Bună ziua, dragi ascultători! Sunt Lina Grâu și va prezint astăzi, la microfonul Europei Libere, emisiunea Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:
Administrația de la Tiraspol cheamă toți bărbații din regiunea transnistreană să se prezinte la un amplu exercițiu de mobilizare a resurselor umane, care va avea loc pe 17 noiembrie. Istoricul rus Andrei Zubov despre revoluția din octombrie 1917 din Rusia. Un interviu cu analistul politic din Serbia, Igor Zlatoev, și experiența unei tinere din regiunea transnistreană care își face studiile în România, într-un film documentar realizat de Europa Liberă.
Aceste și alte subiecte le vom aborda în următoarea jumătate de oră.
***
Europa Liberă: Începem, ca de obicei, cu buletinul de știri, cu principalele evenimente ale săptămânii trecute.
„Semnarea protocolului privind deschiderea podului Gura Bîcului-Bîcioc va oferi oportunități semnificativ crescute pentru facilitarea circulației persoanelor, transportului și bunurilor și activităților de afaceri pe ambele maluri ale Nistrului și în întreaga regiune”, se spune într-o declarație a Delegației UE în Republica Moldova. Declarația mai spune că activitatea președinției austriece în exercițiu a OSCE și a reprezentanței OSCE la Chișinău a fost deosebit de importantă pentru atingerea acestui rezultat. Declarația subliniază că UE este gata să sprijine cât de mult posibil punerea în aplicare a acestei înțelegeri. Chișinăul și Tiraspolul au convenit acum două săptămâni să redeschidă podul de peste Nistru de la Gura Bîcului, până la sfârșitul lunii noiembrie acesta urmând să devină funcţional. Delegația UE își mai exprimă speranța că această înțelegere va facilita și o întâlnire în formatul 5+2, care să aibă loc în viitorul apropiat.
Presa moldoveană relatează că simpatizanții Partidului Comunist din stânga Nistrului nemulțumiți de criza social-economică din regiune și de devalorizarea rublei transnistrene au protestat în centrul Tiraspolului față de regimul liderului local, Vadim Krasnoselski. Portalul Deschide.md a preluat imagini de la protest postate pe Facebook de un presupus locuitor al regiunii transnistrene, care mai scrie că la demonstrație au luat pare aproximativ 500 de oameni. Aceștia sunt înfățișați purtând steaguri roșii ale comuniștilor transnistreni conduși de Oleg Horjan și steagul regiunii secesioniste. Tot deschide.md relatează că apelul la proteste a fost sprijinit săptămâna aceasta de fostul lider transnistrean Evgheni Șevciuk.
Mai multe organizații neguvernamentale au criticat graba cu care guvernul de la Chișinău a aprobat harta circumscripţiilor uninominale pentru alegerile din 2018, fără ca aceasta să fi fost supusă unor dezbateri publice. Proiectul deciziei a fost inclus în ultimul moment pe ordinea de zi a ședinței de marți a Guvernului. Marți, executivul a aprobat cele 51 de circumscripții uninominale propuse de comisia de stat, dintre care 48 vor fi create pe teritoriul Republicii Moldova. Două circumscripții vor reveni regiunii transnistrene, iar trei cetățenilor din afara țării. Modul în care au fost trasate circumscripțiile a fost criticat de partide de opoziție și experți pentru că i-ar avantaja pe democrații de la putere și pe socialiști, dar și pentru numărul disproporționat de mic de circumscripții oferite diasporei.
O eventuală revizuire a graniței pentru a permite unificarea României cu R.Moldova ar putea fi făcută prin referendum, luând ca exemplu Crimeea, a declarat la Suceava ambasadorul Rusiei în România. Valeri Kuzmin a spus că a auzit discutată ideea unei eventuale unificări în mai multe grupuri, de ambele maluri ale Prutului. Kuzmin a fost ambasadorul Rusiei la Chișinău între 2007 - 2012.
Președintele ucrainean Petro Poroșenko se opune ideii ruperii relațiilor diplomatice cu Rusia, ca parte a strategiei de recuperare a teritoriilor separatiste din regiunile de est Donețk și Lugansk. Miercuri, un parlamentar din partidul președintelui Petro Poroșenko a declarat Europei Libere că intenționează să înainteze în parlament o propunere legislativă privind ruperea relațiilor diplomatice cu Rusia.
