Invitata acestui episod al podcastului „Laboratorul social”, Olga Terzi, doctorandă și angajată a Agenției Naționale a Arhivelor, își dedică teza de doctorat celei mai ample deportări din istoria RSS Moldovenești – operațiunea din iulie 1949. Cercetarea sa se concentrează asupra localităților din Bugeac, regiune locuită preponderent de bulgari și găgăuzi.
Pentru Olga Terzi, subiectul este și unul profund personal. Originară dintr-o familie mixtă din Bugeac, cu tată bulgar și mamă găgăuză, ea a aflat pentru prima dată despre foamete, deportări și teroarea regimului sovietic de la bunicii săi.
„Îmi aduc aminte cum, când aveam vreo 10-12 ani, deja după destrămarea Uniunii Sovietice, bunicii mei au început pentru prima data să vorbească cu noi despre cele trăite în perioada sovietică. Ei au povestit despre foamete, despre frică, despre deportări, dar și despre tăcerea care domina acea epocă… Atunci, fiind copil, pentru prima dată mi-am pus întrebarea ce s-a întâmplat și de ce atât de mult timp s-a tăcut despre aceste lucruri”, povestește Olga.
În timpul cercetării sale, a observat și o altă problemă: accesul limitat la informație în comunitățile din sudul țării. Majoritatea studiilor despre represiunile staliniste și impactul sovietizării sunt publicate în limba română, în timp ce o parte semnificativă a populației din regiune consumă informația preponderent în limba rusă. În aceste condiții, spune cercetătoarea, miturile despre perioada sovietică și propaganda rusă continuă să influențeze percepțiile oamenilor. Din acest motiv, Olga Terzi a ales să-și scrie teza de doctorat în limba rusă, pentru ca adevărul istoric să ajungă direct la publicul țintă.
Pentru documentarea tezei, ea a cercetat arhive și a realizat interviuri cu peste 30 de supraviețuitori ai deportărilor din sudul R. Moldova. Mulți dintre aceștia au refuzat inițial să vorbească. Unii au considerat prea dureros să retrăiască acele experiențe, alții au mărturisit că trăiesc în continuare un sentiment puternic de teamă că cele povestite ar putea avea consecințe negative asupra lor. În unele cazuri, oamenii au acceptat să-și spună povestea doar cu condiția anonimatului.
În acest episod al podcastului „Laboratorul social”, Olga Terzi vorbește despre:
- Cum au întâmpinat bulgarii și găgăuzii instalarea puterii sovietice în Basarabia și cine a ales să plece;
- Contextul care a precedat deportările în masă din iulie 1949;
- Cât de voluntară sau forțată a fost colectivizarea în Bugeac;
- Cine întocmea listele persoanelor deportate;
- Cum autoritățile sovietice încurajau denunțurile și turnătoria;
- De ce mai bine de un sfert dintre deportați erau copii și adolescenți;
- Cum își amintesc supraviețuitorii noaptea deportării;
- Condițiile de muncă și de trai din Siberia;
- În ce măsură deportații și-au putut păstra identitatea culturală;
- Cine și în ce condiții a reușit să revină acasă;
- Ce s-a întâmplat cu bunurile celor deportați;
- Cum foametea și deportările au distrus încrederea dintre oameni;
- De ce aceste tragedii rămân puțin cunoscute chiar în comunitățile care le-au trăit.
***
Podcastul „Laboratorul Social”, unde luăm mostre de societate – oameni, idei, fenomene, procese - și le studiem la microfon, a fost conceput din start ca un spațiu public și sigur pentru a pune în cuvinte și a înțelege mai bine ceea ce ni se întâmplă ca indivizi și ca societate într-o lume în schimbare rapidă.
Acum, după ce câteva runde de alegeri au readus la suprafață resentimentele acumulate în timp și care, în lipsa unei culturi a dialogului, au accentuat divizarea, ne propunem să abordăm, prin povești personale, subiecte sensibile ce țin de identitate și relații interetnice în Republica Moldova. Dar nu ne vom opri doar la acestea, pentru că vrem să descoperim împreună și alte povești despre cum se schimbă această societate.
Urmărește „Laboratorul social” pe YouTube și pe moldova.europaliberă.org.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
