Săptămîna trecută s-a aflat că persoane necunoscute au încercat să deschidă mormîntul lui Reinhard Heydrich (1904-1942). Informaţia, provenită din surse ale poliţiei berlineze, a fost publicată în ziarul „Der Tagesspiegel”. Cititorii ziarului au mai aflat că făptaşii nu au fost identificaţi. Autorităţile au început investigaţiile pentru a stabili cine sînt profanatorii care au pătruns în cimitirul invalizilor (Invalidenfriedhof).
Deşi monumentul funerar a fost îndepărtat după război, iar mormîntul a fost nivelat, autorii ştiau locul unde a fost îngropat Heydrich. Acesta fusese şeful Oficiului pentru Siguranţă a Reichului nazist. Totodată, Hitler l-a numit în funcţia de adjunct al şefului care se afla în fruntea aşa-numitului protectorat al Boemiei şi Moraviei, adică a regiunilor Cehiei de astăzi, ocupate atunci de trupele naziste. În ianuarie 1942, Heydrich a fost cel care a organizat conferinţa de la „Wannsee”. Acolo s-a decis exterminarea evreilor europeni. În urma unui atentat, din mai 1942, la Praga, Heydrich a fost grav rănit. A murit în iunie. I s-au organizat funeralii de stat. Înmormîntarea sa a fost transformată într-o ceremonie propagandistică. Victima atentatului fusese declarată un martir al mişcării naţional-socialismului.
Pe lîngă Heydrich au mai fost înhumaţi în acelaşi cimitir şi alte figuri centrale ale Reichului nazist. De pildă, Fritz Todt, fostul ministru al înarmării şi muniţiilor, mort în 1942. Şi groapa acestuia a fost nivelată, ca de altfel şi mormintele altor nazişti de prim rang, din diferitele cimitire berlineze şi germane. Măsura nivelării s-a luat pentru a împiedeca transformarea mormintelor în locuri de pelerinaj pentru nostalgici sau aderenţii unor organizaţii şi partide radicale de dreapta, respectiv neonaziste.
Deşi o rudă a lui Fritz Todt a încercat să obţină aprobarea de a amplasa un monument funerar pe mormîntul nivelat al fostului ministru nazist, autorităţile berlineze s-au opus.
O altă încercare de dezgropare a rămăşiţilor unui fost nazist a avut loc în urmă cu aproape două decenii, tot la Berlin. Atunci, necunoscuţi au deschis mormîntul lui Horst Wessel (1907-1930), decedat în urma unei altercaţii şi declarat un martir al mişcării. Ulterior s-a pus la punct un adevărat cult, dedicat lui Wessel.
Aşa numitul „cîntec al lui Horst Wessel”, „Drapelul sus” („Die Fahne hoch”), se intona în mod obligatoriu după imnul de stat („Deutschland, Deutschland über alles”).
În mitologia nazistă, moartea lui Wessel a fost folosită pentru înscenarea unui cult al morţii. În linii esenţiale, acesta semăna cu cel practicat în România, în legătură cu legionarii Moţa şi Marin, căzuţi în Spania, în 1937.
În Germania de astăzi, mormintele unor lideri nazişti importanţi au fost nivelate şi anonimizate. Niciun preot din Germania nu ar accepta să ţină slujbe comemorative pentru criminali de război, ideologi nazişti sau lideri ai unor organizaţii naţional-socialiste. În România contemporană, cultul unor legionari, de exemplu, este susţinut nu numai de anumite grupări, ci şi de preoţi care oficiază parastase pentru figuri compromise istoric – ca Zelea Codreanu, în amintirea căruia s-a ridicat o troiţă. Mai există şi alte exemple. Amintim aici doar pe cel al legionarului Corneliu Georgescu, înhumat la Ţigăneşti, alături de camaradul său Radu Mironovici. După 1990, mormintele celor doi au devenit locuri de pelerinaje anuale ale unor grupuri neolegionare. Aşa ceva ar fi inimaginabil în Germania.