Comandantul forțelor NATO din Europa, generalul american Curtis Scaparrotti, a cerut joi la Bruxelles Rusiei să nu mai intervină în alegerile din Europa, inclusiv în Catalonia care traversează o criză gravă de la referendumul de independență din 1 octombrie. Generalul Scaparrotti a mai declarat că Rusia ar încerca să „destabilizeze” Europa. „Este un subiect de îngrijorare pentru țările NATO”, a mai spus el, la Bruxelles, în marginea reuniunii de două zile a miniștrilor apărării din NATO.
Guvernul de la Londra a decis că Marea Britanie va ieși oficial din Uniunea Europeană pe 29 martie 2019, la ora 23.00, iar premierul conservator Theresa May i-a avertizat pe parlamentarii partidului său să nu încerce să încetinească sau să oprească „Brexit”-ul. Proiectul de lege care va reglementa Brexitul va fi discutat în decembrie, în ultima lectură, în Parlamentul de la Londra. Între timp, lodul Kerr, unul din autorii articolului 50 din tratatul de la Lisabona, a reamintit că Marea Britanie mai are timp să se răzgândească.
Autoritățile ruse au amenințat că vor aplica săptămâna viitoare restricții împotriva presei americane, inclusiv a celei private, și a unor rețele de socializare online ca Facebook și Twitter. Spicherul Dumei de Stat Viaceslav Volodin a spus că parlamentul rus va amenda legislația despre „agenții străini” pentru a obliga presa occidentală să se înregistreze cu această titulatură, iar adjunctul său Serghei Neverov a spus că amendamentele pot viza și rețelele de socializare. Amenințările survin după ce autoritățile americane au cerut filialei din Statele Unite a televiziunii RT, post de limbă engleză finanțat de statul rus, să-și declare la ministerul american al justiției calitatea de agent străin, ceea ce va obliga postul rus de stat să prezinte autorităților americane date confidențiale.
Foștii membri ai guvernului catalan care au rămas în Spania au fost deja inculpați și sunt în prezent în arest, cu excepția unuia singur care a fost eliberat pe cauțiune. Fostul premier catalan Carles Puigdemont s-a refugiat în Belgia împreună cu patru dintre membrii cabinetului său. Justiția spaniolă a emis un mandat european de arestare iar cei cinci așteaptă acum eventuala extrădare în Spania. Puigdemont a declarat în repetate rânduri că se va întoarce de bunăvoie în Spania, dacă i se va garanta un proces echitabil.
Aceasta a fost sinteza principalelor evenimente ale săptămânii trecute, mai multe, în actualitate, găsiți pe pagina noastră de internet la europalibera.org.
***
Europa Liberă: Majoritatea bărbaților din regiunea transnistreană au primit în ultima lună citații din partea așa-numitului minister al apărării pentru a participa la ceea ce administrația de la Tiraspol numește un exercițiu de mobilizare generală care va avea loc pe data de 17 noiembrie. Persoanele care au între 18 și 50 de ani au primit citații personale prin scrisori recomandate, iar cele între 50 și 60 de ani – invitații. Prezența la exercițiu este una obligatorie.
Exerciții de mobilizare a civililor vor avea loc în toate orașele și raionale din regiunea transnistreană și se desfășoară pentru prima dată. Inițiativa a trezit reacții de nemulțumire în rândul populației, chiar dacă majoritatea oamenilor evită să comenteze subiectul în public. Exercițiul are loc prin dispoziția liderului transnistrean Vadim Krasnoselski în conformitate cu legea privind apărarea și cea privind mobilizarea și pregătirea de mobilizare a regiunii din stânga Nistrului.
Portalul oficial de știri de la Tiraspol, Novostipmr, scrie că „Mobilizarea resurselor umane care va avea loc pe data de 17 noiembrie este subiectul cel mai discutat al acestei perioade, care trezește reacții neunivoce, care merg până la neacceptare și chiar panică”.
Încercând să calmeze nemulțumirea oamenilor, departamentul de apărare din cadrul executivului de la Tiraspol a anunțat la postul public de televiziune că „exercițiile pentru mobilizarea resurselor umane sunt un element planificat al apărării civile”.
Adjunctul de la departamentul apărării de la Tiraspol, Alexandr Donikov, a declarat în cadrul emisiunii TV că evenimentul nu trebuie să genereze panică și că „mobilizarea are un caracter pașnic și este un element al apărării civile”, iar mobilizări de acest fel „organizează toate țările din lume”, declarație care, de altfel, nu corespunde realității.
