Eroii lui Homer nu mănâncă pește, iar limba greacă nu are un cuvânt propriu pentru a desemna marea, afară de termeni metaforici sau împrumutați: pontos, hals sau thalassa.
Lingvistica si antropologia culturală ne aduc confirmarea solidă a faptului că grecii preistorici au ajuns în peninsula balcanică dintr-o zona continentală suficient de îndepărtată de mare ca ei să nu aibă un termen pentru această entitate geografică: întinderea de apă sărată. Limba greacă nu are un termen pentru „mare”: thalassa e împrumutat de la o populație non-indo-europeană (probabil nord caucaziană, un termen similar se întâlnește in limbile din Daghestan); hals, un alt nume al mării in greaca, înseamnă pur si simplu sare sau sărat (de la rădăcina sal-; cf. salila = mare in sanscrită); iar pontos nu e altceva decât drumul, termen relevant pentru o populație migratoare; la fel: pelagos însemna platul, întinsul…
Dar, mai ales, grecii homerici NU mâncau pește… Eroii Iliadei si Odiseei nu mănâncă NICIODATA pește, nici măcar Ulise si camarazii săi descojiți de foame si sete!… Ceea ce mănâncă eroii homerici, chiar atunci când sunt in largul mării, este CARNE de vita sau oaie, hălci de carne de bou friptă in foc, sau frigărui de oaie. Când le e foame, eroii lui Homer taie o oaie si o fac la proțap… chiar și pe navă. Doar carnea de animal cu copite e o hrană demnă de acești războinici si tâlhari cu morală tribală. Un grec antic nu și l-ar fi putut închipui pe Ahile curățând solzi…
Oroarea de pește a acestor marinari și pirați este totală și nu își are echivalentul decât în oroarea de pește și de tot ce iese din apă pe care o au și astăzi populațiile din Afganistan, îndepărtate de orice mare și pentru care peștele nu e decât o scârboșenie pe care o consuma persoanele de condiție inferioara, sau, în ultima instanță, cineva care altfel ar risca moartea prin inaniție.
Grecii veneau inițial dintr-o regiune continentala care a trebuit să se situeze departe de orice mare…
Cromatisme euxiniene
Faptul că grecii nu au un termen pentru “mare“, ci doar cuvinte împrumutate mai e dovedit si de etimologia cea mai plauzibilă a denumirii Mării Negre: Pontos Euxeinos.
Pontos, se știe și am zis, e un termen arhaic ce desemnează drumul sau un pasaj, înrudit cu latinescul pons/ pontis si cu indo-iranianul panthā. In greacă el a ajuns sa desemneze marea ca loc de trecere, pasaj. Euxeinos in schimb a fost întotdeauna explicat ca însemnând “ospitalier”, prin antifrază, pentru că pe malurile mării, de jur imprejur, chipurile trăiau numai barbari ostili.
Aceasta etimologie populară si neconvingatoare, inventată chiar de greci, a fost acceptată încă din antichitate. In realitate este mult mai plauzibil ca numele mării sa fi fost de pe atunci “Neagră“‘ lucru reflectat fidel până astăzi in toate limbile dimprejur, in afară de greacă.
Pe tot litoralul de nord al mării Negre locuiau atunci nomazii razboinici sciți și sarmați, in a căror limbă de tip iranian oriental akhshaena (pronuntat [ahșaina]) desemna o culoare închisă, sumbră. Derivatul in linie dreapta a lui akhshaena este si astăzi: șin in paștună, limba din Afganistan (cu i lung, șiin – ﳾن ), care înseamnă fie albastru închis, fie verde închis. (Paștunii desemnează atât culoarea mării, cât și pe cea a cerului sau a ierbii cu același termen: șin.)
Akhshaena s-a păstrat de altfel si mai fidel in yidgah, limba vorbiti de o populație restrânsă de limba iraniana din munții Pamir : ākshin, pe când in paștună grupul, dificil de pronuntat, akhsh– s-a redus la sh– (la fel precum khshapa, noapte, a devenit in persana modernă shab, iar khshayatiya, împărat, a devenit shah, numele prin excelenta al suveranului iranian).
Tot dificultatea pronuntiei a trebuit sa ducă de la akhshaena la grecescul “euxeinos“, interpretat ca provenind din greacă, la fel cum limbile germanice au interpretat popular italianul împrumutat avventura intr-o “scumpete vesperală”: germ. Abenteuer, oland. avontuur…
Un exemplu paralel de evoluție identică a unui termen iranian preluat în greacă: khshathra – termenul ce insemna puterea regala iraniana (echivalent cu sandscritul ksatriya) mai desemna, printr-o derivare agentualã, guvernatorii regali: khshathrapavan… de aici grecii au facut verbul: exaithrapeein – din care a derivat satrap !… guvernatorul iranian prin excelenta. Acelasi tratament al lui khsh– redat prin grec ex– la initiala ca in akhshaena >> euxein…
