Linkuri accesibilitate

Decorez pe cine vreau, demit pe cine vreau


Președintele Igor Dodon făcând poze la „Capul de pod Șerpeni”

Republica Moldova a trecut de 47 de mii de infectați cu Covid-19 și are 562 de persoane în stare gravă, dar atenția presei este tot mai captată de apropiata campanie pentru alegerile prezidențiale. Comisia Electorală Centrală s-a făcut remarcată, negativ, prin felul în care-l favorizează pe Igor Dodon, punând bețe în roate celorlalți concurenți. Cum ar fi, de pildă, decizia complet arbitrară, spun experții, a CEC-ului de a interzice partidelor, ca persoane juridice, să-și finanțeze candidații la prezidențiale decât sub plafonul a 12 salarii medii pe economie.

Dubioasă este, de asemenea, deschiderea a 38 de secții de vot în Federația Rusă, după ce s-a constatat un număr uriaș de cereri semnate de persoane dornice, chipurile, să voteze la Moscova, Petersburg sau în alte orașe rusești, deși mulți dintre acei oameni, potrivit investigațiilor presei, de fapt locuiesc în Republica Moldova, iar unii nici nu știau că numele lor figurează în listele buclucașe.

Mari îngrijorări trezește preconizatul aflux de alegători din Transnistria, aduși organizat cu autocarul pentru a vota pe malul drept, contra unor recompense bănești. CEC-ul încă nu a anunțat un mecanism care să prevină aceste abuzuri/fraude care au înflorit la alegerile din 2016 și din 2019. Toleranța, permeabilitatea extremă a CEC față de interesele electorale ale politicianului pro-rus aflat la cârma Republicii Moldova va periclita caracterul liber și corect al viitorului scrutin, spun observatorii.

Totuși, Igor Dodon nu se lasă exclusiv pe seama bonusurilor oferite de instituțiile statului, ci desfășoară o intensă campanie de autopromovare, profitând de funcția sa – adică de resursele administrative despre care îl asigura recent pe ambasadorul Statelor Unite, Derek J. Hogan, că nu le va utiliza sub nicio formă în alegeri.

Un politician cu reputația lui Dodon, ținut sub lupa presei, criticat, verificat la declarații, gesturi și apariții publice, ar fi trebuit să manifeste mai multă prudență, să învețe din greșelile comise, din scandalurile pe care le-a provocat.

La „traista goală” cu care se prezintă înaintea electoratului, după 4 ani de mandat chinuit, ar fi contraproductiv să irite opinia publică...

Bilanțul său e trist. Nu s-a recuperat nimic din miliardul furat, schemele de spoliere a avutului public înfloresc, justiția îi acoperă pe amicii penali ai prezidentului (Platon, Botnari etc.). Cei 7 profesori turci, livrați închisorilor lui Erdogan, contra unor reparații la președinție (un caz neelucidat pe deplin), în general aruncă o umbră sinistră asupra întregului mandat al lui Dodon.

Cel mai recent gest al prezidentului, care a provocat un val de dezaprobări și critici, este decorarea unui personaj controversat. Potrivit relatărilor presei, Mihail Aizin (zis „Kitaieț”) – despre el este vorba – ar fi aparținut lumii interlope din anii ‘90.

Nu se știe cine l-a recomandat pentru această distincție (ordinul „Gloria Muncii”) și cât de „glorioase” îi sunt meritele. Consilierii lui Igor Dodon strâng din umeri: „președintele nu e obligat să știe amănunte despre cetățenii decorați, există instituții, servicii care întocmesc aceste dosare, întrebați acolo” – cam acesta a fost replica, nervoasă, dezabuzată, pe care au primit-o reporterii.

Ca de obicei, în lipsa unor răspunsuri clare din partea oficialităților, au început să curgă speculațiile și dezvăluirile. Unii comentatori au presupus că în căutare de aliați și resurse pentru alegeri, Igor Dodon a decis să-și asigure sprijinul unor oameni de afaceri cu legături în zona tenebroasă a societății.

Nu e nimic de mirare, spun alții. De vreme ce avem infractori de calibru mare, oligarhi fugari (Plahotniuc) sau foști nomenclaturiști sovietici „onorați” cu Ordinul Republicii (de ex. Ivan Bodiul – satrapul comunist al RSS Moldovenești – decorat de Voronin) –, gestul lui Dodon se încadrează într-o plajă a criteriilor fluide. Astfel, unii președinți ai R. Moldova (M. Ghimpu, N. Timofti) au decorat scriitori, artiști, istorici cu vederi pro-române, alți președinți au oferit distincții de stat unor notabilități cu simpatii filoruse.

