În urmă cu 70 de ani, s-a înfiinţat securitatea est-germană, Stasi. Ca justificare oficială pentru crearea poliţiei politice (pe data de 8 februarie 1950) din statul înfiinţat în 1949 sub denumirea Republica Democrată Germană (RDG/DDR) s-a invocat necesitatea combaterii unor spioni şi sabotori. Sarcina Ministerului Securităţii Statului – precum suna denumirea oficială a Stasi – consta în lupta contra aşa numitului „duşman de clasă”. Într-un cîntec de propagandă, intitulat „Purtăm petliţa roşie”, se spune în mod ipocrit că cea mai mare onoare pentru cei înrolaţi în Stasi constă în faptul „de a fi de folos poporului german”.
Serviciul secret, înfiinţat după modelul celui stalinist din Uniunea Sovietică, era un organ cu o structură militară, dispunînd de o poliţie secretă internă, o direcţie care se ocupă de urmărirea penală a unor persoane şi un serviciu de spionaj extern. Într-un alt cîntec de propagandă, dedicat celor care acţionează pe frontul invizibil, se afirma:
„Serviciul vostru combate contrainformativ activitatea duşmanului / izbînzile voastre se derulează în taină”.
Într-adevăr, acţiunle Stasi se derulau în secret. Poliţia politică îi avea în vizor pe cei care criticau partidul conducător. În ultimă instanţă, Stasi avea şi sarcina de a-i anihila pe aceştia, fabricînd probe pentru a-i deferi justiţiei care-i condamna.
Unul dintre arhitecţii Stasi fusese Erich Mielke, care din 1957 pînă-n 1989 s-a aflat în fruntea temutului serviciu secret care dispunea de o adevărată armată de colaboratori neoficiali. În studiile unor istorici se spune că în Stasi ar fi activat peste 90.000 de ofiţeri. Totodată se presupune că în reţeaua informativă neoficială erau încadraţi, de-a lungul anilor, cel puţin 180.000 de persoane.
Stasi a colaborat cu serviciile secrete din celelalte ţări ale blocului sovietic, inclusiv cu Securitatea română. Relaţiile cu România, însă, s-au dereglat după 1964 cînd Bucureştiul a început să promoveze o politică independentă. Acest proces de îndepărtare a fost documentat de istoricul Georg Herbstritt într-un volum de referinţă, apărut în 2016 sub titlul, „Prieteni dezbinaţi. România, Securitatea şi Securitatea Statului din RDG între anii 1950 şi 1989”. Referitor la întreruperea colaborării Stasi-Securitate Herbstritt ne-a declarat după apariţia volumului că „de la sfîrşitul anilor 1960 şi începutul anilor 1970 nu a mai existat nici o formă de comunicare, în afară de foarte puţine excepţii de ordin tehnic.”
Stasi s-a desfiinţat după 1989, iar şeful ei, Erich Mielke a fost condamnat în 1993 la 6 ani de închisoare pentru un asasinat comis în 1931.
