Când forțele ruse au ocupat rapid o mare parte din regiunea Herson, Iulia a intrat în panică, și-a luat ceilalți doi copii și a fugit cu ei în vestul Ucrainei. Femeia povestește că a pierdut orice contact cu Marina și cu fostul ei soț.
Șapte luni mai târziu a aflat – spre marea ei uimire – că Marina ajunsese în Crimeea, peninsula anexată de Rusia încă din 2014.
Fostul ei soț, cu care Iulia oricum nu mai avea relații, o lăsase pe Marina în grija unei vecine, o susținătoare entuziastă a ocupației ruse, care a dus fata în Crimeea.
I-au trebuit Iuliei încă trei luni ca să afle că Marina era într-un internat din Feodosia. Numai în ianuarie anul acesta a aflat cum o poate aduce acasă.
În cele din urmă, Iulia și-a recuperat fiica dar cazul ei este emblematic pentru una dintre cele mai șocante dimensiuni ale invaziei Rusiei: strîmutarea sau deportarea mai multor mii de copii ucraineni în teritoriile controlate de Rusia. Unii ucraineni o numesc răpire, scrie jurnalista Svetlana Osipova , din redacția în limba rusă de investigații „Systema” a Europei Libere/ Libertatea (RFE/RL).
Din 24 februarie 2022, cel puțin 19.505 de copii au fost duși din Ucraina în Rusia și în regiunile ucrainene ocupate de ruși, potrivit datelor oficiale ale autorităților de la Kiev. Şeful de cabinet al preşedintelui Volodimir Zelenski, Andri Yermak, a declarat în aprilie că numărul a depăşit 20.000. Până la 31 mai, doar 371 de copii au fost „recuperați”, a spus Zelenski.
Este însă vorba doar de cazurile raportate autorităților ucrainene de către un părinte sau un tutore care a fost martor la strămutarea copiilor. În realitate, spun activiștii ucraineni, sute de mii de copii ar fi fost duși cu forța în Rusia sau în regiunile ocupate de Rusia -- mulți dintre ei din Mariupol și regiunile Herson, Harkov și Kiev.
O nouă investigație a redacției de limba rusă „Systema” a constatat că serviciile sociale din Rusia și Crimeea au trimis copii ucraineni strămutați în cel puțin 88 de orfelinate sau instituții similare.
Campania a supralicitat și infrastructura de asistență socială a Rusiei. Unele dintre taberele de vară care au servit drept puncte de tranzit sau locuri de cazare temporare sunt extrem de prost echipate pentru a face față afluxului de copii și adolescenți. Motiv pentru autoritățile ruse au încercat să faciliteze adopțiile, în ideea de-ai scoate pe acești copii cât mai repede din sistemul social de stat.
Investigația RFE/RL scoate la lumină amploarea, dar și caracterul de multe ori improvizat și aleatoriu, al efortului Rusiei de a strămuta copiii ucraineni și de a-i plasa în familii adoptive, un proces considerat de mulți experți drept o încălcare a dreptului internațional.
În martie 2023, Curtea Penală Internațională (CPI) a emis un mandat de arestare pe numele președintelui rus Vladimir Putin, acuzându-l de crime de război pentru „deportarea ilegală” și „transferul ilegal de populație (copii) din zonele ocupate ale Ucrainei în Federația Rusă."
Cealaltă persoană vizată de CPI a fost Maria Lvova-Belova, comisarul prezidențial pentru drepturile copilului, care se consideră că lucrează direct sub conducerea lui Putin.
„Vorbim de un genocid împotriva poporului ucrainean prin intermediul copiilor”, a declarat pentru RFE/RL Daria Heramsiciuk, comisarul ucrainean pentru drepturile copiilor.
„Nu doar fură copii; îi ucid, îi maltratează, îi traumatizează ", a mai spus ea. "Fac totul pentru a le distruge identitatea, sentimentul de apartenență la țara lor natală, la Ucraina".
„Un sistem extins de tabere/lagăre”
Dovezile sugerează că autoritățile de ocupație din zonele controlate de ruși în regiunea Donețk consideră copiii ai căror părinți sau tutori legali nu sunt cunoscuți, drept „abandonați”, un statut care le permite să-i plaseze în familii din Rusia.
Cu mult înainte ca CPI să emită mandatele de arestare, oficialii ucraineni, cu ajutorul experților juridici internaționali, au încercat să documenteze sistematic câți copii ucraineni au fost strămutați de autoritățile ruse, și în ce condiții.
Unii copiii au fost separați forțat sau involuntar de părinții sau tutorii lor.
Alți copii erau orfani: fie se aflau deja în grija statului înainte de invazie, fie își pierduseră părinții, uciși în atacurile rusești sau în luptele dintre forțele ruse invadatoare și apărătorii ucraineni.
Autoritățile ruse au susținut mereu că acești copii au fost strămutați din zonele de conflict numai pentru siguranța lor.
Dacă acești copii au însă și alte rude în viață cu care ar putea trăi, mătuși, unchi, veri, bunici, atunci strămutarea lor peste o graniță internațională, respectiv în Rusia, este probabil ilegală, spun experții, și poate fi considerată o crimă de război.
Într-un raport publicat în februarie 2023, cercetătorii de la Universitatea Yale au ajuns la concluzia că guvernul rus operează o „rețea extinsă de tabere/lagăre în care sunt ținuți cel puțin 6.000 de copii din Ucraina”, cu începere din februarie 2022. Cercetătorii au identificat 43 de astfel de locuri, în Rusia și în Crimeea anexată de ruși.
