Bună ziua, dragi ascultători! Sunt Lina Grâu și va prezint astăzi, la microfonul Europei Libere, emisiunea Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:
Săptămâna trecută a fost una spectaculoasă din perspectiva unor evoluții destul de rapide în soluționarea unor probleme în relațiile dintre Chişinău și Tiraspol care au rădăcini de decenii, cea a terenurilor agricole și cea a plăcuțelor de înmatriculare, iar președintele moldovean Igor Dodon și liderul transnistrean Vadim Krasnoselski au avut o nouă întâlnire. Cum se vad aceste evoluții de la Chişinău și Tiraspol. Aceste și alte subiecte le vom aborda în următoarea jumătate de oră.
Începem, ca de obicei, cu buletinul de știri, cu principalele evenimente ale săptămânii trecute.
***
Președintele moldovean Igor Dodon s-a întâlnit la Bender cu liderul transnistrean Vadim Krsnoselski. Potrivit președintelui, a fost discutat „pachetul de opt măsuri” menite să apropie cele două maluri ale Nistrului, între care se află și compromisul la care s-a ajuns marți privind plăcuțele de înmatriculare cu care pot circula internațional autovehiculele transnistrene. Tot potrivit președintelui Dodon, s-a căzut de acord că în acest moment „nu trebuie reformată” operațiunea de menținere a păcii, în absența unei soluții politice. Dodon și Krasnoselski au cerut, de asemeni, ca punctele comune de control vamal moldo-ucrainene, de pe segmentul transnistrean al frontierei, să nu afecteze, după expresia președintelui moldovean, „negativ locuitorii și agenții economici din regiunea transnistreană”.
Luni Guvernul de la Chişinău a anunțat că a soluționat pe 20 de ani problema accesului fermierilor moldoveni din stânga Nistrului la terenurile lor agricole, acces care va fi asigurat începând cu 1 august.
Vicepremierul pentru Reintegrare, Cristina Lesnic, a apărat înțelegerea cu transnistrenii privind plăcuțele de înmatriculare neutre spunând că „pune capăt unei probleme care avea nevoie de o soluție de ani buni”. Într-un interviu cu postul Publika TV, Lesnic a spus că nu înțelege criticile celor care spun că prin acordul anunțat marți guvernarea „vinde țara”. „Noi nu putem să-i izolăm pe ei”, a spus Lesnic, referindu-se la cei din stânga Nistrului. În baza deciziei anunțate marți posesorii de mașini din regiunea transnistreană vor primi plăcuțe de înmatriculare neutre și vor fi admiși în traficul internațional de la 1 septembrie. Decizia a fost lăudată de OSCE, dar a fost criticată de opoziția de dreapta de la Chișinău, care o consideră un cadou făcut separatiștilor.
Sunt Lina Grâu și vă prezint sinteza principalelor știri la radio Europa Liberă.
Președintele Igor Dodon, aflat într-o nouă vizită în F. Rusă, a lăudat parteneriatul strategic cu Moscova, spunând că președintele rus Vladimir Putin „a fost și rămâne cel mai influent lider de stat din străinătate”. Într-o postare pe FB, preluată de presa finanțată de Kremlin, Dodon a mai spus că „majoritatea poporului Moldovei se pronunță pentru îmbunătățirea relațiilor cu Rusia”.
Liderul de opoziție armean Nikol Pașinian le-a cerut armenilor să participe în număr mare la „acțiuni pașnice de nesupunere civică” în următoarele zile și să „inunde străzile și piețele Erevanului la 1 mai, când parlamentul urmează să aleagă un nou premier. Pashinian conduce sâmbătă noi proteste în al treilea oraș ca mărime din țară, Vanadzor, după ce joi a promis la Gyumri, unde există o bază militară rusă, că nu vor fi „retrageri geopolitice” în mișcarea de contestare a puterii de la Erevan. „Există o singură cale: alegeți-mă premier al Armeniei, candidatul vostru, al poporului”, a spus Pashinian, conducătorul protestelor soldate cu demisia premierului Serj Sarkisian.
Aceasta a fost sinteza principalelor evenimente ale săptămânii trecute, mai multe, în actualitate, găsiți pe pagina noastră de internet la europaliberă.org.
