Belgia s-a săturat de provizoratul politic periodic și în fața nesfârșitelor negocieri fără perspectivă între partide și comunități lingvistice s-ar putea mulțumi acum, cel puțin o vreme, cu un guvern tehnocratic, de experți nealeși.
Ar fi o premieră pentru țara care adăpostește principalele instituții europene și euroatlantice, UE și NATO, dar nu altfel funcționează, la urma urmei, instituțiile europene însele.
Sigur, când sunt lăudate marile democrații europene, e greu de crezut că unele ar putea fi conduse de guverne nealese. Căci asta înseamnă un guvern tehnocratic: experți, sau presupuși experți, tehnicieni care ajung la putere fără să fi fost aleși.
Un exemplu, la prima vedere cu totul neașteptat, a fost în mai multe rânduri Italia, începând din anii 1990. De câte ori țara a devenit neguvernabilă din pricina incapacității partidelor de a pune pe picioare o coaliție stabilă, de atâtea ori au fost numiți în fruntea guvernului și a ministerelor experți în finanțe, bancheri sau specialiști în administrația publică, pentru a împiedica, mai ales în anii de criză de după 2008, ca economia țării să se prăbușească.
Așa a fost, de pildă, guvernul economistului Mario Monti, alcătuit în întregimi de experți și profesioniști în diferite domenii, fără un singur politician.
Italia este o piesă esențială în echilibrul monedei europene, euro, și este limpede că un colaps economic sau social al Italiei ar avea un efect de domino devastator asupra întregii Europe, așa încât în câteva rânduri experți, tehnicieni, tehnocrați au fost puși temporar la putere, printr-un acord tacit și chiar dacă asta a însemnat o tratare cam dezinvoltă a regulilor democrației.
Mai recent, se aud din ce în cei mai multe voci în Belgia, cerând, cel puțin pentru o vreme, un guvern de experți, de tehnicieni, deoarece alegerile au avut loc în luna mai și nu se întrevede nicio perspectivă pentru a spera formarea unei coaliții guvernamentale înainte de sfârșitul anului.
Sigur, suntem încă departe de situația din 2011 – 2012, când Belgia a stat aproape 600 de zile fără un guvern, dar oboseala opiniei publice face că ideea unui guvern temporar din tehnocrați, chiar dacă ar fi o noutate, este văzută ca o soluție preferabilă eternului provizorat.
Tot așa, în aceeași perioadă, 2011 – 2012, Grecia a avut un guvern cu un prim-ministru neales, impus de bănci și de instituțiile internaționale, Lucas Papademos, iar cu puțin timp înainte, Cehia avusese un guvern de tehnocrați condus de un expert in statistică, Jan Fischer. Din această perspectivă se poate spune că guvernele URSS-ului erau compuse din tehnocrați, sau cel al Chinei de astăzi.
La fel, la nivelul Uniunii Europene, Comisia Europeană este în mod limpede alcătuită din tehnocrați, întrucât ei nu sunt aleși, dar au atribuția unică și exclusivă de a lansa inițiative legislative, ceea ce face din Comisia Europeană un organism unic în lume, cu excepția micului stat Singapore, unde, de asemenea, la conducere se află în permanență un amestec de politicieni și tehnicieni.
Exemplele sunt așadar relativ multe, cu precizarea că în lumea democratică un asemenea guvern nu poate fi decât o soluție de compromis, temporară, iar persoanele numite nu caută, în mod ideal, să se folosească de poziția lor pentru a căpăta avantaje politice ulterioare, lucru care ar reprezenta exact contrariul motivului pentru care au fost numite.