Demnitarul transnistrean a subliniat că una dintre sarcinile mobilizării este „minimizarea consecințelor posibile ale situațiilor excepționale”. „Pentru a reacționa eficient și la timp conducerea și instituțiile de forță trebuie să cunoască informația cu privire la resursele umane pe care ar putea miza în caz de necesitate”, a spus Alexandr Donikov, precizând că până în prezent administrația de la Tiraspol nu a reușit să contabilizeze resursele umane pe care ar putea miza în caz de forță majoră.
„Astfel vom determina în ce măsură populația este gata în caz de forță majoră să vină și să ajute la protejarea apropiaților și familiilor lor și la minimizarea consecințelor unor situații excepționale”, a spus Alexandr Donikov.
Pe data de 17 noiembrie locuitorii regiunii sunt chemați să vină în punctele de adunare, cu carnetul militar – de exemplu la Tiraspol este vorba despre stadionul din oraș, după care vor fi instruiți, inclusiv li se va explica cum se folosește tehnica specială, iar la final vor avea loc și concerte.
„După ce vom vedea pe ce resurse umane putem miza, vom începe instruirea cetățenilor pentru situații excepționale”, a mai spus adjunctul departamentului de apărare din executivul de la Tiraspol, Alexandr Donikov.
Departamentul de interne de la Tiraspol a anunțat că toți angajații instituției în ziua de 17 noiembrie vor funcționa în regim de mobilizare maximă pentru a asigura ordinea publică.
Corespondenții noștri la Tiraspol și Bender au întrebat câțiva trecători ce părere au despre mobilizarea generală anunțată de administrația transnistreană:
- Eu nu știu ce să zic. Părerea mea este că cine va vrea, va veni. Iar cine nu – nu.
- Mă duc să ascult, să văd despre ce este vorba. Mă duc pentru că mi-a venit citația, este o obligație.
- Nu știu despre ce este vorba, eu nu am primit citație. Dar eu oricum sunt la serviciu, care mobilizare?
- Dacă va trebui voi merge. Înainte așa ceva se făcea în permanență și toată lumea mergea. Și acum iată că renaște tradiția.
- Trebuie să mergem, ca să fim pregătiți să facem față catastrofelor.
- Eu nu am timp de așa ceva – am serviciu, trebuie să-mi hrănesc familia.
- Eu sunt un om pașnic, cred că aceasta mobilizare este un eveniment inutil.
- Nu am timp. Am familie, casă, copii… Care mobilizare???
Europa Liberă: Voci ale locuitorilor de la Tiraspol și Bender, culese de corespondenții noștri în regiunea transnistreană.
***
Europa Liberă: Corespondenta noastră la Tiraspol, Karina Maximova, a realizat un interviu cu analistul politic din Serbia, Igor Zlatoev, întrebându-l care sunt lucrurile care ar putea îmbunătăți viața oamenilor de pe cele două maluri ale Nistrului și care sunt lucrurile care ar putea ajuta țările mici să se dezvolte.
De ce nu merge dialogul, ce împiedică identificarea unor puncte comune și avansarea în soluționarea unor probleme concrete, practice, ale celor două părți în conflict?, a fost prima întrebare adresată de corespondenta noastră lui Igor Zlatoev.
Igor Zlatoev: „Există o astfel de dinamică a conflictului, a unui conflict care pare să fie unul înghețat – părțile nu au intrat în dialog. De fiecare parte la acest subiect se gândesc doar președintele, primul ministru, echipele lor, formatul 5+2… Eu cred că la nivel de societate nu prea există interes – fiecare își vede de interesul lui – societatea, dvs. ca jurnaliști, eu ca analist, băbuța care are grijă de câinele ei, părinții cu copiii și așa mai departe. O parte nu înțelege ce vrea cealaltă și cum este percepută psihologic și emoțional de cealaltă parte.
Din păcate, am văzut asta și în Bosnia, și în Kosovo și acum vedem și aici – în Transnistria și în Moldova, chiar și în Georgia. Este un lucru atât de tipic pentru țările noastre și pentru regiunile noastre unde nu există o tradiție a democrației, a opiniei libere, democratice, a opiniei critice.
Europa Liberă: De ce țările mici apelează mereu la partenerii externi pentru sfaturi, de ce nu vor să soluționeze de sune stătător divergențele existente?