Acesta-i societatea moldovenească – divizată, împărțită identitar – de-aici trebuie pornit...

Mai ales că unele asociații obștești afirmă că Aizin/„Kitaieț” ar fi un ilustru mecenat și filantrop, și că toate acuzațiile presei sunt calomnii.

Până la urmă, împărțirea de ordine și medalii este o prerogativă prezidențială. Igor Dodon poate spune la o adică: decorez pe cine vreau, pe cine cred că este demn de această onoare. La fel de atotputernic se declară dl Dodon și în relația cu membrii Executivului: „Dacă aș dori, l-aș demite chiar mâine…”. Referința era la Igor Șarov, Ministrul Educației, Culturii și Cercetării, care a criticat prezidentul pentru nerespectarea regimului sanitar, după ce Dodon făcuse mai multe vizite în școli, fără să poarte mască și fără să respecte distanța socială.

Liderul informal al PSRM a luat ca pe un afront personal critica formulată de un ministru delegat de PD, deși dl Șarov exprima o îngrijorare legitimă, viza interesul public, nu unul de partid. Legea e pentru toți, chiar și pentru „sus-pușii” care se consideră deasupra ei. Multe școli și-au sistat activitatea din cauza pandemiei, după ce o serie de cadre didactice au fost depistate pozitiv la Covid-19. În situația în care copiii sunt în cele mai multe cazuri purtători asimptomatici ai virusului, cei mai expuși unor forme agresive de îmbolnăvire sunt pedagogii. De ce să-i supui unor riscuri suplimentare pe învățători, pe elevi, doar pentru a-ți satisface orgoliul și setea de publicitate?

Opinia publică a aplaudat curajul ministrului Igor Șarov. Domnia sa a manifestat un gest firesc de responsabilitate și demnitate umană. Copiii trebuie protejați și de coronavirus, dar și de ingerința vulgară a politicienilor care merg în școli să-și facă imagine electorală. Ordinul emis de dl Șarov care interzice în mod expres vizitele politicienilor în instituțiile de învățământ l-a mai „înmuiat” pe Igor Dodon. „Voi respecta ordinul Ministrului Educației… în calitatea mea de concurent electoral, până atunci însă nu pot să nu răspund unor directori de școli, în teritoriu, care își doresc întâlniri cu președintele”.

Dacă șeful statului sau primul-ministru ignoră regulile impuse de situația epidemiologică, de ce le-ar trata cu mai mult respect cetățenii de rând?

Chiar printre miniștrii guvernului Chicu există diferențe de criterii și norme. Acolo unde Ministrul Educației, Culturii și Cercetării, Igor Șarov, vede o încălcare flagrantă a regimului sanitar (la Igor Dodon), alt ministru (cel al Internelor), Pavel Voicu, membru PSRM, nu întrezărește nicio problemă cu nunta organizată de premierul Chicu pe timp de pandemie.

Igor Dodon știe că există proceduri constituționale peste care nu poate trece, oricât de omnipotent s-ar arăta în interviuri. El nu poate demite un ministru dintr-un partid aflat la guvernare, fără a rupe acordul de coaliție, sau atâta timp cât acel partid nu-și retrage sprijinul pentru ministrul în cauză. Or, n-am auzit vreo disociere în rândurile PD în raport cu Igor Șarov. Aș spune, dimpotrivă: colegii săi s-au declarat solidari cu el sau au preferat să nu comenteze.

Nimeni nu poate submina mai eficient autoritatea statului decât demnitarii chemați să o reprezinte. O funcție publică e un serviciu, nu un privilegiu. Atâta timp cât mentalitatea lui „decorez pe cine vreau, demit pe cine vreau” rămâne dominantă la noi, statul de drept în Republica Moldova va fi o glumă, o formă fără fond.

*Opiniile autorului nu reflectă, neapărat, poziția Europei Libere.

Mai mult

AntiNostalgia 2 – privind spre viitor

Radio Europa Liberă organizează al doilea sezon: din nou filme documentare, dezbateri și mulți invitați din țară și din străinătate pentru a discuta despre lecțiile trecutului ca șansă de a modela un viitor diferit. Un dialog între generații, la care toată lumea este binevenită

XS
SM
MD
LG