De când cu rețelele sociale, mai ales, experții în corectitudinea alegerilor politice atrag atenția des la fenomenele dezinformării și promovării discursului urii – probleme care s-au văzut în toată amploarea lor inclusiv la alegerile de anul trecut din una din cele mai vechi și mai solide democrații din lume, în Statele Unite. Cum se profilează, din această perspectivă, alegerile moldovene anticipate de la 11 iulie - a fost tema unei dezbateri găzduită de agenţia de presă IPN.
Campania electorală pentru anticipatele din iulie va fi intoxicată cu minciuni, zvonuri deocheate, apeluri instigatoare la ură și dezbinare. Acest pronostic al experților care studiază fenomenul dezinformării ce ia amploare mai ales în perioadele electorale se bazează întâi de toate pe mesajele deja lansate de unii aspiranți la mandatul de deputat. Trucul manipulator bazat pe sperietori şi probleme inventate se va amplifica în campanie, consideră expertul Mihai Mogîldea de la Institutul pentru Politici şi Reforme Europene. El spune că politicienii care recurg la asemenea narative urmăresc câteva scopuri. În primul rând să segmenteze electoratul şi să creeze clivaje între diferite categorii cum ar fi unioniști şi statalişti, moldoveni şi străini, majorităţi şi minorităţi, alegătorii din ţară şi cei din diaspora:
„Această segmentare a electoratului poate, pe de o parte, să aducă voturile unor anumite grupuri din electorat şi partidele mizează pe acest lucru, iar, pe de altă parte, mizează pe mobilizarea electoratului pentru că mesajele instigatoare la ură şi dezbinare nu sunt neapărat pentru a apropia electoratul tău, ci mai degrabă pentru a-l înrăi faţă de aşa numitul pericol adus de unele probleme inventate de forţe politice. Un alt scop urmărit este direcționarea dezbaterilor electorale către nişte probleme care fie nu sunt existente, fie nu au relevanţă, cum ar fi, de exemplu, dispariţia statului R. Moldova în cazul în care câştigă o forţă politică sau alta.”
Un alt factor care va încuraja dezinformarea şi promovarea discursului urii în apropiată campanie este legislația care rămâne deficitară, deşi putea fi între timp îmbunătățită, constată experta specializată pe identificarea discursului de ură Irina Corobcenco de la Asociației Promo-LEX. Ea aminteşte că după scrutinul prezidențial din 2016, apoi şi după cel din 2020, Curtea Constituțională a cerut deputaților să adopte mecanisme de control și de sancționare promptă pentru prevenirea și combaterea discursurilor bazate pe ură între concurenții electorali, inclusiv în mediul on-line și rețelele de socializare. Un proiect de amendamente care ar pedepsi discursul urii, inclusiv în campanie electorală, care a fost votat în prima lectură încă în 2016, continuă să se prăfuiască în Legislativ, precizează Irina Corobcenco:
Intrăm într-o nouă campanie electorală fără să putem reglementa şi sancţiona discursul de ură...
„Intrăm într-o nouă campanie electorală fără să putem reglementa şi sancţiona discursul de ură care, cu regret, datele Asociaţiei Promo-LEX arată că dinamica acestuia creşte în perioadele pre-electorale, în campaniile electorale şi descreşte odată cu finalizarea acestora.”
De ce deputații nu s-au grăbit să îmbunătățească legislația pentru a face posibilă sancționarea discursului de ură? Pentru că tocmai politicienii sunt cei care recurg la acest discurs şi sunt principalii beneficiari ai acestui fenomen, constată directorul executiv al Asociaţiei Presei Independente, Petru Macovei:
„Nu avem cadru legal. Putem miza în primul rând pe gândirea critică a fiecăruia dintre noi. În comparație cu precedentele scrutine cetăţenii R. Moldova devin totuși mai critici şi mai critici în raport cu aceste mesaje şi narative false. Sunt convins că difuzarea acestor falsuri o să-i lovească pe politicienii asemenea acelei greble drept în frunte iar rezultatele alegerilor parlamentare anticipate o să arate că cetăţenii nu mai cred în aşa ceva.”
Petru Macovei constată că mesajele de ură şi falsurile promovate de politicieni mai continuă să fie multiplicate de presa tradițională, în special cea afiliată politic, care profită de indulgența exagerată a instituțiilor de reglementare. Totuşi, în ultimii ani, mai ales, media online şi rețelele de socializare, aflate practic în afară oricăror reglementări, devin un „teren fertil” pentru ştirile false şi discursul de ură. Iar mecanisme legale prin care distribuitorii de aceste informaţii în mediul virtual să fie sancționați nu există. Măsurile de penalizare ar fi necesare, precizează Macovei, numai că există şi riscul ca ele să fie aplicate abuziv împotriva unor instituții media oneste.
