Propaganda explicită pro-rusă este un fenomen rar întâlnit în România. În general, agenții de influență preferă să jongleze cu teme care doar în mod indirect fac legătura cu anumite strategii ale Kremlinului.
Adesea sunt atrași însă în această ecuație naivi, care cred în anumite principii suprapuse întâmplător peste temele propagandistice ale Moscovei. Este cazul susținătorilor Coaliției pentru Familie, coaliție bazată pe puterea Bisericii Ortodoxe și pe crezul că homosexualii n-ar trebui să aibă aceleași drepturi ca heterosexualii. Discursurile împotriva multinaționalelor, împotriva băncilor străine adresate mai ales oamenilor săraci și neinformați, dar susținute tot mai mult de liderii social-democrați, încep să aibă efecte. Există mai multe canale mediatice care într-un mod mai mult sau mai puțin insistent își asumă astfel de teme (Antena 3, RTV, Trinitas, dar și o serie de site-uri). Totuși, aproape niciodată, acestea nu militează pentru relații mai bune cu Rusia și nu laudă politica Moscovei, deși există și excepții de la această regulă.
Anul trecut, un post de televiziune din județul Constanța, cu sediul la Neptun, a difuzat, la împlinirea a doi ani de la anexarea Crimeei, filmul documentar: „Crimeea drumul spre casă”, la o oră de vârf și fără să menționeze vreun moment că e vorba exclusiv despre poziția lui Vladimir Putin în documentar (Canalul Neptun Tv este deținut de unul dintre clienții politici ai PSD).
Nu s-a vorbit atunci foarte mult despre derapajul acestei televiziuni, cum nici astăzi nu e luată prea în serios informația apărută pe site-ul hotnews.ro că Televiziunea Română difuzează trei documentare sprijinite de Ambasada Rusiei, Ministerul rus al Culturii și compania Lukoil România. Primul dintre aceste filme a putut fi deja văzut pe TVR Internațional și menționează „susținerea” oferită de cele trei entități ruse, cu toate că la cererea Hotnews, televiziunea publică nu a vrut să spună cine a plătit cheltuielile făcute de ziariști în Rusia și a precizat doar că „dincolo de contextual dezbaterilor despre soft power-ul și propaganda rusă, TVR a realizat un film cu caracter cultural”.
În călătoria jurnaliștilor de la TVR în Rusia nu apar însă și problemele la ordinea zilei în presa internațională, conflictul fierbinte din Donbas, regiunea ucraineană unde Moscova întreține costurile unui război prin care încearcă să îngenuncheze Ucraina. Nu sunt menționate nici anexarea Crimeei, conflictele înghețate în enclave controlate de ruși sau sancțiunile internaționale. Documentarul TVR arată numai motivele pentru care Rusia trebuie admirată.
În primul documentar, jurnalista Ana Preda de la TVR se întreabă, vizitând studiourile Mosfilm, „când și cum” se va turna un nou film între o companie rusă și una românească. Se vorbeşte de asemenea în documentar despre „cum poate fi depășită ura față de dușman”, dar nu sunt enumerate lucrurile esențiale care despart România de Rusia. Marea cultură rusă ar trebui să fie liantul, pare să fie îndemnul. Dar dincolo de admirația față de scriitorii, compozitorii, muzicienii, balerinii, regizorii și în general față de elita progresistă a Rusiei, politica agresivă a acestei mari puteri ar trebui să țină România la o oarecare distanță.
Tonul pozitiv al filmului făcut de televiziunea publică, susținerea temelor de propagandă preferate la Moscova, de alte canale private, înclinația tot mai mare a politicienilor de la putere de a se îndepărta de Occident ar putea sugera însă o nouă tendință la București.
