„O mare băgare de samă” trebuia să se acorde „culturii târguielii” și calității producției de pe rafturile magazinelor.
La Chișinău, în fruntea mișcării pentru îmbunătățirea deservirii populației s-a situat magazinul de îmbrăcăminte nr. 1. Directoarea acestuia, „tov. Kostețkaya”, declara la o conferință a lucrătorilor din domeniul comerțului, cu participarea reprezentanților întreprinderilor industriale și ai cumpărătorilor, că în fiecare raion al magazinului se înscriau cererile vizitatorilor pentru a face comenzi suplimentare la fabricile producătoare de mărfurile solicitate. Drept urmare, se îmbunătățise și calitatea, și circulația mărfurilor.
Profitând de ocazie, unii din cei prezenți s-au plâns asupra insuficienței hainelor pentru copii și a „rochiilor de model nou” pentru dame, iar „tov. V.F. Rîșneak”, lector la Institutul de medicină, a atras „băgarea de samă” că în magazin rareori se puteau găsi haine de calitate.
Reprezentanții fabricilor de cusut au arătat, la rândul lor, că din vina „Glavtekstilsbît”, deseori duceau lipsă de nasturi, ațe și alte materiale, fără de care nu puteau face față tuturor comenzilor.
Opiniile și propunerile formulate la conferință n-au fost auzite și de reprezentanții Ministerului târguielii, care au lipsit la acea întrunire. Era îmbucurător, totuși, că inițiativa magazinului nr. 1 de a studia cerințele cumpărătorilor a fost preluată de toate cele 53 de magazine de mărfuri industriale din capitală.
