Vizita grăbită și improvizată a lui Emmanuel Macron în România și Moldova are mai multe subînțelesuri și sertare strategice decât pare la prima vedere, iar presa franceză le deschide pe toate.
Ieri seara deja, înainte ca Macron să decoleze de pe aeroportul din Orly, televiziunea privată LCI punea metaforic întrebarea dacă “este vreun pilot în avion”.
Vorbind, à l’américaine, direct de pe aeroport, Mαcron a trecut repede peste pretextul grăbitei sale treceri prin România (întâlnirea cu militarii francezi din forțele NATO care fac că “de mai multe luni, Franța protejează frontiera estică a UE și NATO”), pentru a ține un discurs strict de politică internă, cerându-le francezilor să voteze în duminica ce vine, în al doilea tur de scrutin al alegerilor parlamentare, pentru formațiunea lui politică.
Duminică 19 iunie va avea loc al doilea tur de scrutin al alegerilor legislative franceze, după ce (cum am arătat-o în revista presei de luni 13 iunie), partidul puterii al lui Macron a căzut practic la egalitate cu stânga unită a lui Jean-Luc Mélenchon, ambele formațiuni obținând puțin peste 25% din voturi.
“Nimic n-ar fi mai rău”, a spus Macron, “decât să sporim dezordinea mondială printr-o dezordine franceză”.
Neobișnuitul discurs de la aeroport înainte de o vizită grăbită în România și Moldova arată că panica a cuprins tabăra lui Macron («la Macronie») în fața unei posibile victorii în al doilea tur a frontului de stânga reunit ad-hoc sub denumirea Nupes, siglă ce ar putea funcționa și în română: Noua uniune populară, ecologistă și socială, care îi reunește pe comuniști, ecologiști și socialiști în jurul mișcării de extrema-stângă a lui Jean-Luc Mélenchon.
O victorie parlamentară, duminica următoare, a frontului stângii extreme Nupes l-ar obliga practic pe Macron să-l numească pe ultra-stângistul Mélenchon în fruntea viitorului guvern, ducând astfel la o stranie «coabitare», un baroc menaj à la française.
Oficial, Macron s-a repezit în România (înainte de a sări azi până la Chișinău) pentru a se întâlni cu cei 500 de militari francezi desfășurați acolo în cadrul misiunii NATO (și al căror număr va urca la 1000 până la sfârșitul anului). Macron a băut de altfel une petite bière într-un snack-bar improvizat de soldații francezi, cu care șeful statului francez s-a bătut pe spate pe baza de la Kogălniceanu, în Dobrogea, în apropiere de Constanța.
Înainte de a-și pune uniforma de “senior al războiului”, cum a formulat-o ieri într-un tweet sarcastic adversarul de extrema dreaptă al lui Macron, polemistul Eric Zemmour, Macron nu prevăzuse amploarea absenționismului electoral din primul tur de scrutin și riscul ca el să ajungă într-o situație în care îi va fi greu să-și justifice absența din Franța într-un asemenea moment crucial pentru politica internă.
Tot așa, cum o scrie Le Figaro, pentru Mélenchon, adversarul de extrema stângă a lui Macron, discursul acestuia înainte de urcarea în avion a fost doar un «sketch à la Trump».
Dilema ucraineană
În același timp, toată lumea se întreabă dacă Macron nu va fi obligat să facă un salt, chiar fără să vrea, de la Chișinău până la Kiev, poate chiar mâine, joi 16 iunie.
Foarte criticat după ce a sugerat că Putin «n-ar trebui umilit», Macron este împins și să se justifice pentru ce n-a vizitat încă Kievul, deși Franța deține președinția rotativă, de șase luni, a Uniunii Europene.