***
Europa Liberă: Săptămâna trecută a fost una spectaculoasă din perspectiva unor evoluții destul de rapide în soluționarea unor probleme în relațiile dintre Chişinău și Tiraspol care au rădăcini de decenii, cea a terenurilor agricole și cea a plăcuțelor de înmatriculare, iar președintele moldovean Igor Dodon și liderul transnistrean Vadim Krasnoselski au avut o nouă întâlnire după o pauză destul de lungă. Reprezentanții OSCE, SUA și UE, mediatori și observatori în reglementarea transnistreană, au salutat deciziile adoptate, pe care le-au calificat drept progrese și pași care demonstrează voință politică din partea Chişinăului și a Tiraspolului. În același timp, experții de la Chişinău bat alarma și spun că deciziile adoptate slăbesc pârghiile pe care le are Republica Moldova pentru a extinde spațiul său constituțional în stânga Nistrului și chiar subliniază că deciziile respective duc către o de facto federalizare a Republicii Moldova.
Guvernul de la Chișinău a anunțat luni că „a soluționat” pe 20 de ani problema accesului fermierilor moldoveni din stânga Nistrului la terenurile lor de după șoseaua Dubăsari - Tiraspol. Fermierilor li s-a promis accesul la terenuri încă în noiembrie anul trecut când Chișinăul şi Tiraspolul au semnat cinci protocoale, unul dintre care viza terenurile. Atunci se spunea că în maxim două luni fermierii vor redobândi pe un termen de cinci ani accesul nestingherit la pământurile care aparțin proprietarilor din raionul Dubăsari. Partea transnistreană a cerut însă o amânare până în toamna acestui an, pentru a permite strângerea recoltei celor care au prelucrat acele terenuri începând din 2014 de când a fost restricționat accesul proprietarilor la loturile lor. Compromisul la care s-a ajuns acum în urma negocierilor e că fermierii vor putea prelucra terenurile abia de la 1 august, dată cerută de Tiraspolul, care la rândul său a acceptat o extindere a termenului de garanţie de la 5 la 20 de ani.
Vestea pare să nu-i fi bucurat însă pe toți localnicii din Cocieri, Coșnița, Doroțcaia, Molovata Nouă, Pârâta aşa cum ne-au spus doi agenţi economici cu care a stat de vorbă Alla Ceapai. Unul dintre ei este Ştefan Driga din satul Molovata Nouă, care arendează 220 de ha de după traseul Rîbniţa-Tiraspol..
„În noiembrie au spus că două luni şi aveţi acces la pământ, dar azi dimineaţa au venit şi ne-au spus că de la 1 august şi că mai mult nu pot negocia. Acum nu avem acces. Noi ne-am pregătit, am cumpărat semințe, chimicale, tot şi ne-am pregătit pentru semănat şi ne-au zis că de la 1 august, nu acum.”
Europa Liberă: De ce atât de târziu?
„Pentru că Transnistria nu vrea să ni le dea. Iar până la 1 august câtă apă a trece pe Nistru şi iarăşi ne-or bloca. Iată în ce situaţie sunt eu acum. Am luat credit. Am cumpărat şi acum stau cu semințele şi îngrășămintele şi nu am acces la pământ. Am angajat din nou oameni. Ce fac cu toate acestea acum? Cine o să-mi întoarcă cheltuielile? Nimeni. Sămânța e luată, dar la anul ea îşi pierde germinația. Sunt cheltuieli, nu-i joacă. Un sac de sămânţă de floarea soarelui la hectar costă 140 de euro. Dacă am luat la 200 de hectare, ştiţi cât e asta?”
Europa Liberă: Guvernul zice că vă dă nişte compensaţii?
„Care compensaţii, dacă nici pe cele de anul trecut de 1200 de lei per hectar nu le-au achitat? Ce vorbă să fie. Şi-au șters picioarele de noi. Nici nu vă închipuiți ce înseamnă asta. E o tragedie mare. Noi ne-am…”
Europa Liberă: V-aţi dezamăgit?
„Nu că dezamăgiți. Suntem distruși.”
Un alt agent economic Vera Semionov este din satul Doroţcaia. În 2014 când partea transnistreană i-a interzis accesul la terenuri avea în gestiune o suprafaţă de 325 de ha. Acum a rămas cu mai puţin de jumătate:
„Mi-au rămas vreo 128 de ha. Celelalte s-au dus în alte gospodării. O fost un agent economic din partea ceea care anul acesta a lucrat terenurile şi nu s-a achitat deloc cu oamenii, dar acum o luat şi s-a înregistrat în Moldova, o strâns cote şi s-au dus o parte bună din cotași în partea ceea, la agentul economic al lor.”
Vera Semionov tratează şi ea cu neîncredere soluţia anunţată de guvern.
„Din noiembrie se tot vorbeşte şi ne-au spus că o să ne dea terenurile semănate, nu are importanță cum o să fie. Din noiembrie acum se sfârşeşte aprilie şi tot parcă nu ar fi un rezultat concret.”