Igor Zlatoev: „Mie mi se pare că este vorba despre o evoluție, despre proces. Perioadele în care se schimbă sistemele, se schimbă valorile, economia, când are loc globalizarea sunt perioade foarte stresante. În regiunile noastre – în Europa de Est, în Balcani fiecare generație a trăit în conflicte în ultimii 150 de ani. În conștiința colectivă a popoarelor este doar migrație, stres, schimbări. Stabilitate practic nu a existat. Sunt foarte sceptic atunci când vin oameni din Germania, din Suedia sau Elveția care spun că au sisteme sociale și democratice care au grijă de toți cetățenii. Da, evident că au. Dar ei nu au avut război! Există în Occident o tradiție a stabilității, a gândirii critice. Este nevoie de dezvoltat și aici această tradiție a gândirii critice și a dialogului. Toate acestea sunt valori de care noi nu am avut grija în ultimii 100-150 de ani.”
Europa Liberă: Și în această situație cum putem înțelege care sunt lucrurile realiste și care sunt cele utopice?
Igor Zlatoev: „Să vă explic la nivel de concept. Dacă tatăl meu îmi va spune – scopul nostru este unirea cu Federaţia Rusă, sau cu Serbia, sau cu Croația – atunci eu sunt obligat ca om, ca personalitate, să întreb: „Și ce va urma după? Ce va fi mâine? Care vor fi posibilitățile mele? Ce voi putea face când acest lucru se va întâmpla? Care sunt condițiile pentru învățământ? Care este situația în mass media? Ce libertate de expresie există? Ce libertate a întrunirilor există? Ce tradiții sunt? Ce relații există cu alți factori în regiune și în lume?” Deci, sunt o mulțime de întrebări care trebuie puse.
Eu cred că cheia este gândirea critică. Și formarea unei gândiri critice este un proces foarte lung, din păcate. Pentru ca o țară să fie prosperă nu este nevoie doar de suma matematică a unei economii și a unor or salarii bune, este nevoie de luciditate la nivel de gândire. Nu e neapărat să fii protestant, catolic, ortodox sau musulman – trebuie să fii un om care gândește.”
Europa Liberă: Ce trebuie de schimbat în regiunea noastră pentru a crea un mediu confortabil pentru viață și dezvoltare?
Igor Zlatoev: „Tot ce am văzut în această zonă – la Tiraspol, la Chişinău, la Lvov, Kiev și așa mai departe – îmi spune că factorii sociali și cei politici nu gândesc rațional. Nu există o discuție rațională. Nu există discuții în societate.
Eu cred că ar fi fost foarte bine ca aici, în Transnistria, să existe o discuție dintre putere și popor. Este foarte simplu – este modelul grecesc de democrație. De ce nu? De ce se teme puterea, fie ea la Chişinău, la Belgrad, la Sarajevo? De ce se teme – de popor? Este poporul care v-a ales, haideți să stăm de vorbă! Eu înțeleg – elita nu vrea, elitele au alte planuri, alte platforme, altă agendă.
Întrebarea este cum pot fi schimbate lucrurile. Este doar opinia mea – trebuie deschisă discuția. Eu ca cetățean trebuie să am posibilitatea de a-mi spune părerea despre faptul că, de exemplu, mie nu-mi place transportul, sau că eu vreau un drum până la satul meu. Acesta este interesul meu. În calitate de cetățean, pentru mine nu este important cu cine vom fi – eu vreau să am un drum până la satul meu, mă interesează discuția despre unde este apa, unde este gazul, unde sunt drumurile.
Se pare că în toate țările din Europa de Est și din Balcani, atunci când cineva critică puterea, mașina propagandistică, cea socială și cea partocratică se unesc și îl declară pe acel cineva dușman, îl declară agent al Rusiei sau agent al Occidentului. Dar de fapt lucrurile sunt simple – eu critic pentru că gândesc rațional. Și pentru mine acest lucru este valoarea cea mai importantă – să analizez totul, să am opinia mea și mereu să citesc printre rânduri.”
Europa Liberă: Analistul politic din Serbia, Igor Zlatoev, în dialog cu corespondenta noastră la Tiraspol, Karina Maximova.
***
Europa Liberă: La Tiraspol au fost re-înhumate recent rămășițele a 436 de persoane executate în perioada sovietică în beciurile cetății Suvorov de la Tiraspol. Osemintele au fost descoperite în această vară și istoricii spun că aceste persoane au devenit în anii 30 a secolului trecut victime ale represiunilor politice ale regimului sovietic. În total, pe teritoriul cetății au fost descoperite peste 800 de victime executate prin împușcare, iar în regiunea transnistreană numărul de persoane executate, victime ale represiunilor politice, ar fi ajuns la peste 5 mii de oameni.
Administrația transnistreană a organizat și un miting pentru a comemora 80 de ani de la începutul represiunilor politice, în 1937. În cadrul mitingului liderul administrației, Vadim Krasnoselski, a declarat că represiunile politice sunt una dintre paginile cele mai tragice ale perioadei sovietice, care nu trebuie uitată pentru ca istoria să nu se repete.
