este permis pe această porțiune de drum) și, dacă este posibil, să plaseze drapele ucrainene pe mașini pentru ca, dintr-o parte, să se vadă că este vorba de un al doilea grup de oameni care au ieșit în sprijinul Ucrainei.
Unii șoferi protestatari așa au procedat, dar gestul lor a fost întâmpinat cu un răspuns total inadecvat – ieșiri pe carosabil cu pancarte și sărituri pe capotele mașinilor parcate acolo. Din fericire, polițiștii prezenți au luat atitudine, deși am rămas un gust amar: pe noi adesea tot mai mult ne îndepărtează de marginea carosabilului sub pretextul „să nu fim loviți de vreun troleibuz”, în schimb a fost cam slabă reacția la faptul că oamenii au pășit pe carosabil.
Probabil că mulți nu sunteți de acord cu mine, dar cred că în asta și constă frumusețea democrației și libertății de exprimare - oameni cu opinii și puncte de vedere diametral opuse pot să ajungă să stea față în față și nimic nu vor părți, chiar dacă una dintre opinii este absurdă sau dură. În țara noastră, din fericire, oamenii nu ajung după gratii și nici nu sunt arestați pentru participarea la acțiuni de protest, cu atât mai puțin pentru faptul că ții în mână o foaie goală de hârtie A3 sau pentru pancarte cu inscripția „Nu războiului!”, așa cum se întâmplă peste tot în Rusia.
Miercuri
Mă trezesc cu gândul că azi voi fi sănătos. Într-adevăr, am scăpat de febră, dar nu și de restul simptomelor. Prin urmare, sunt nevoit să renunț să merg la birou și să particip la protest. Păcat. În schimb am ieșit afară și m-am bucurat de soare și de șansa de a lucra de pe laptop pe o bancă de pe una din aleile orașului. Aflu că susținătorii pro-Putin anunță proteste pentru toate cele trei zile rămase până la sfârșitul lunii martie. Dar, știind cât de mulți sunt la număr și ce comportament au, m-am liniștit și am așteptam cu mare interes informații pe chat-ul nostru.
Nu știu de ce cred că, după eșecul mitingului lor, ei nu vor mai ieși în stradă a doua zi. Totuși, își fac apariția. Cum se și cuvine să fie adevărații patrioți ruși, întâlnirea lor începe cu o întârziere de două ore și parcă se rușinează să-și scoată pancartele odată cu apariția primilor simpatizanți, chiar când li se alătură alți doi. Abia după erau patru la număr își afișează pancartele.
E greu de spus dacă înțeleg că punctul lor de vedere nu este încurajat în mod deosebit în rândul societății, sau dacă sunt siguri pe ce promovează. Dar mulți dintre șoferii aflați în treacăt pe lângă sediul ambasadei Rusiei între orele 15:00 și 15:30, din ziua când a început războiul, observă că uneori un om, alteori doi oameni (în așteptarea celorlalți) se află întotdeauna acolo cu o pancarta pe care scrie „Dacă ești împotriva războiului, claxonează!”.
Pe site-ul registrului de evenimente din Chișinău aflăm că nu sunt anunțate manifestații în sprijinul acțiunilor rusești, începând cu 1 aprilie 2022. Așa că noi, tinerii pro-activi, ne apucăm să pregătim o nouă declarație despre intenția noastră de a organizare de proteste anti-război în perioada 1-15 aprilie. Indicăm drept loc de desfășurare atât trotuarul din fața ambasadei Rusiei, cât și trotuarul de pe partea cealaltă a carosabilului. Decidem să procedăm așa pentru a mări distanța dintre protestele noastre și pentru a nu fi nevoiți să urmărim acest circ amestecat cu agresivitate chiar în fața noastră.
În timpul plimbării de seară cu câinele și însoțit de un oaspete, aflu că măcinarea și prăjirea într-o mașină de cafea trebuie să fie adaptate la vremea de afară, la nivelul umidității aerului. La noi nu se ține cont de așa ceva. Prin urmare, chiar și cele mai populare cafenele nu fac o cafea prea gustoasă, din punctul de vedere al unui barista profesionist. Aflu mi târziu că, de fapt, unii dintre prietenii și cunoscuții mei nu sunt mulțumiți de calitatea unui cappuccino sau americano în restaurantele din Chișinău. Dar nu prea ai de unde alege... O cafea bună poate fi o idee bună de afacere.
Joi
Ziua se anunța interesantă, deoarece seara, după protest, mi-am programat să lucrez un pic, după care să ne adunăm la un joc de societate cu colegii din altă organizație. Asemenea seri îmi permit întotdeauna să fac o pauză, să-mi trag sufletul, să mă deconectez de la realitatea stresantă. Așa că am o stare de spirit bună pe durata zilei până când a venit momentul X în timpul protestului. Vorba e că astăzi, la fel ca în prima zi, am decis să parcăm vizavi câteva mașini, în apropierea manifestației pro-Rusia, și să arborăm drapele ale Ucrainei.
În fond, un lucru inofensiv. Chiar ar fi fost și mai interesant pentru noi să ne aflăm acolo, dacă cei de vizavi ar fi inventat, de asemenea, ceva interesant, ceva care să nu fie banal pentru „contracararea” de către ei a mesajului nostru. Asta ar fi generat o discuție interesantă, fără cuvinte. Dar... limba, la fel ca ideile, determină modul în care gândim. Ideile învechite, inactuale în societatea de azi despre imperialism, putere și frică duc la apariția unei gândiri și a unui comportament primitive.
