Unul dintre cei mai loiali și înfocați camarazi ai lui Gheorghiu-Dej, un personaj direct implicat în toate deciziile regimului comunist din perioada 1945-1965, a fost Petre Borilă (încetat din viață în ianuarie 1973). Născut la Silistra în 1906, Iordan Dragan Rusev a aderat devreme și fără șovăire la mistica internaționalismului stalinist. A iubit Uniunea Sovietică, l-a adorat pe Stalin. A crezut cu fervoare în dogmele bolșevice, le-a aplicat cu un zel și o intensitate greu de egalat. Fiica sa, Iordana Borilă, a fost prima soție a lui Valentin Ceaușescu. Au avut împreună un băiat, Daniel Valentin, nepotul direct al dictatorului comunist. Emigrați în anii ’90 în Israel, apoi în SUA, Iordana și Daniel trăiesc acum în România. Între familiile Borilă și Ceaușescu relațiile au fost încordate, ajungând chiar la ostilitate fățișă. Parte ținea de prejudecăți, parte de chimie politică.
Devenit cadru permanent al PCdR, cel care și-a luat numele de clandestinitate „Borilă” a studiat la Școala Leninistă din Moscova, asemeni soției sale, Ecaterina, născută Abraham. Erau trei surori Abraham, provenite din mica burghezie de origine maghiar-evreiască din Transilvania. În fișele de cadre aflate în Arhiva CC al PCR, surorile Abraham scriau că au proveniența din mediul rural. Toate trei au devenit comuniste pasionate. Sora Ecaterinei, Paraschiva (Piri), a fost căsătorită cu Bela Breiner, membru al Secretariatul CC al PCdR. Breiner a murit în 1940 (în 1950 a apărut o broșură despre el scrisă de Iosif Rangheț), Piri s-a recăsătorit ulterior cu colonelul Andrei (Bandi) Roman, fost voluntar în Spania. Fiul din prima căsătorie, Andrei, a fost inginer chimist cu studii în URSS și a lucrat la IPROCHIM (a nu se confunda cu ICECHIM, condus de Elena Ceaușescu).
Este de presupus că Borilă avea strânse legături cu NKVD-ul. Cei care l-au cunoscut în Spania l-au descris drept încuiat, feroce, lipsit de orice dubiu. Avea certitudini din beton armat. Era un comisar sută la sută. „Tovarășa sa de viață” - spre a folosi limbajul de partid - în acea perioadă a fost Betty Birnbaum, care lucra la administrație în Spitalul Brigăzilor Internaționale. Mama mea, studentă în anul III la Medicină la București înaintea plecării spre Spania, era soră de caritate la același Spital. Ulterior, la Moscova, Betty s-a căsătorit cu Luka László (Vasile Luca) și a devenit Elisabeta Luca. A fost arestată în 1952, a făcut pușcărie, niciunul din vechii ei tovarăși aflați în posturi de maximă influență nu a mișcat un deget pentru ea. Câțiva ani - i-a povestit ulterior mamei mele - a avut regim celular solitar. Niciodată nu a înțeles de ce a fost pedepsită în acest mod inclement. A murit fără să fi înțeles din ce mișcare criminală făcuse parte.
Alături de Gheorghe Stoica (Moscu Cohn), de Valter Roman (Ernest Neulander), de Constantin Doncea, de Grigore Naum (viitorul general de Securitate) și de Manole H. Manole, Borilă a fost unul dintre militanții cei mai influenți în cadrul Brigăzilor Internaționale din Spania. Ar trebui precizat, apropo de unele scrieri recente pe subiect, că Dumitru Petrescu nu a fost în Spania, nu a luptat în Brigăzile Internaționale. Cum nu a fost nici Enver Hoxha. Din Albania, cel mai proeminent interbrigadist a fost Mehmet Shehu (premierul ucis sau „sinucis” în 1981).
Tatăl meu nu s-a numit niciodată „Leonida Tismăneanu” și nu a făcut parte din aparatul politic central al Brigăzilor Internaționale. Nu a fost ofițer, spre deosebire de Valter Roman și Petre Borilă, ambii maiori, primul politic, al doilea de artilerie. A avut, cred, grad de sergent, a fost carne de tun, și-a pierdut brațul drept în bătălia de pe râul Ebro. Carne de tun au fost atâția alții, între care Constantin Burcă, mort în Spania.
După 1939, Borilă a ajuns în URSS, unde a făcut parte din nucleul central al refugiaților politici români. A fost protejat și promovat de secretarul general al PCdR, de asemenea de origine bulgară, Boris Ștefanov. Ulterior, Borilă l-a denunțat pe Ștefanov, a întrerupt orice legătură cu fostul său mentor. Loialitatea în sectele staliniste este întotdeauna rezervată celor aflați la putere. Să amintesc și legăturile speciale ale lui Borilă cu liderii bulgari din Comintern, Gheorghi Dimitrov, Vasil Kolarov și Valko Cervenkov (agentul NKVD „Spartak”), ulterior liderul Bulgariei stalinizate.
În anii războiului, împreună cu Ana Pauker, Vasile Luca, Valter Roman, Dumitru Coliu (alt militant bulgar), Dumitru Petrescu, Constantin Doncea, Clara Cușnir-Mihailovici, Zina Brâncu, Mihai Burcă, Aurel Stancu, Grigore Cotovschi, Minea Stan, etc., Borilă a condus munca de îndoctrinare în rândul prizonierilor de război din Uniunea Sovietică. A jucat un rol decisiv în formarea diviziilor „Tudor Vladimirescu” și „Horia, Cloșca și Crișan”.