***
Europa Liberă: Partidul Comuniștilor este singura formațiune moldoveană care a sărbătorit public pe 7 noiembrie 100 de ani de la revoluția bolșevică rusă din 1917. Comuniștii moldoveni au depus flori la monumentul liderului bolșevic Lenin de la centrul Moldexpo din Chișinău, iar fostul președinte Vladimir Voronin a spus că revoluția a fost un „eveniment de dimensiune globală, care a schimbat lumea”.
Pentru istoricul rus Andrei Zubov, vicepreședintele Partidului Libertății Populare, evenimentele din octombrie 1917 au fost o lovitură de stat, care au pus cruce, sau stea am putea spune, pe Rusia liberă. Vă prezentăm interviul lui Zubov acordat televiziunii de limbă rusă a Europei Libere, Nastoiașceie Vremia.
Europa Liberă: În anul în care se împlinesc o sută de ani de la rebeliunea din octombrie, în cercurile oficiale rusești se vorbește despre acele evenimente ca despre un mort – fie bine, fie deloc. Între timp din tabăra liberală tot mai des se aud voci care ne atenționează cu privire la restaurarea dictaturii aproape că de tip stalinist. Însă, se pare că patetismul anului ’17 nu reprezintă acel caz când adevărul se află undeva la mijloc. Care este, totuși, adevărul: a însemnat anul 1917 o eliberare pentru Rusia și a devenit oare anul 2017 o întoarcere în totalitarism?
Andrei Zubov: „1917 începea ca o revoluție de eliberare de resturile regimului absolutist vechi. Absolutismul deja nu mai era, însă era Duma, era libertatea presei. Dar aceasta a fost, bineînțeles, o perioadă de trecere între 1906 și 1917. Revoluția din februarie ar fi putut distruge resturile absolutismului. Ar fi fost mai bine fără ea, fără revoluție, însă dacă aceasta s-a întâmplat, ea ar fi putut într-adevăr introduce Rusia în cercul țărilor democratice și liberale, așa cum au fost atunci majoritatea țărilor Europei.
Dar s-a întâmplat altceva. S-a întâmplat că după februarie a venit octombrie. Și octombrie nicidecum nu poate fi considerat o eliberare de ceva anume. Octombrie a însemnat o cotropire îngrozitoare a Rusiei, deoarece s-a bazat exclusiv pe violență. Cel mai important este faptul că s-a instaurat lipsa de respect față de personalitatea umană, faţă de libertate și drepturile ei: dreptul la proprietate, dreptul la viață. Și tot ce este legat de aceste lucruri. Astfel, anume acum, în ajunul centenarului răsturnării din octombrie putem spune că aceasta a fost o răsturnare care a pus cruce pe Rusia liberă și această cruce, de fapt, există şi azi.
Da, în anii ’90 noi ne-am eliberat pentru ceva timp, însă, spre deosebire de 1917, noi ne-am eliberat nu atât printr-un elan interior al societății spre libertate, ci cumva întâmplător. Și de aceea toți acești ani ai libertății noi am avut nostalgia unei vieți chipurile sătule într-un mare imperiu.
Este evident că pentru puterea actuală care este moștenitoarea perioadei sovietice – sunt oameni ale căror părinți au fost în KGB, NKVD în anii ’30-‚50, pentru ei puterea sovietică este a lor, este o continuare a vieții sovietice. Însă pentru noi, este clar – totul este altfel.”
Europa Liberă: Dacă e să vorbim despre corectitudinea terminologică: 100 de ani în urmă a avut loc o răsturnare și nu o revoluție?
Andrei Zubov: „Ce înseamnă o revoluție? Revoluția este un proces rapid, „revolution”. Este o schimbare rapidă, o întoarcere rapidă a ceva, spre deosebire de evoluție – o mișcare lentă.
Richard Pipes, cred că cel mai talentat istoric al revoluției ruse, care a scris un studiu în trei volume despre revoluția rusă, considera că revoluția începe în 1905. Semnele ei au fost vizibile începând cu anii 1901-1902, de la agitațiile studențești și se încheie acest proces, în aprecierea lui, în 1924, dar cel mai degrabă în anul 1928.
Adică este o perioadă de o pătrime de secol, când toate condițiile vieții în Rusia se schimbă vertiginos, când cadrul se schimbă unul după altul ca într-un film de animație: monarhie absolutistă, guvern provizoriu, republica democrată a lui Arseniev, dictatura lui Lenin, începuturile dictaturii lui Stalin, perioada de luptă pentru putere între Stalin și Troțki.