***
Calificativul tehnocrat atribuit noului executiv de Partidul Socialiștilor și încuviințat de democrații ce se declară în opoziție este pus la îndoială de mai mulți experți. Ei notează că deși majoritatea membrilor cabinetului au experienţă în domeniile de care vor fi responsabili, nu au carnete de partid, pot fi bănuiți totuşi de relații foarte strânse cu preşedintele Igor Dodon, liderul informal al Partidului Socialiștilor, dar şi cu Partidul Democrat care a sprijinit învestirea cabinetului Chicu. Mai mult de jumătate dintre membrii noului guvern sunt foști consilieri ai președintelui Igor Dodon, iar unii, inclusiv premierul Chicu, au făcut parte din vechea guvernare condusă de PD.
Un guvern învăluit într-o mantie falsă de guvern tehnocrat...
„Un guvern învăluit într-o mantie falsă de guvern tehnocrat. Este un guvern politic, un guvern al președintelui Dodon”, conchide analistul politic din România Dan Dungaciu.
De la independență încoace, mai multe executive au pretins un fronton tehnocrat, chiar şi atunci când numirile se făceau strict pe criterii politice. De exemplu, în 2017 democrații au făcut o amplă remaniere guvernamentală sub pretextul „întăririi caracterului tehnocrat” al executivului. Schimbarea garniturii s-a făcut, însă, cu unii miniştri şi vicepremieri, cu afiliere politică existentă sau în trecut, iar alţii au înlocuit tocmai pe cei cărora le putea fi atribuit profil tehnocrat.
Analistul politic Igor Volniţchi spune că în R. Moldova însăşi noţiunea de guvern tehnocrat, apolitic, format din specialiști și experți, a fost denaturată:
„Aceasta este o consecință directă a lipsei de cultură şi tradiţie politică. În alte ţări există guverne tehnocrate şi atunci când se ajunge în situaţia în care se învestește un guvern tehnocrat există şi o motivaţie puternică, toţi înţeleg că factorul politic trebuie să treacă pe planul secund. În R. Moldova, guvernele tehnocrate sunt în mare parte guverne declarate, or politicul, urma politicului se simte foarte puternic asupra acestor executive.”
Igor Volniţchi spune că unul din executivele care s-a apropiat de profilul tehnocrat a fost cel condus de Dumitru Braghiş, învestit în decembrie 1999 ca o soluţie de compromis, după ce comuniștii şi creştin-democraţii au respins doi candidați la funcția de premier. Alţi analişti trec la categoria guvernelor tehnocrate şi pe cel condus de Valeriu Muravschi, instaurat în mai 1991, când partidele politice încă nu erau consolidate. Acel executiv de tranziție, format exclusiv din specialişti, a avut însă o viaţă scurtă de numai un an.
Un guvern de tehnocrați şi-a dorit fostul premier Ion Sturza, desemnat la sfârşitul lui 2015 în funcția pe care a ocupat-o şi în 1999. În plină criză politică, soluţia propusă de Sturza atunci era un cabinet de miniștri tehnocraţi, format din experţi independenți şi reprezentanți ai societății civile, cu o agendă clară şi mandat limitat, de maxim doi ani, care să fi stabilizat situația prin formule neordinare. Eșecul învestirii acelui guvern a fost generat de o lipsă de cvorum.
R. Moldova a avut și experienţa unor guverne minoritare, cum ar fi cel condus de Chiril Gaburici, care a fost propus în 2015 de alianţa minoritară PLDM-PD şi votat cu sprijinul comuniştilor. Acel executiv a rezistat însă doar patru luni. La categoria minoritare s-ar încadra şi actualul guvern Chicu, votat de socialişti cu sprijinul democraţilor care au anunţat, totodată, că îi vor pune mereu condiții în schimbul sprijinului parlamentar.
Un dezavantaj al guvernelor tehnocrate şi minoritare este, așadar, lipsa unui sprijin politic explicit și de durată. Cabinetul e dependent de partidele parlamentare în deciziile pe care le ia. Iar orice măsură economică nepopulară promovată de executiv poate oricând declanșa bomba pe care acceptă cu bună știință să o încalece un guvern tehnocrat.