Începând de săptămâna viitoare, nu va mai fi timp pentru o vizită la Kiev, între summitul UE din 23-24, summitul G7 (26-28 iunie) din Bavaria și cel al NATO de la Madrid (28-30 iunie). Cum este de neimaginat că Macron ar putea să lipsească de la unul din acestea, și cum președinția franceză a UE se încheie pe 30 iunie, singurul moment în care el ar putea face un salt la Kiev este acum, zilele acestea, poate chiar mâine, joi 16 iunie, astfel zis exact în momentul în care soarta noului său mandat de cinci ani și viitorul guvernării se află în joc peste câteva zile, în alegerile de duminica ce vine.
Vorbind ieri pe aeroport, pe un ton marțial, Macron trebuia așadar să-și justifice absența în ochii alegătorilor de acasă, cărora el le cere, tocmai, să reziste tentației abstenționismului și să meargă duminică să voteze pentru a menține continuitatea și coerența puterii într-un moment în care Europa este destabilizată de război și de criza economică.
Cum o scrie Le Monde în această dimineață, politicienii europeni sunt prinși într-o gravă dilemă în fața cererii Ucrainei (dar și a Moldovei și Georgiei) de aderare la UE.
Nu doar politicienii europeni sunt divizați în fața a ceea ce ar trebui făcut în Ucraina, ci și populația, simplii cetățeni, cum o arată o anchetă realizată prin intervievarea a 8.000 de europeni, de-a lungul și de-a latul continentului, și ale cărei rezultate sunt publicate astăzi tot de Le Monde. Vedem europenii, suedezi, britanici, polonezi sau români, prinși între spaima față de creșterea continuă a prețurilor și spectrul unui conflict nuclear cu Rusia.
Macron și o Ucraină în plină «derusificare»
Cum o arată în această dimineață într-un mare articol Libération, cotidianul stângii intelectuale pariziene, fondat de Jean-Paul Sartre, dacă totuși va găsi timpul de a efectua un salt abil până la Kiev, Macron va găsi o Ucraină în plină «derusificare».
Nume de străzi, monumente programe școlare, totul e modificat, de mai mulți ani, sistematic, în Ucraina, în scopul de a debarasa țara de moștenirea comunistă, sovietică… dar și de cea rusă.
Rezistența ucrainenilor în fața agresiunii ruse trece și prin ștergerea oricărei moșteniri a invadatorilor. Mișcarea a început încă înainte de manifestațiile de pe Maidan din iarna 2013-2014 (cf. foto), și, dincolo de dărâmarea statuilor lui Lenin, sau rebotezarea străzilor Lenin cu numele «Str. (John) Lennon» (cf. foto), asta duce și la renunțarea la nume de străzi și piețe ca «Pușkin», «Lev Tolstoi» sau «Caterina a II-a».
O mișcare, constată Libération, simetrică celei prin care Moscova caută să «rusifice» teritoriile ucrainene cucerite.
Ministerul ucrainean al învățământului a anunțat astfel la începutul lunii că opere literare rusești, precum romanul Război și pace al lui Tolstoi, care glorifică imperialismul rus, vor fi scoase din programele școlare.
Un recent sondaj efectuat în toate regiunile țării, cu excepția Crimeei și Donbasului, indică faptul că trei sferturi din cele 1.200 de persoane intervievate susțin schimbarea denumirii străzilor și a altor monumente culturale legate de Rusia. Tot așa, aproape 90% dintre respondenți nu sunt de acord cu afirmația că „rușii și ucrainenii sunt un singur popor”, în timp ce ponderea persoanelor care se identifică ca cetățeni ucraineni a crescut de la 75% la 98% între august și aprilie.
Pe rețeaua de socializare Telegram, un canal intitulat „Ce ți-a făcut Pușkin?” explică ce personalități rusești „merită” sau nu să apară pe monumentele, străzile sau piețele țării. Poetul Pușkin, al cărui nume este onorat în douăzeci de orașe ucrainene, este astfel descris drept un „șovin rus” care glorifica imperialismul țarist, în timp ce scriitorul Mihail Bulgakov, născut la Kiev, e tratat drept un „ucrainofob”.
