R. Moldova a marcat 25 de ani de la aderarea la Consiliul Europei cu elogii aduse organizației și decorarea, de către președintele Igor Dodon, a unor funcționari ai consiliului considerați la Chișinău, adevărați prieteni ai R. Moldova, inclusiv a fostului secretar general al organizației, Thorbjørn Jagland. Dar în spațiul public s-au auzit și regrete ca cel că R. Moldova, deși s-ar afla deja de prea mult timp sub monitorizarea organizației, nu reușește să-și transforme justiția mai pe placul europenilor, ceea ce erodează încrederea cetățenilor în efectul acestei relații.
Politologul Alexei Tulbure, cel care a reprezentant R. Moldova la ONU în perioada anilor 2006-2008, afirmă că există o singură explicație a faptului că despre monitorizarea Consiliului Europei se vorbește acum mai puțin ca atunci și aceasta explicație este exclusive de natură birocratică: s-a negociat și încheiat Acordul de Asociere cu UE.
Mecanismele de monitorizare ale UE sunt mai importante acum pentru R. Moldova, mai lucrative, mai vizibile
Odată cu asta s-a produs și o redistribuție, naturală, de sarcini între Consiliul Europei și Uniunea Europeană, afirmă el: „Până în 2009, în relațiile noastre cu Occidentul eram la catedra Consiliului Europei, iar UE era reprezentată aici prin șefii delegațiilor, însă delegația nu juca un rol primordial. Reprezentanții secretarului general al CoE, secretariatul CoE, raportorii Adunării Parlamentare erau primele viori în relația R. Moldova cu Europa. În 2009-2010, mai ales din 2013-2014 după ce am semnat Acordul de Asociere, suntem la altă catedră europeană, cea a UE, și mecanismele de monitorizare ale UE sunt mai importante acum pentru R. Moldova, mai lucrative, mai vizibile. Dar și mecanismele de monitorizare, și expertiză CE nu poate să fie diferită de cea care vine de la UE și UE frecvent se folosește de expertiza CE. Deci, este o conlucrare foarte strânsă între ele.”
Așa cum s-a văzut zilele trecute, și președintele Igor Dodon, și premierul Ion Chicu au tratat cu atenție deosebită aniversarea a 25-cea de la aderarea la organizație, după ce ambii au lăsat practic neobservată o aniversare anterioară a asocierii la UE. Alexei Tulbure explică ce ar însemna această aparentă atitudine predilectă a autorităților socialiste de la Chișinău față de una din cele două organizații:
„Ceea ce face conducerea socialistă e că încearcă să substituie, să compenseze lipsa de relații normale cu UE prin imitarea unei interacțiuni mai active cu CE, ceea ce nu stă în picioare: CE rămâne un partener important, avem un ambasador fantastic de bun acum acolo, dar prioritatea numărul unu e UE și trebuie să ținem minte că expertiza CE vine inclusiv prin canalele de interacțiune ale UE.”
Partea proastă a faptului, văzut în general ca benefic, că R. Moldova nu scapă de prea mult timp sub monitorizarea Consiliului Europei e că s-ar eroda încrederea cetățenilor în eficiența acestei monitorizări.
Lilia Snegureac, fosta directoare a Biroului de Informare al Consiliului Europei în Republica Moldova, a explicat, însă, la Europa Liberă ce a obținut în schimb, mai demn de luat în seamă, R. Moldova: „Chiar dacă avem gafe din punct de vedere juridic la capitolul respectarea drepturilor omului, chiar dacă suntem penalizați adesea de CEDO, dar avem posibilitatea să apelăm la o instanță care să ne facă dreptate în cazul când suntem nedreptățiți aici sau când legislația nu a fost aplicată de judecătorul local. Acesta e primul lucru. În afară de aceasta, vorbim despre ajustarea legislației la rigorile CE. Trebuie chiar să fie menționat în mod expres rolul Comisiei de la Veneția care în repetate rânduri a contribuit la stabilirea acestei legislații, iar începând cu anul 2000 Comisia de la Venețșia chiar a sugerat atât Consiliului de Miniștri, cât și R. Moldova ca fiecare lege internă să nu fie adoptată de parlament până nu trece expertiza CE. Scurt timp a funcșionat această recomandare, dar a fost extrem de benefic. Or, cadrul legislativ este foarte bun - au spus-o toți experții - alta e problema că acest cadru legislativ foarte bun este foarte prost aplicat.”
Prin semnarea, la 13 iulie 1995, la Strasbourg, a actelor de aderare la Consiliul Europei, R. Moldova devenea prima țară din CSI care a aderat la organizație.