Vera Semionov zice că perioada de însămânțare deja a început, iar la 1 august, când teoretic ar obţine accesul la terenuri, nu-i rămâne decât să pregătească pământul pentru anul viitor, numai că nu are cu ce.
„Patru ani şi ceva ne-au ţinut pe loc, ne-au pus pe pânce complet. Nu avem niciun bănuţ. Cu ce să începem aceste lucrări? Nici nu vreau să intrăm în credite pentru că avem încă datorii din urmă de la terenurile pe care le-am arat şi le-am lăsat, roada pe care nu am strâns-o în 2013, orzul deloc nu l-am strâns, nicio boabă, grâul unde o crescut buruiana mai mare la fel nu l-am putut strânge. De ce să fiu optimistă, dacă nu am cu ce. Ne-au distrus până la iată ce v-am zis că ne-a rămas. Nu avem nici bani, nici tehnica. Tehnica dacă a şezut atâţia ani trebuie reparată, renovată, dar cu ce?”, mai spune Vera Semionov, fermier din satul Doroțkaia.
***
Marți, la Bender a fost semnată o înțelegere privind circulația internațională a mașinilor din regiunea transnistreană. Comparat cu proiectele de protocol propuse separat de experții de la Chișinău și de la Tiraspol, documentul final semnat marți a fost posibil datorită unor compromisuri acceptate de ambele părți, dar mai cu seamă din partea Chișinăului, notează mai mulți experți. La insistența Tiraspolului, reînregistrarea automobilelor transnistrene se va face în două oficii, amplasate în orașele Tiraspol și Râbnița, oficii în care vor activa și funcționari ai autorităților constituționale ale Republicii Moldova. Chișinăul pare să mai fi făcut o cedare parțială în disputa privind modul în care se va ține evidența mașinilor. Chișinăul anterior insista ca evidența transportului sa fie făcută de autoritatea centrală a Republicii Moldova, în cele din urma însă fiecare parte (Chișinăul și Tiraspolul) va ține propriile baze de date cu privire la aceste vehicule. Tiraspolul în schimb a acceptat propunerea Chişinăului ca sa fie permisă participarea în traficul rutier internațional doar pentru autovehiculele care nu desfășoară activități comerciale, deşi anterior insista pe accesul nestingherit al tuturor unităţilor de transport.
Cum s-a reacționat la Chişinău, dar și cum a fost soluționată problema plăcuțelor de înmatriculare în alte regiuni unde au existat probleme similare, relatează Dan Alexe și Alla Ceapai:
Dan Alexe: Cel mai cunoscut și mai limpede exemplu de ambiguitate circulatorie este Kosovo. Acolo, posesorii de automobile au trebuit să treacă prin mai multe rânduri și modele de plăci de înmatriculare, totul sub supraveghere internațională și îngreunat de refuzul Serbiei de a accepta orice tip de plăcuțe care ar da argumente sprijinitorilor independenței provinciei Kosovo... independentă de facto, de altfel.
În teorie, Serbia acceptă intrarea vehiculelor cu plăcuțe de Kosovo, însă, pe teritoriul Serbiei, sau trecând mai departe, ele vor fi obligate să poarte plăci sârbești provizorii speciale. Aceste plăcuțe provizorii de înmatriculare nu ar fi, oricum, valabile în anumite țări ale Uniunii Europene care nu au recunoscut independența Kosovo, una din acestea fiind România.
Într-o situația practic identică cu cea din Kosovo se află și regiunile separatiste din Georgia, și anume: Abhazia și Osetia de Sud, care s-au declarat independente de Georgia și sunt sub ocupație militară rusească. Acolo, de asemenea, plăcuțele locale nu sunt recunoscute de Georgia și de nici de o altă țară din lume, așa încât posesorii de de vehicule nu pot călători decât trecând granița în Rusia. Diferența față de Kosovo este că Abhazia și Osetia de Sud nu recunosc, la rândul lor, plăcuțele georgiene, în vreme ce în Kosovo o mașină înmatriculată în Serbia poate circula liber… pentru cine îndrăznește.
Alte teritorii ar fi, de pildă, Karabahul, care în armeană își spune Arțah și unde vehiculele locale poartă pur și simplu plăcuțe armenești, sau Gibraltar, unde plăcuțele sunt similare cu cele britanice. Mașinile din Gibraltar pot circula liber în Spania și în restul Europei, însă sunt deseori supuse multor hărțuieli ale vameșilor la granița spaniolă.
În schimb, Ciprul de Nord, ocupat de Turcia, a păstrat sistemul vechi de plăcuțe, din momentul rupturii, așa încât locuitorii de acolo pot circula cu mașina doar în partea lor de insulă.
