Cei mai mulți finanțiști și experți români socotesc că ceea ce se întâmplă în economia autohtonă nu ar fi chiar o creștere economică, ci mai degrabă o creștere a consumului.
Totuși, Banca Mondială și-a reconsiderat prognoza privind creșterea economică a României de la 3,7 la 4,4 %, în recentul raport prinvind Perspectivele Economiei Globale.
Relaxarea fiscală va contribui mai puțin la creșterea economiei României și va pune presiune pe deficitele publice și externe, se arată în raportul Băncii Mondiale.
Creșterea treptată a economiei românești în ultimii ani a fost însoțită de o creștere a deficitului de la 1,5% la 3% anul acesta. Uniunea Europeană a stabilit limita maximă a deficitului bugetar la trei procente și dacă un stat are un deficit mai mare, Bruxelles-ul poate declanșa procedura de deficit excesiv, cum s-a întâmplat cu România între 2009 și 2012 când criza economică a obligat Bucureștiul să reducă drastic cheltuielile bugetare, inclusiv prin tăierea salariilor cu 25%.
Depășirea deficitului acceptabil în Uniunea Europeană poate duce inclusiv la blocarea fondurilor pentru România.
Deficitul este diferența dintre venituri și cheltuieli, la fel ca într-o gospodărie dacă nu reușești să-ți acoperi necesitățile din venituri ești nevoit să te împrumuți, iar împrumuturile au dobânzi.
Cu cât împrumuturile sunt făcute pe termene mai scurte, cu atât sunt mai scumpe dobânzile, și cum spunea Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale, creditul „are o perioadă de mare euforie, durează câteva zile, când îl iei și pe urmă o perioadă de mare durere când începi să-l dai înapoi.”
În România, datoria externă pe termen scurt s-a mărit cu 3,5% față de 31 decembrie 2016 și este de peste 24 de miliarde de euro.
Mărirea salariilor însoțită și de reducerea în paralel a taxelor au consumat banii din buget care ar fi putut fi destinați investițiilor.
Sigur, salariile din România sunt încă destul de mici, dar în același timp acest lucru a fost ani de zile un avantaj major pentru atragerea investițiilor străine.
Pe de altă parte prioritățile sunt multiple, România are nevoie de infrastructură rutieră și de cale ferată, are nevoie de îmbunătățirea sistemului de sănătate și de educație.
Guvernul Grindeanu a dat un răspuns electoral priorităților țării prin mărirea salariilor, fără să le eșaloneze și pe celelalte.
Acum trei săptămâni, Institutul Naţional de Statistică a anunțat un avans de 5.7% pentru economia țării pe primul trimestru din 2017. Este cel de-al şaptelea trimestru la rând de creştere economică pentru România.
„Economia a crescut peste estimările inițiale”, s-a bucurat premierul Sorin Grindeanu.
În vreme ce purtătorul de cuvânt al Băncii Naționale Adrian Vasilescu a făcut o tentativă de a-i aduce cu pricioarele pe pământ pe liderii puterii, explicând că este doar o creștere „cantitativă”, devreme ce România nu a reușit deocamdată să aibă un surplus de tehnologie, care să schimbe calitatea produselor.
Vasilescu a spus că în raportul capital-muncă, partea de capital are o contribuție nesemnificativă la creșterea Produsului Intern Brut, dar că în schimb consumul crește, inclusiv ca participare la PIB.
Creșterea de 5,7% pe primele trei luni ale anului plasează România pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește creșterea economică, dar această creștere nu se regăsește niciunde.
Economia autohtonă stagnează, în loc să evolueze dinspre modelul bazat pe salarii mici și grad de prelucrare redus spre o economie cu valoare adăugată mare și creștere sănătoasă a lefurilor.
Creșterea economică înseamnă noi investiții și noi locuri de muncă, lucruri care aproape că nu există în România.
