Iulian Chifu scrie pe blogurile Adevărul despre cazul Gațcan. Cele întâmplate cu deputatul care a vrut să treacă la Pro Moldova au încălcat toate liniile roșii care despart o democrație, oricât de imperfectă, de o dictatură. Într-adevăr, traseismul politic este o problemă a democrației, numai că, potrivit majorității Constituțiilor democratice, dreptul unui parlamentar de a migra spre orice formațiune nu poate fi restrâns.
Guvernul instalat de Dodon trebuie dat jos de urgență
Privind lucrurile invers, ceea ce a făcut Igor Dodon ordonând ca Ștefan Gațcu să fie obligat să demisioneze, să fie amenințat cu tot cu familia sa și, în cele din urmă, sub supravegherea Serviciului de Protecție și pază de Stat, să fie scos din țară intră în zona penalului, „de la sechestrare de persoane, ameninţare, răpire, până la constrângerea să facă acţiuni pe care nu şi le doreşte”. Mai e și felul în care s-a exprimat Dodon: că oricine „nu-i lasă familia politică în pace, «îi dă la dinți», expresie de băiat de cartier”, scrie Iulian Chifu. În opinia sa, guvernul instalat de Dodon trebuie dat jos de urgență. Altminteri, „va orchestra alegeri prezidenţiale care nu vor mai fi nici libere, nici corecte şi, în principiu, va imita Rusia prin introducerea falsului în opţiunile cetăţenilor şi va mima regulile democratice în prezidenţialele care se apropie”.
Tot pe blogurile Adevărul scrie despre asta și Marius Diaconescu, care consideră că pornirile lui Igor Dodon nu sunt doar dictatoriale, ci de-a dreptul „fasciste”. Deși tratamentul aplicat parlamentarului e de natură să-i scadă procentele lui Igor Dodon, șansele formării unei coaliții pro-europene pentru a prelua guvernarea sunt departe de a fi certe.
În treacăt fie spus, l-a mai văzut cineva pe șeful statului?
Jurnaliștii scriu de asemenea despre atitudinea autorităților în ultima perioadă, când numărul zilnic de cazuri de COVID-19 a explodat din nou în România, depășind recordul din 11 aprilie. „Cu toate acestea, autoritățile au dispărut din peisaj și se limitează să constate că oamenii nu mai respectă regulile. Premierul Orban a acuzat Curtea Constituțională că l-a lăsat fără instrumente, dar atacul este nedrept”, scrie Dan Tăpălagă pe site-ul G4Media și adaugă că nimic nu-l împiedică pe șeful guvernului ca, în interiorul stării de alertă, să intervină punctual unde este nevoie, să dispună carantinarea unor localități etc. Nimeni nu a făcut niciun gest, nici la nivel central, nici local. De ce ? „De ce discutăm despre relaxare, și nu despre noi restricții, așa cum ar fi normal? În treacăt fie spus, l-a mai văzut cineva pe șeful statului? Știe cineva unde a dispărut, de ce nu mai iese zilnic cu raportări, evaluări și avertizări, așa cum proceda înainte?” Explicația ar sta în apropierea alegerilor : nici Iohannis și nici Ludovic Orban nu mai vor să fie acum mesagerii răului. Numai că „abandonul de acum se va întoarce, în cele din urmă, împotriva Guvernului când numărul cazurilor de infectare va fi foarte mare”. Președintele Klaus Iohannis însă nu mai candidează. Ar putea fi mai curajos, așa cum a fost pe perioada stării de urgență.
Politologul Cristian Pârvulescu îi acordă un interviu Magdei Grădinaru pentru spotmedia.ro. El critică decizia Curții Constituționale care a decis că nu se poate dispune internarea, izolarea sau carantinarea cuiva prin ordin de ministru, ci numai prin lege. În litera Constituției e justă, dar Curtea nu a ținut seama de conjuncturi, deși „nu este o instanța adevărului. Nu este (nici) Ministerul Adevărului”.