În sfârșit, Vaticanul, stat suveran, are propriile sale plăcuțe, recunoscute prin literele SCV, care înseamnă Status CivitatisVaticanae ("Statul Orașului Vatican”) și din care cea mai cunoscută este mașina Papei, acel “papamobil” cu plăcuța SCV1.
***
Alla Ceapai: După mai bine de două decenii de negocieri Chişinăul şi Tiraspolul au ajuns la o soluție declarată drept una de compromis în subiectul înmatriculării unităților de transport de o maniera care să satisfacă ambele părți.
Decizia agreata va face posibilă, de la 1 septembrie 2018, circulația în străinătate a mașinilor din regiunea transnistreană în baza unor plăcuțe de înmatriculare zise neutre. OSCE şi UE au salutat decizia considerând-o „un pas important în procesul de reglementare a diferendului transnistrean”, în timp ce opoziţia de dreapta de la Chişinău şi unii experţi au criticat-o fără ezitare calificând-o drept mostra de cedare în favoarea secesioniștilor transnistreni.
Prezentând soluția identificata cu asistenta pedanta a mediatorilor, autoritățile moldovene au spus că s-au ghidat de modelul german. Numai că, observă expertul Sergiu Gaibu, în Germania toate regiunile, adică landurile au numere regionale şi nu o singură regiune cum s-a decis în cazul Moldovei. Totodată, în Germania nu există regimuri de import a automobilelor diferite și preferențiale pentru anumite regiuni, cum e în cazul regiunii transnistrene a R. Moldova, spune expertul:
„În cazul Germaniei este o politică la nivel naţional care se face. Aici noi trebuie să decidem dacă facem la nivel naţional o astfel de politică de numere regionale sau nu. în cazul dat se primește disproporțional faţă de restul regiunilor. Doi – prin mecanismul dat noi efectiv, de facto recunoaștem regimul vamal şi fiscal, individual al unei singure regiuni. Asta ar fi echivalent cu faptul că fiecare din raioanele noastre decide regimul său de import al automobilelor.”
Concluzia expertului e că mecanismul la care s-a ajuns constituie o sursă de riscuri majore pentru disciplina fiscală și colectările la buget, mai cu seamă pentru că înregistrarea automobilelor şi eliberarea plăcuțelor se va face în stânga Nistrului.
Riscuri similare au fost invocate de şeful fracţiunii liberal democrate Tudor Deliu care a revendicat, cu sprijinul opoziţiei liberale, audierea în plenul parlamentului a vicepremierului pentru reintegrare Cristina Lesnic.
Tudor Deliu: „Semnarea acestei decizii comune pe lângă caracterul contradictoriu din punct de vedere Constituţional ce priveşte una din părţi comportă o serie de probleme cum ar fi aspectele financiare ale procesului de emitere a certificatelor de înregistrare şi a plăcuţelor. În Transnistria sunt câteva sute de mii de autovehicule, unde vor fi vărsate fondurile pentru executarea serviciului de reînregistrare. Altfel spus iarăşi creăm premise de finanţare a regimului secesionist similare sistemului energetic.”
Deşi demersul a fost susţinut şi de o componentă a majorităţii parlamentare, de popular europeni în frunte cu fostul vicepremier pentru reintegrare Eugen Carpov, democraţii, comuniştii şi socialiştii au respins audieri parlamentare la acest subiect.
Ce prevede de fapt noul mecanism? Proprietarii de automobile domiciliați în stânga Nistrului vor putea obține la cerere numere de înmatriculare neutre care indică țara de proveniență. Cei care nu vor să circule în străinătate îşi vor păstra actualele plăcuţe de înmatriculare emise de autorităţile neconstituţionale de la Tiraspol cu care pot circula doar pe teritoriu al R. Moldova. Dublarea celor două tipuri de plăcuţe va fi interzisă.
Potrivit analistului politic Oazu Nantoi în culise se operează cu informația că Ucraina, mediator în cadrul formatului oficial de negocieri, nu ar fi agreat mecanismul prezentat deja publicului larg, deoarece poate fi folosit ulterior drept precedent in regiunile separatiste din estul Ucrainei.
***
Europa Liberă: Corespondenții noștri în regiunea transnistreană au întrebat câțiva trecători de la Tiraspol și Bender dacă acordul cu privire la circulația internațională a mașinilor din stânga Nistrului va influența pozitiv viața oamenilor și economia regiunii.
- Pentru oamenii de afaceri – da. Fiul meu lucrează pe o mașină cu numere transnistrene. Iar pentru oamenii simpli – nu știu. Eu nu am mașină și chiar dacă o voi avea mie îmi e indiferent ce numere va avea.