Cercetătorii de la Yale au mai spus că cel puțin 350 de copii ucraineni trimiși în Rusia după invazie au fost plasați în familii adoptive, dintre care unele se mutaseră special pentru a putea adopta copiii.
Autoritățile ucrainene acuză Rusia că nu face aproape nimic pentru a facilita revenirea copiilor la familiile sau tutori lor, chiar când li se prezintă documente oficiale.
O misiune de investigație autorizată de Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), a fost tranșantă în concluziile ei:
„Practica transferului forțat și/sau deportării copiilor ucraineni în teritoriile ocupate temporar și în Federația Rusă ar putea fi considerată o crimă împotriva umanității”, reprezentând un act de „deportare sau transfer forțat de populație”, se arată în raportul misiunii OSCE, prezentat pe 4 mai.
Căminul
Când a început invazia, Volodimir Sahaydak conducea un cămin de copii din regiunea Herson: cincizeci de copii, cu vârste cuprinsă între 3 și 17 ani, locuiau la Centrul pentru Reabilitare Socială și Psihologică. Unii erau orfani, alții fuseseră abandonați de părinți sau se aflau în plasament temporar din cauza condițiilor dificile de familie.
Pe măsură ce trupele rusești avansau în regiune Herson, mulți angajați ai căminului au fugit, iar muncile lor au fost preluate de copii mai mari din centrul de plasament. Prin iunie 2022, căminul a fost vizitat pentru prima dată de ofițeri ai armatei ruse.
„Au sugerat să cooperăm cu ei. Ne-au spus că ni se vor aduce manuale rusești, că vom funcționa conform programelor lor școlare", a povestit Sahaydak.
„În timpul ocupației, ne-a fost greu să spunem nu, așa că încercam să tergiversăm”, a mai spus el. „Și așa a fost până la eliberare” – când forțele ucrainene au recucerit o mare parte din regiunea Herson anul trecut.
Sahaydak sperase să-i poată evacua pe copii din regiunea ocupată, dar nu a reușit. În iunie 2022, la cămin au mai fost aduși 15 copii din alt centru de plasament. Iar pe 19 octombrie, în fața centrului a parcat un autobuz militar rusesc. Toți copii au fost îmbarcați și duși de acolo.
„Ni s-a spus că dacă ne opunem, am putea fi și noi deportați. Ce poți face, când ți se pune arma la tâmplă?”, s-a întrebat retoric Sahaydak.
Mai întâi, copiii au fost duși în Crimeea, apoi în orașul rusesc Anapa, unde se pare că au fost ținuți în condiții decente, iar ulterior au fost mutați în Georgia, a spus Sahaydak. Nu se știe unde sunt acum.
Tabăra din Crimeea
Situația este și mai încurcată, pentru că în unele cazuri, copii au fost duși în regiunile ucrainene controlate ruși cu acceptul părinților, care au vrut să-i știe în siguranță.
Este cazul lui Andri, băiatul de 13 ani din Herson. În octombrie anul trecut, mama lui, Alina – o femeie ucraineană care a cerut să-i fie schimbat numele pentru a-și păstra anonimatul – a primit o ofertă din partea directorului clubului de fotbal la care era înscris Andri: să-l trimită pe băiat două într-o tabără sportivă în Crimeea. „Și eu, și soțul meu am acceptat, ne-au spus că vor fi bine îngrijiți și mai ales, în siguranță”, povestește Alina. Când tabăra s-a termina, directorul clubului le-a spus părinților că el nu aduce copii acasă, unde este război, vrea sa-i țină în siguranță în Crimeea. Părinților care totuși își vroiau copii acasă, li s-a spus să vină ei să-i ia.
Alina și soțul ei au început să strângă bani pentru drum. Cu mașina ar fi făcut cinci ore dar un pod din Herson, peste Nipru a fost distrus, posibil de forțele ucrainene care încercau să blocheze trupele ruse. Așa că drumul a devenit mult mai lung și complicat.
Fundația caritabilă „Salvați Ucraina” a ajutat-o să obțină un pașaport și o viză. Alina a plecat împreună cu alte 13 mame care căutau să-și aducă acasă copii. Ca să ajungă în Crimeea, au călătorit prin Kiev, Polonia, Belarus, și Moscova de unde au luat trenul spre Crimeea. Le-a luat o săptămână să ajungă acolo și încă o săptămână să se întoarcă.
„Andri nu a spus nimic rău despre tabără”, povestește Alina. „Au fost hrăniți și li s-a dat apă, au mers la plimbare; nimeni nu i-a umilit acolo”. „Nu au fost obligați să vorbească rusă dar se temeau să vorbească ucraineană între ei”, spune Alina că i-ar fi povestit fiul ei.
Alți copii ucraineni care au fost duși în tabere din Crimeea au povestit că au fost maltratați. Un băiat care a fost mai multe luni într-o astfel de tabără a povestit la întoarcere, într-o înregistrare video, că îngrijitorii ruși îi băteau cu ștăngi de metal dacă spuneau „Slavă Ucrainei” sau își exprimau în alt fel sentimentele patriotice.
Organizația caritabilă „Salvați Ucraina” a spus că are dovezi concrete despre cel puțin două astfel de cazuri.
(Articol tradus/adaptat de Ileana Giurchescu)