Și, într-un sfârșit, o nouă înghețare a societății la care se ajunge aproximativ către epoca colectivizării și în care, apropo, noi trăim până astăzi. Condițiile politice se schimbă, însă principiile de bază pe care a fost construită puterea bolșevică, inclusiv cele simbolice, să zicem, monumentele lui Lenin și Mauzoleul, totul rămâne.
În acest sens, revoluția este o perioadă, să zicem, din primul sfert al secolului al XX-lea, iar apoi stagnarea revoluției cu o perioadă scurtă care a fost un eșec. În consecință, această perioadă s-a încheiat cu eșecul experimentului liberal din anii ’90.”
Europa Liberă: Istoricul rus Andrei Zubov, vicepreședintele Partidului Libertății Populare din Federaţia Rusă.
***
Europa Liberă: În luna noiembrie Europa Liberă a difuzat patru filme documentare despre situația drepturilor omului în regiunea transnistreană. Proiectul se numește Evadare din Transnistria și este susținut de Ambasada Statelor Unite în Republica Moldova, iar filmele au fost realizate de colega noastră Eugenia Pogor. Filmele povestesc experiența a patru oameni care au ales sau au fost nevoiți, dintr-un motiv sau altul, să părăsească regiunea transnistreană. Difuzăm astăzi varianta audio a filmului care spune povestea unei tinere care a ales un gen de evadare care devine una comună pentru tineri – plecare la studii în străinătate, cu intenția de a rămâne acolo.
Ana Zețu, originară din Dubăsari, învață de cinci ani la Sibiu, deja la a doua facultate. Vrea să rămână în România, deoarece nu-și vede viitorul în regiunea secesionistă, la fel ca și alți tineri din Transnistria care au absolvit una din cele opt școli cu predare în limba română din stânga Nistrului. Ana își amintește cu emoție de anii de școală. „Fiind mici, nu prea înţelegeam că există presiuni asupra noastră, fiindcă, fiind mic, interpretezi totul ca pe o joacă. Când am crescut mai mari, le-am simţit”, povestește tânăra. Nu i-a fost ușor la început, dar astăzi este fericită pentru alegerea făcută, pentru că, spune Ana, România îi oferă mai multe oportunități, mai multă libertate, „e o fereastră spre Vest”.
Ana Zeţu, studentă: „Mă numesc Ana. Vin din Dubăsari, oraşul de peste Nistru, din Transnistria. Am ales să fac facultatea în România fiindcă am terminat un liceu cu predare în limba română, la fel în Dubăsari. Am început întâi cu gimnaziul din Corjova. Acolo am învăţat primii nouă ani. Mi-era, poate, mai dificil. Era cu predare în română, pe când grădiniţa era în rusă şi am scris în chirilică. Adică pot să zic că am învăţat buchii chirilice şi după aceea a fost pentru mine mai dificil să trec la română, fiindcă nici părinţii mei n-au avut tangenţe cu alfabetul latin, doar din şcoală din limbile străine pe care le-au învăţat, franceză, germană. Şi pentru ei era o treaptă nouă, învăţau şi ei cu mine româna. Fiind mici, nu prea înţelegeam că există presiuni asupra noastră, fiindcă, fiind mic, interpretezi totul ca pe o joacă. Când am crescut mai mari, am resimţit. Era un pic dificil la începutul anului şcolar. Nu se intona imnul Moldovei, nu se onora drapelul de stat. Mai vedeai poliţia. Nu au intrat niciodată pe teritoriul şcolii, dar erau prezenţi. La liceu, pot să zic că a fost o perioadă frumoasă, cu profesori extraordinari. Mi-e dor până acum de ei. Mi-e dor să revăd profii de la liceu. Întotdeauna ne-au îndrumat. Ne-au zis să nu ne fie frică pentru că învăţăm unde învăţăm, să mergem cu capul sus şi să promovăm o imagine frumoasă a liceului.”
Europa Liberă: În Transnistria, activează opt şcoli cu predare în limba română în grafie latină, școli care se află în permanență sub presiunea continuă a administrației de la Tiraspol, spune Ion Manoli, directorul executiv al Asociaţiei Promo-LEX.