- Pentru noi nu va avea niciun efect, pentru că mai departe de Transnistria noi oricum nu mergem. Soțul este pensionar, este bolnav, unde să ne pornim? Noi am venit din sat la Tiraspol, noi locuim la sat, dar mai departe de Tiraspol nu mergem. Pur și simplu nu avem nevoie.
- Nici nu știu. Depinde din ce punct de vedere să abordezi problema. Pe de o parte, s-ar putea să ușureze viața oamenilor. Iar de pe altă parte, nu știu cum se va comporta mai departe Moldova. Moldova probabil că va avea de câștigat, ea ne dă posibilitatea să circulăm. Așa e întotdeauna – la prima vedere toți par să fie buni și totul ar trebui să fie bine. Dar cum se va comporta mai departe Moldova?
- Numere neutre, a ca și cum ai fi ambigen – nici Transnistria, nici Moldova. Și eu nu știu dacă vreau să-mi schimb numerele. Mie numărul meu îmi place. Eu am o mașină veche cu care oricum nu voi pleca nicăieri, așa că nu am nevoie de aceste numere.
- Din punctul meu de vedere, aceste numere neutre vor agrava și mai mult situația noastră. Noi nu suntem neutri, noi tindem către independența și suveranitatea statului nostru, Transnistria. Dar așa, dacă numerele vor fi neutre, noi așa și vor rămâne suspendați în aer. Iată de ce e mai bine ca numerele să fie de stat, ale noastre.
- Eu cred că asta va ușura circulația în Ucraina și Moldova, vor fi mai puține probleme cu poliția.
Europa Liberă: Voci ale locuitorilor de la Tiraspol și Bender, culese de corespondenții noștri în regiunea transnistreană.
***
Europa Liberă: Dar cum sunt văzute de factorii oficiali și de comunitatea de experți de la Tiraspol evoluțiile de ultimă oră din reglementarea transnistreană – adică decizia cu privire la terenurile agricole, cea privind plăcuțele de înmatriculare transnistrene, dar și întâlnirea dintre președintele moldovean Igor Dodon și liderul de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski? Corespondentul nostru în regiunea transnistreană, Serghei Ursul, a solicitat opinia lui Anatoli Dirun, directorul Școlii de studii politice de la Tiraspol.
Europa Liberă: Domnule Dirun, ce se poate spune cu privire la semnarea protocolului privind circulația mașinilor, pe care l-au așteptat atât de mult locuitorii Transnistriei? Nu s-ar putea ajunge în situația în care în procesul realizării practice a acestui document părțile se vor confrunta cu divergențe pe care nu le vor putea depăși și astfel problema nu va fi de fapt soluționată?
Anatoli Dirun: „Ați remarcat foarte bine că practica negocierilor dintre Tiraspol și Chişinău demonstrează că partea vulnerabilă a acestor negocieri este realizarea înțelegerilor convenite. Am văzut de mai multe ori că părțile păreau decise să pună în practică documentul semnat, însă din cauza unor factori externi, a conjuncturii interne fie la Tiraspol, fie la Chişinău acele documente rămâneau să strângă praf pe undeva prin sertare.
Acordul cu privire la transport care prevede circulația liberă și posibilitatea pentru locuitorii Transnistriei să plece peste hotare era demult în lucru, este cunoscută istoria acestui proces. Trebuie să așteptăm să vedem cum va fi el pus în practică. Lucrurile concrete care se vor face vor atâta cât de serioși sunt atât Tiraspolul și Chişinăul, cât și mediatorii și garanții internaționali. Deocamdată, având în vedere declarațiile Departamentului de stat al SUA, ale MAE-ului rus și ale structurilor europene, se pare că este un succes și acesta trebuie dezvoltat.
Dar trebuie să subliniem că în acest succes, din punctul de vedere al obținerii compromisului, nu este corect să spunem că una dintre părți a câștigat sau a pierdut mai mult. Noi suntem într-o stare de conflict și acest acord este unui care a demonstrat posibilitatea de a găsi un compromis.
Dar jocul este unul de lungă durată. Situația din regiune se schimbă prea repede și prea substanțial, iată de ce nu cred că putem spune că un singur document semnat poate duce la restabilirea mai eficientă a relațiilor dintre părți.
Documentul totuși va fi unul reprezentativ și fiecare dintre părți va putea obține mai multe dividende în funcție de cât de corect va planifica, va prognoza următorii pași. Aici nu trebuie să ne facem iluzii – la mijloc e o chestiune destul de dură de relații reciproce și negocieri. Iată de ce ne putem aștepta la orice, pot fi surprize, pot apărea noi decizii ale părții moldovenești. Poate urma și un protest hotărât din partea Tiraspolului. Trebuie să fim gata de orice și să nu ne așteptăm că după adoptarea acestui document nu va trebui să se dea dovadă în continuare de voință politică, iar părțile nu vor urmări cu strictețe respectarea intereselor lor în această chestiune.”
