Astăzi a fost ultima zi când contribuabilii din Republica Moldova au putut să-și prezinte declarația pe venit. Pentru a anticipa fluxul de doritori să achite impozitele, autoritățile fiscale au creat un program de lucru special pentru Direcțiile de deservire fiscală. Cu microfonul Europei Libere la unul dintre oficii și o discuție cu cetățenii care stăteau la coadă.
La oficiul fiscal de pe strada Mihai Viteazul din centrul Chișinăului, chiar în spatele Universității de Medicină, etajul trei era aglomerat dis-de-dimineață.
- Cine-i cu declarația, se duce în 319… Hai!
Ca să deservească valul de clienți, azi FISC-ul a lucrat până la 19.00, în speranța că cele câteva ore în plus au oferit răgaz persoanelor angajate în câmpul muncii să-și respecte datoria de cetățean și să depună declarația pe venit.
Serghei Sivak în vârstă de 55 de ani spune că a lăsat plata impozitelor pe ultima zi, fiindcă angajatorul său a întârziat cu calculele. Deși spune că acum pierde timpul stând la coadă, îl preocupă mai mult felul în care vor fi cheltuiți banii statului:
„E important ca impozitele să meargă la pensii, pentru amenajarea orașului, a țării, pentru ajutoare materiale persoanelor nevoiașe și a păturilor social-vulnerabile. Însă cred că schimbări nu prea sunt. Banii noștri nu rezolvă prea multe. Da, există niște schimbări, dar autoritățile cheltuie acești bani după placul lor. Poporul asta nu controlează. E nevoie de mai multă transparență în cheltuielile publice.”
Nu e neapărat să te gândești la mila statului, dacă vrei să ajuți persoanele nevoiașe sau să faci o schimbare. Deja de doi ani există posibilitatea de a redirecționa două procente din impozitul pe venit către o organizație necomercială sau unui cult religios. Bibliotecara de la Școala profesională Nr. 2, Ala Livadari, spune că a uitat să o facă, iar acum regretă.
„Anul trecut ceva am aflat, dar nu știu de ce n-am luat în calcul chestia asta. Dar ar trebui cred că un așa gest. Măcar niște cărți, niște donații, pentru niște copii care au mai puține bucurii.”
În topul instituțiilor care necesită bugete mari, alături de protecția socială și ocrotirea sănătății este educația. Asta însă nu înseamnă că școlile au toate cele necesare, a adăugat bibliotecara Ala Livadari.
„Ca orice lucrător de bibliotecă, avem nevoie de carte… Dar, mă rog, acum ca să faci o carte pentru specialitate costă destul de mult, cărțile de specialitate mai puțin se editează. Adică, de cultură generală – e la nivel, dar cărțile de specialitate, e oleacă mai problematic.”
O doamnă care nu a vrut să se prezinte, contabilă de profesie, spune că una dintre preocupările guvernanților ar trebui să fie fenomenul salariilor în plic.
„Nici angajatorul nu doarme în liniște dacă știe că dă bani la plic, fiindcă la el vine controlorul și trebuie să-i dea bani și acestuia. Este un cerc vicios. Dacă politica fiscală se va schimba, acești angajatori vor ieși la suprafață. Altfel – nicicum. Trebuie micșorate impozitele. Trebuie motivați antreprenorii să iasă din umbră. Pe toți stâlpii se scrie despre lupta cu corupția, dar asta nu va avea efect, până nu se va schimba politica fiscală din stat.”
Rândul înainta cu rapiditate, iar interlocutorii mei nu se rețineau prea mult lângă ușă. Contribuabila care s-a prezentat Lina mă asigură că și-a depus declarația pe venit, iar astăzi a venit să-și însoțească o colegă de muncă, care nu știa unde se găsește oficiul fiscal. În timp ce o aștepta în coridor, mi-a spus și ea păsul.
„Venitul e mic, dar cheltuielile sunt mari, iar impozitul e foarte mare. N-are nimeni grijă de noi. Nu ne ia nimeni în seamă. Nu ne ascultă nimeni. Ceea ce noi spunem sunt vorbe de clacă, să mă scuzați. Părerea noastră nu contează.”
Autoritățile nu sunt receptive la doleanțele cetățenilor și în pofida promisiunilor pe care le fac, nu se observă schimbări în calitatea vieții, a adăugat Lina.
„Politicianul pe noi când ne ascultă... Așa cum omul nu înțelege ce vrea să spună, așa nici el nu ne-ar înțelege. Pur și simplu, când iese la televiziune cu discursuri, cu fel de fel de întrebări, așa niște cuvinte deocheate le spun… Ar fi bine să vorbească mai popular, că lume-ai simplă în țara noastră, trebuie să vorbești limbajul pe care-l înțelege omul.”
Tinerii cu care am stat de vorbă se arătau mai încrezători față de viitorul lor în Republica Moldova, însă vârstnicii par să-și fi lăsat mâinile în jos. Aș mai fi discutat cu alți cetățeni, dar s-a apropiat ora prânzului. Lumea din coridor s-a rărit, iar agenții fiscali îmi dădeau semn că vor să ia și ei o pauză, răgaz în ajunul eforturilor de pe ultima sută de metri.