De aceea, spre marea noastră surprindere, unul dintre protestatarii de vizavi (aparent soțul organizatoarei contra-manisfestației) a trecut cu mașina sa pe lângă mașinile noastre smulgând din mers unul dintre drapelele, fugind de la fața locului. Nu reușim să observăm marca autoturismului, dar reținem numărul de înmatriculare. Și pentru că a fost furat un bun ce aparține altcuiva sunăm la poliție și scriem o plângere. În timp ce completăm actele, autorul incidentului își face apariția printre protestatari de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.
Le spunem polițiștilor că ar fi bine să-l interogheze și să-i întocmească un un proces-verbal. S-a dovedit că bărbatul nu a avut o idee mai bună decât să facă un cerc și să parcheze mașina la aproximativ 50 de metri de locul protestului, chiar după colț. Mergem împreună cu poliția spre automobil și observăm că nu este vorba despre o mașină personală, ci una care aparține unei firme - RAXUS TECHNOLOGY SRL, iar în interior pe bancheta pasagerului se afla un copil. La scurt timp, după ce poliția încheie și să-l elibereaze pe domnul A. Homenko, acesta din urmă trece iarăși cu mașina pe lângă autoturismele parcate și smulge un al doilea drapel!
Polițiștii rămân nedumeriți. Pe mine cel mai mult mă surprinde faptul că bărbatul folosește un copil în timpul unei infracțiuni! Merită oare să mai spun că dacă ar fi întins puțin mai mult brațul peste geamul deschis, sau dacă drapelul era mai bine fixat, s-ar fi putut alege garantat cu o traumă la braț? În ciuda apelurilor poliției, „tăticul nostru responsabil” nu a mai revenit de data asta.
Exact în același timp, are loc un alt incident: în timp ce împreună cu poliția revin la locul protestului, doi bărbați - pe care Alexander (proprietarul primei mașini) i-a numit „agenți ruși” - s-au apropiat de oamenii legii. Nu dau prea multă atenție acestor cuvinte, dar când am văzut că se adresează polițiștilor am m-am dus să văd ce vor. Când m-am apropiat am auzit următoarea discuție (în limba rusă):
- Tinere, poți merge mai departe.
- Nu, acest caz mă privește și pe mine, așa că voi rămâne aici.
- Nu intenționăm să vă reținem deocamdată. Ori vreți să ascultați despre ce vorbim?
- Da, vreau, dacă nu sunteți împotrivă.
- Suntem împotrivă.
- Sunteți de-ai ambasadei?
- Da, suntem. Plecați.
- Veniți cu noi la protest să discutăm.
*ca răspuns doar zâmbete*
Nu insist, dar după aceea mă gândesc că, dacă exact această situație s-ar fi întâmplat la Moscova cu reprezentanți ai ambasadei noastre, ministerul rus de Externe ar fi considerat-o drept „ tentativă de amestec în treburile interne ale Rusiei”. Nu este oare o astfel de tentativă și în cazul nostru? Revenim la locul protestului și completez alte câteva documente.
Poliția se comportă într-un mod foarte profesionist. Dar mie nu-mi dă pace reacția unuia dintre polițiști care ne-a spus: „V-am avertizat să nu arborați drapele și să parcați mașini, pentru că se poate întâmpla așa ceva?!”. Iar asta este o eroare de gândire foarte periculoasă, care constă în a învinovăți victima în loc să pedepsească infractorul (victim blaming).
Cu același succes am putea la fel de bine justifica toate agresiunile și violențele, inclusiv războiul declanșat de Rusia. Am putea să explicăm acest lucru spunând că cineva l-a provocat pe altcineva „și că aici nu este atât de clar”. Dar relațiile și legea nu funcționează în acest mod. Atâta timp cât rămânem în cadrul statului de drept și nu încălcăm nimic, nu suntem responsabili pentru faptul că o persoană inadecvată (Homenko, Stalin sau Putin) a decis să recurgă la violență.
Oamenii puternici și statele puternice știu cum să-și gestioneze emoții în legătură cu glumele, atacurile sau chiar provocările venite din partea altcuiva. Oamenii slabi și statele slabe folosesc acest lucru drept pretext pentru a folosi forța și a compensa astfel lipsa lor de demnitate și/sau de inteligență suficient de dezvoltată. Vom urmări cazul și vom solicita despăgubiri și amenzi corespunzătoare.
Vineri
De dimineață mult de lucru și mă tot gândesc să ajung la protest măcar pentru o oră. Mai aproape de ora 16:00 înțeleg că pot să petrec la protest doar 15 minute și repede-repede să revin la birou. Decid că voi pierde mult timp până ajung la protest și până mă întorc, așa că mă concentrez pe rezolvarea celor mai urgente task-uri, după care mă apuc să-mi organizez un adevărat weekend – sâmbătă și duminică să fiu prezent la protest pentru mai mult timp.
Momentul pozitiv al zilei este constatarea faptului că protestele pro-ruse, la fel ca atacurile Rusiei asupra Ucrainei, s-au „dezumflat” în exact trei zile, iar în fața ambasadei nu a mai apărut nici măcar vreo persoană, nu a fost văzută nicio pancartă care să ceară „denazificarea” Ucrainei.
În schimb, fetele și băieții noștri au „testat” cum e să protestezi de pe partea cealaltă a caraosabilului. A ieșit destul de bine! Așteptăm weekend-ul, vreme bună, mai mulți oameni și mai multe informații de la poliție despre progresele înregistrate. Cu siguranță e o săptămână plină de evenimente. Sperăm săptămâna viitoare să fie mai calmă.