Europa Liberă: A doua zi după semnarea deciziei cu privire la numerele de înmatriculare la Bender a avut loc întâlnirea dintre Igor Dodon și Vadim Krasnoselski. Nu credeți că această întâlnire, în contextul alegerilor parlamentare din Republica Moldova, poartă un caracter mai degrabă publicitar, preelectoral și nu are un fundament practic?
Anatoli Dirun: „Nu aș numi întâlnirea una publicitară sau preelectorală. Deși dintr-un anumit punct de vedere cred că se poate spune și așa, pentru că Republica Moldova se află într-o de facto campanie electorală și o astfel de interpretare își are logica sa.
Altceva este că liderii Republicii Moldova și Transnistriei nu s-au mai întâlnit demult și se simțea nevoia unei astfel de întâlniri. La un moment dat, Tiraspolul nu vedea necesitatea unui astfel de întâlniri. Iar Chişinăul, dimpotrivă, insista, în persoana președintelui Dodon, inclusiv din considerentul de a-și reafirma statutului de șef de stat. Dar pentru mine este indiscutabil faptul că liderii trebuie să se întâlnească și să comunice. Și aici problema nici măcar nu este în atribuțiile constituționale ale unuia sau altuia, chestiunea ține de acea „chimie” în relații, acea înțelegere care trebuie să existe între lideri pentru a elimina amenințarea unor conflicte potențiale.
Este o chestiune de profesionalism, de abilitate de a avea un bun canal de comunicare, o posibilitate în plus de a-ți face cunoscut punctul de vedere. Este foarte bine că cei doi s-au întâlnit, că ei comunică, procesul trebuie să continue. Este evident că aceste negocieri prin definiție nu pot fi unele simple, dar asta demonstrează calitatea pregătirii fiecăreia dintre părți și interesul pe care acestea îl au.”
Europa Liberă: Cum apreciați nivelul contactelor reprezentanților comunității de experți de pe cele două maluri ale Nistrului în diferite domenii? Este acesta suficient de productiv, sau sunt domenii în care vedem o intensitate redusă a colaborării?
Anatoli Dirun: „În acest moment am impresia că nu există vreun domeniu de colaborare dintre Chişinău și Tiraspol în care experții nu s-ar cunoaște, nu ar contacta și nu ar ști punctul de vedere al celeilalte părți. Există chestiuni asupra cărora experții lucrează foarte productiv – este vorba despre problemele sociale și ecologice. Chiar și progresul în atingerea acordului privind libera circulație a transportului a demonstrat că într-o chestiune atât de complicată specialiștii găsesc limbă comună atunci când există voința politică a părților.
Noi suntem într-o stare de post-conflict de 20 de ani și de aceea ne cunoaștem destul de bine – atât generația mai în vârstă a comunității de experți, cât și cei tineri. Probleme la nivelul contactelor și comunicării dintre experți nu există. Și în același timp fiecare dintre părți își păstrează poziția și punctul de vedere.”
Europa Liberă: Opinia lui Anatoli Dirun, directorul Școlii de studii politice de la Tiraspol, consemnată de corespondentul nostru, Serghei Ursul.
***
Europa Liberă: La Chişinău, expertul IDIS Viitorul, Ion Tăbârță, spune că deciziile „pe bandă rulantă” în reglementarea transnistreană la care am asistat ultima săptămână dau impresia că „undeva s-a dat undă verde” și consideră că lucrurile se îndreaptă către o de facto federalizare a Republicii Moldova.
Europa Liberă: Domnule Tăbârță, în ultima săptămână am asistat la câteva evoluții destul de spectaculoase, să spunem așa, în reglementarea transnistreană. Sunt lucruri care se discută de ani de zile și iată că săptămâna trecută am văzut că se rezolvă cumva așa, pe bandă rulantă. Ce se întâmplă, de fapt, în procesul de reglementare?
Ion Tăbârță: „Bună întrebare. Cred că mulți vor să înțeleagă ce se întâmplă cu adevărat. Se creează impresia că, parcă, s-a dat undeva undă verde ca anumite procese în evoluția reglementării conflictului transnistrean să meargă pe această bandă rulantă.
Când vorbim despre această reglementare a conflictului transnistrean, trebuie s-o abordăm din trei aspecte. Prima abordare este reglementarea politică, problema statutului regiunii transnistrene în componența Republicii Moldova, al doilea aspect este aspectul militar, problema fostei armate a 14-a, armatei sovietice a 14-a, care este dislocată pe teritoriul Republicii Moldova, dar și a acelei misiuni de pacificare, și a treia – problemele cu aspect administrativ, social-economic, cultural, educativ și așa mai departe.