Ion Manole: „Faptul că avem în acest teritoriu aceste opt şcoli nu este nicidecum meritul autorităţilor de la Chişinău. Inclusiv în 1992, autorităţile nu erau fericite să aibă această problemă, care se numea şcolile din stânga Nistrului, pentru că pentru ei era o bătaie de cap în plus. Este meritul acestor oameni, al profesorilor şi alpărinţilor. Ei îşi doreau un viitor mai bun pentru copii. Ei înţelegeau că, studiind conform programului de la Tiraspol, copiii lor nu vor avea nicio şansă. Nu vor avea nicio şansă să studieze la Chişinău, să fie la un nivel adecvat pentru a-şi face studiile cu succes în Chişinău sau în Occident,şi atunci ei au fost primii care au luptat pentru acest drept al lor. Ceea ce, de fapt, s-a transformat, ulterior, într-o trambulină, dacă o putem numi aşa, pentru tinerii de acolo. În foarte multe cazuri, nu avem cifre, nici directorii de şcoli, probabil, nu au aceste cifre, dar peste 90 la sută din cei care au studiat în aceste şcoli au plecat.”
Europa Liberă: Ana povestește că acum cinci ani, a intrat la facultate în oraşul Sibiu din România.
Ana Zeţu: „La Sibiu a fost pentru mine dificil fiindcă era prima dată când plecam departe de casă. Am venit cu mama la Sibiu. A fost de parcă m-a aruncat cineva din cer şi am ajuns într-o gară, în Q7, o gară mică din Sibiu. Primul obstacol a fost limba. Aveam un accent, cum zic unii, groaznic, de îţi zgârâie urechile. Nu prea ne-am înţeles la început nici cu taximetristul. A zis: „Am mai auzit moldoveni, dar accentul tău e foarte ciudat!”. Şi foloseam cuvinte din rusă, că la noi, în Dubăsari, se vorbeşte foarte mult rusa.
M-am cazat la cămin şi prima noapte a fost cea mai grea noapte pentru mine, pentru că mama a rămas până dimineaţă cu mine şi a doua zi dimineaţă trebuia să plece. Dimineaţa la cinci s-a trezit, n-a vrut să mă trezească, dar am văzut că pleacă… Atunci am simţit că mi-e dor de casă, mi-e dor de mama, mi-e dor de părinţi, mi-e dor de familie. Până în ziua de azi simt asta, chiar dacă de multe ori nu vreau s-o arăt, fiindcă le fac şi lor rău. Le este foarte greu să ştie că eu sunt aici, ei sunt acolo. Până în ziua de azi mă ajută, mă întreţin şi fac tot posibilul ca să am un viitor frumos. Am venit în România pentru că am zis că voi avea un viitor mai bun aici, că e o fereastră spre Vest, mai multe oportunităţi, şcoli mai bune. Chiar dacă nu rămâi în România, ai oportunitatea să pleci. Altfel îţi este recunoscută o diplomă europeană în comparaţie cu cea de la o facultate din Moldova. Şi mulţi prieteni din ani mai mari m-au îndrumat să fac o facultate în România, fiindcă în Moldova sunt mai conservatori, au rămas la sistemul vechi şi metodele vechi de predare, pe când aici la facultate profii încearcă să interacţioneze cu tine, să te îndrume, să fie liberi cu tine, să nu se simtă diferenţa aceasta: tu eşti student şi eu sunt profesor. Pot să zic că în România nu am întâlnit cazuri gen: nu ai putut să susţii un examen, ai o restanţă, să dai mită. Sau cum la noi mai e promovat: mă duc la profesor cu o cutie de ciocolate şi mă rezolvă. Nu, aici nu este acceptat aşa ceva.”
Europa Liberă: Ana a făcut Facultatea de Jurnalism, iar acum face cea de a doua facultate – e în anul doi la Matematică şi Informatică.
Ana Zeţu: „Când am început facultatea şi am intrat în sala de curs, era ceva ciudat pentru mine, pentru că nu prea înţelegeam ce vorbesc colegii mei, adică aveau un accent ciudat, aveau cuvinte foarte ciudate, în special ardelenii. Au cuvintele lor specifice. Mi-era ruşine să vorbesc, mi-era ruşine să deschid gura şi primele ore la facultate m-am aşezat undeva în banca din spate şi am tăcut. După asta, a văzut un coleg că mai e cineva în clasă şi m-a întrebat de unde sunt, cum mă numesc. M-am prezentat şi a zis: „Vai, ce accent ai! Pentru prima dată aud aşa accent”. Fiindcă în zona Sibiului nu sunt prea mulţi moldoveni şi nici la facultate nu vin foarte mulţi moldoveni. Când i-am spus că sunt din Republica Moldova, m-a întrebat: „E Moldova voastră sau a noastră?” şi am zis că e Moldova noastră. „Republica Moldova e o ţară aparte”. După, am cunoscut un coleg care auzise ceva de Transnistria, văzuse un reportaj despre războiul din ’92 şi mi-a zis că ştie că în Transnistria încă circulă tancurile liber pe stradă. Am hotărât să fac o glumă şi am zis că mergeam cu tancul la şcoală. M-a crezut, dar după asta şi-a dat seama că, de fapt, e o farsă, e o glumă. S-a supărat pe mine.”
