Securitatea regimului Ceaușescu recruta inclusiv copii de 13-14 ani. Și o făcea în așa fel încât aceștia nici nu-și dădeau seama întotdeauna cu cine aveau de-a face. După cum a explicat László Csendes, membru al CNSAS, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, această metodă era ilegală chiar și înainte de 1989.
Potrivit unui comunicat al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, acesta a transmis Parchetelor Militare aproape 7000 de documente referitoare la 170 de foști ofițeri de Securitate, care s-au ocupat de recrutarea unui număr de peste 2300 de elevi minori în anii 1980.
Dosarul „Minori pentru Securitate” va fi insturmentat de procurorii militari pentru că cei acuzați de abuzuri provin dintr-o instituție militarizată. Marea problemă a Parchetelor Militare din România e că până acum au tergiversat toate marile dosare post-decembriste, înceând cu Revoluția, unde au murit peste 1500 de oameni și continuând cu Minerida din 13-15 iunie 1990.
În plus, recrutarea minorilor de către Securitate, s-ar putea să fie o faptă care s-a prescris, dat fiind că au trecut între 30 și 40 de ani de atunci. Totuși, potrivit reprezentantului maghiar de la CNSAS, László Csendes, juriștii Consiliului ar fi ținut cont de posibilittea depășirii termenului de prescripție. Mai mult,Csendes a vorbit inclusiv despre negocieri între CNSAS și Parchetul Militar, iar părțile ar fi ajuns la concluzia că ar fi vorba despre fapte comise împotriva umanitații, fapte care în România nu se prescriu.
Statisticile făcute de cercetătorii Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității scot în evidență că numărul elevilor de şcoală medie pe care i-a folosit Securitatea drept informatori înainte de 1989 era de cel puţin 10.000.
În total sunt 360 de volume cu angajamente semnate de elevi de liceu sau chiar de gimnaziu. Erau fișe tipizate, în care copiii doar iscăleau, iar fenomenul recurtării a atins culmi nebănuite înainte de 1989, potrivit Germinei Nagâț, membră în Consiliul CNSAS. Colaboratorii-elevi erau preluați ulterior de ofițerii de Securitate care funcționau pe lângă întreprinderi, în Armată sau pe lângă universități și crescuți în spiritul delațiunii continue. Ei erau viitorul aparatului de stat care controla totul, viața profesională, viața personală și chiar mai mult decât atât.
Dictatura se putea menține doar având controlul total al populației, iar România avea cel mai mare număr de securiști raportat la numărul populației din întregul bloc estic. Reţeaua de informatori era de peste 400.000 de persoane. Documentele arată că pe 22 decembrie 1989, Departamentul Securităţii Statului avea un efectiv de 15.312 angajaţi, dintre care 10.114 ofiţeri, 791 maiştri militari, 3.149 de subofiţeri şi 1.228 personal civil.