Dacă vorbim despre această reglementare, observăm că, în ultimul timp aceste decizii revoluționare se referă doar la cel de-al treilea aspect al problemei reglementării transnistrene. Toate deciziile, fie că este vorba despre cele patru protocoale semnate la finele anului trecut, acea deschidere a podului de la Gura Bâcului, această decizie referitoare la plăcuțele de înmatriculare fac parte din cel de-al treilea coș al acestei probleme de reglementare. Ori cred că pe noi, toți cetățenii Republicii Moldova, dar și, în general, statul Republica Moldova, ne interesează în mod special primele două probleme – reglementarea politică și problema dislocării fostei armate sovietice, acum ruse, în regiunea de est a Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Domnule Tăbârță, dar Guvernul de la Chișinău, până recent, spunea că și pe el îl interesează aspectele astea și insista pe discutarea acestor probleme legate de aspectele politice și cele de securitate. Ce s-a întâmplat?
Ion Tăbârță: „Noi nu avem nici un fel de informații. Poate și se discută, dar nu avem nimic solid fixat. Toate aceste discuții, toate aceste protocoale semnate duc la aceea că regiunea transnistreană, cumva, se deschide spre exterior, însă autoritățile noastre constituționale, practic, nu primesc control sau primesc un control foarte, foarte limitat asupra acestei regiuni.
Esența reglementării trebuie să fie că orice decizie să ducă la reîntoarcerea regiunii transnistrene în câmpul constituțional al Republicii Moldova. Ca soluție finală aici trebuie să se ajungă. Ori, toate aceste decizii care se iau între Chișinău și Tiraspol, cu asistența observatorilor din formatul de reglementare, nu ne garantează nouă acest lucru. Liderii nerecunoscuți de acolo, semnând cu Chișinăul aceste documente, în continuare vorbesc despre independența statală, despre statalitatea „republicii moldovenești nistrene”. Ei nici nu admit o eventualitate ca regiunea transnistreană, așa-numita statalitate a lor, să fie parte componentă a Republicii Moldova.
Și aici avem așa-numitele paradoxuri care se deosebesc de discuțiile pe care le-au abordat Snegur, Lucinschi sau chiar și Voronin cu Smirnov. El, când au început discuțiile de reglementare în 1994, chiar a fost o decizie a Sovietului Suprem de la Tiraspol, unde ei vorbesc despre o confederație. În toate acele documente care se terminau pe la finele anilor 1990, începutul anilor 2000, undeva era stipulat că Republica Moldova va fi în componența de teritorială a anului 1990. Ori acum aceste decizii ne arată nouă clar cum se va putea ajunge la reglementarea politică a conflictului transnistrean. Nicăieri nu este stipulat că drept soluție finală este că regiunea transnistreană devine parte componentă a Republicii Moldova. Nici într-o declarație, nici într-un protocol nu e indicat deloc acest lucru.”
Europa Liberă: Domnule Tăbârță, voiam să trecem punctual pe deciziile care au fost adoptate săptămâna trecută și să-mi spuneți care este viziunea dumneavoastră. Am văzut acel comunicat al Guvernului care vorbea despre faptul că a fost soluționată problema terenurilor pentru o perioadă de 20 de ani. Am auzit și voci critice din partea fermierilor care lucrează acolo, care sunt sceptici și nu au niciun fel de garanție că problema ar fi rezolvată pentru termenul care este indicat în acest protocol.
Ion Tăbârță: „Aspectul terenurilor, deocamdată, este unul foarte și foarte ambiguu. Da, guvernarea trebuie, cumva, să-și acopere prin anumite declarații pașii făcuți sau deciziile luate. Însă noi vom vedea cât de reușită a fost această decizie doar după ce va trece o anumită perioadă de timp și vom vedea că acei oameni, acei fermieri nestingherit vor putea să-și prelucreze pământul.”
Europa Liberă: Și când vorbiți de o anumită perioadă de timp, vă referiți nu la luni, dar la ani de zile?
Ion Tăbârță: „La ani de zile, desigur. Acum, poate, în aparențe să se creeze impresia că da, într-adevăr se respectă. Însă este foarte important ca ulterior să nu apară alte aspecte de ordin tehnic sau juridic pe care să le invoce așa-numitele autorități de acolo ca argument pentru a explica de ce fermierii nu pot să-și prelucreze pământurile.