Europa Liberă: În anii de facultate Ana și-a făcut prieteni în Sibiu. Gabriela Motronea, studentă, colega de facultate a Anei:
Gabriela Motronea, studentă: „O cunosc pe Ana din anul întâi de facultate. Ştiu că-i din Moldova şi ştiu că a mai fost la o facultate, la Jurnalism. Mi se pare o persoană sociabilă. Chiar dacă e din Moldova, s-a adaptat aici, în România, în Sibiu. Nu am întâlnit foarte mulţi moldoveni ca să-mi fac o părere cum sunt ei. Am auzit doar în ultimul timp, când a fost ales preşedintele, că a fost scandal în Moldova. Am auzit şi noi, de la Ana mai ales. A fost supărată că n-a ieşit cine trebuia.”
Ana Zeţu: „Poate, din afară Transnistria se vedea ca.., nu ştiu cu ce s-o compar, Coreea de Nord. Eu m-am obişnuit într-un fel, pentru mine era ceva cunoscut, ceva cu ce am trăit, era Republica Moldova. Asta era adresa. Şi în agenda de la şcoală scria:„Republica Moldova”. N-o vedeam ca pe o ţară aparte. După ce am plecat mi-am dat seama că este vama aceea, că nu prea plecam. M-au întrebat şi unii colegi de facultate: „Păi, care ţi-e patria, Republica Moldova sau Transnistria?” Şi întotdeauna le răspundeam: „Patria e acolo unde-s părinţii”.
Europa Liberă: Mama Anei e asistentă medicală la spitalul din Dubăsari, tatăl lucrează la hidrocentrală. Sora face facultatea la Bucureşti.
–Alo! –Alo! –Mă auzi? –Da. –Ce faci?
Ana Zeţu: „Părinţii mei cred că sunt nişte persoane extraordinare. Nu ştiu cum se descurcă ei cu doi studenţi. Ne ajută foarte mult, chiar dacă sunt bugetari. Mama deseori a fost întrebată unde învăţ eu, de ce am plecat aşa departe. Mulţi au judecat-o, poate, că şi-a trimis copiii la facultate în România. Credeau că mama ne-a trimis pe noi la facultate departe de casă, poate, ca să scape de unele griji, pe când nu e aşa, asta a fost alegerea noastră. Noi am hotărât să venim în România. Am ales o cale mai bună, un viitor mai bun şi trebuie să luptăm pentru asta.”
Europa Liberă: Tânăra nu-şi vede viitorul în Transnistria şi vrea să rămână în România.
Ana Zeţu: „Poate, pentru că am învăţat la altă şcoală, la alt liceu, la alt profil, nu m-aş fi văzut acolo. Nu vreau să fiu materialistă, dar cum îţi aşterni, aşa dormi. Şi să ai o familie acolo cu un salariu mic, nu ai cum s-o întreţii. Nu văd un viitor acolo pentru mine. Nu ştiu unde o să cresc acolo. Nu ştiu ce pot să devin acolo. Dacă aş avea posibilitatea să mă stabilesc în România, mi-aş lua părinţii aici. Nu vreau să-i las acolo. De multe ori când mă duc acasă şi, cum trec vama, parcă ţi se strânge inima când ajungi în gară şi vezi oamenii trişti. Totul e gri şi vezi că nu s-a schimbat nimic. Au rămas aceleaşi blocuri, aceleaşi drumuri, aceeaşi gară, aceiaşi oameni. Au rămas oamenii de vârsta a treia. Şi vezi aşa, un oraş sumbru, un oraş trist…
Europa Liberă: Un film realizat de Eugenia Pogor, în cadrul proiectului Evadare din Transnistria. Toate episoadele le puteți găsi pe site-ul nostru, europaliberă.org.
***
Europa Liberă: Doamnelor și domnilor, aici se încheie această ediție a emisiunii Dialoguri transnistrene. Prezentatoarea ei, Lina Grâu, vă mulțumește pentru atenție şi vă dorește toate cele bune. Aici e Radio Europa Liberă.