Noi trebuie să avem o anumită perioadă de câțiva ani și, totodată, să avem acea confirmare a oamenilor de acolo, a fermierului, că da, uitați-vă, în urma acestei înțelegeri, noi putem să prelucrăm fără probleme pământurile noastre, nestingheriți de nimeni, nu ni se pun nici un fel de bariere, acesta este pământul nostru, noi mergem, în prelucrăm…”
Europa Liberă: Și avem niște garanții că, în următorii ani, lucrurile vor continua la fel…
Ion Tăbârță: „Exact. Deocamdată, doar s-a semnat aici un document, dar cum va funcționa acest document încă rămâne de văzut. Doar după ce va trece o anumită perioadă și vom vedea clar că, într-adevăr, acei fermieri pot să-și prelucreze pământul fără anumite bariere, atunci, da, desigur că vom aprecia pozitiv această decizie a Guvernului Republicii Moldova.”
Europa Liberă: În ceea ce privește soluția cu plăcuțele de înmatriculare, iarăși, s-a vorbit mult despre faptul că Chișinăul a fost cel care a cedat mai mult și s-a făcut referire și la experiența altor zone de conflict care au reușit să-și mențină mai mult însemnele statalității pe aceste plăcuțe de înmatriculare pentru regiunile secesioniste.
Ion Tăbârță: „Problema comparației cu alte regiuni, cu alte zone de conflict totuși diferă de situația pe care o avem noi în Republica Moldova, pentru că toate acele zone de conflict, da, poate cu anumite probleme, dar se supun autorităților constituționale ale statului respectiv. S-a vorbit foarte mult despre Irlanda de Nord, despre acea regiune cu tendințe clare separatiste din Marea Britanie. Dar Irlanda de Nord este parte componentă a statului britanic. Mai degrabă, exemplul Irlandei de Nord ar merge cu cel al UTA Găgăuzia, care, cu anumite probleme, dar, oricum, este în câmpul constituțional al autorităților de la Chișinău. Ori, regiunea transnistreană încă nu face parte din acest câmp constituțional.
Și aici problema se duce la reglementarea politică. Acordarea acestui regim sau acestui statut cu aceste plăcuțe neutre ar fi trebuit, cumva, de legat de reglementarea conflictului transnistrean. Spre exemplu, să fie clar indicat că acest regim este pe o perioadă de 10, 15, 20 de ani, până când va fi reglementat politic. Până ce va fi reglementat politic conflictul transnistrean, până când va fi reglementat statutul politic în cazul Republicii Moldova, merge astfel de titlu.
Ulterior vom veni cu anumite revizuiri sau vom vedea dacă vor mai fi ele necesare sau, în general, scoatem și punem numere ca în întreaga Republică Moldova. Problema este, în acest caz că nu se face niciun fel de referință la reglementarea politică a conflictului transnistrean. Ce nu s-ar spune, aceasta este o favoare, dacă pot să mă exprim așa, acordată de Chișinău regimului de la Tiraspol, pentru că regiunea transnistreană are nevoie de o anumită deschidere.
Vom vedea ce impact va avea această decizie asupra prețului mașinilor din Republica Moldova. Nu este exclus că via regiunea transnistreană în Republica Moldova să pătrundă mașini la un preț mai redus. Vedem că această decizie nu este o obligațiune pentru toți cetățenii din regiunea transnistreană, dar este doar la libera alegere. Ceea ce nu înseamnă că în Chișinău autoritățile instituțiilor de aici vor putea duce o evidență și primi un anumit control asupra tuturor mașinilor din regiunea transnistreană. Mai degrabă, anumitor segmente de acolo care au nevoie de acea ieșire în exterior li s-a oferit această ieșire.
Dar problema plăcuțelor de înmatriculare trebuia să fie folosită de către Chișinău drept o pârghie pentru reglementarea politică a conflictelor. Ori noi această pârghie, prin această decizie, la moment o pierdem. Și aici este marea problemă în această decizie. Sau, poate, avem anumite documente sau anumite înțelegeri convenite, asumate de către părți, inclusiv ale mediatorilor, în special a OSCE-ului. Pentru că mulți spun că, de fapt, domnul Scanlan ar fi arhitectul acestor înțelegeri. Vreau să cred că misiunea OSCE are lucrurile sub control, iar aceste decizii ne vor îndrepta spre reglementarea politică a conflictului transnistrean.”
Europa Liberă: Expertul IDIS Viitorul, Ion Tăbârță.
***
Europa Liberă: Doamnelor și domnilor, aici se încheie această ediție a emisiunii Diauri transnistrene. Prezentatoarea ei, Lina Grâu, vă mulțumește pentru atenție şi vă dorește toate cele bune. Ai e Radio Europa Liberă.
