Ce avem zilele astea ca decorație urbană prin orașele României? Un cuib uriaş cu ouă de diferite culori şi mascote-iepuraşi de decor în Piaţa Libertăţii din Timişoara, căsuţe tematice pentru Paşti în Alba Iulia, iepuri gigantici la Târgu Jiu şi Orăşelul Copiilor la Iaşi.
În Timișoara, în Piaţa Victoriei, a fost instalat un iepuraş din polistiren, de aproximativ 1,5 metri, care deocamdată a rămas fără nas.
Da, în fiecare an, de Crăciun sau de Paște, suntem invadați de cohorte de obiecte fabricate industrial din categoria numită kitsch. Toată lumea știe despre ce este vorba și e chiar inutil să le înșirăm.
Kitsch sunt, la fel, și obiectele religioase vândute în locurile de pelerinaj: iconițe cu Arsenie Boca, cruci, calendare, statuete de sfinți sau magneți de lipit pe frigider.
Ce este însă kitschul? Kitschul, prostul gust afisat si asumat, e calificat drept prost-gust în opoziție cu ceva care s-ar considera a fi bunul gust. În cazul decorațiilor de sărbătorile religioase, însă, s-a ajuns la o asemenea nivelare şi uniformizare încât nici un criteriu estetic nu-si mai are rostul, sau, mai bine zis, n-ar trebui luat în serios. E ca și în cazul Eurovision.
Kitschului i se pot însă găsi şi mari virtuți. Într-o cultură în derivă, kitschul poate fi un element salvator...
Nu se poate spune ca Eurovision e kitsch, pentru că e ca şi cum am spune că betonul e kitsch. Sau un dulap Ikea. Eurovision e urmărit cu pasiune de sute de milioane de oameni, pe toata planeta, inclusiv în ţări care nu participă la eveniment. La fel sunt urmărite și sărbătorile religioase. Ceea ce îi fascinează pe oamenii aceștia este caracterul ritualic al evenimentului.
Kitschului i se pot însă găsi şi mari virtuți. Într-o cultură în derivă, kitschul poate fi un element salvator. E drept, în Afganistan, după căderea talibanilor, s-au auzit voci printre reprezentanţii organizaţiilor umanitare occidentale care deplângeau faptul că afganii, de îndată ce au fost eliberaţi, s-au repezit să-şi cumpere tot ce era mai kitsch, că au ajuns să poarte tricouri cu Batman şi că în bazarul din Kabul difuzoarele transmit Céline Dion, Shakira şi Kylie Minogue.
Se poate însă susţine şi contrariul, şi anume că afganii sunt pe cale de a se salva prin kitsch. Kitschul, cu mesajele sale siropoase şi umaniste, îi îmbunează pe oamenii prinşi într-un angrenaj nesfârşit al violenţei, cum sunt afganii. Cineva care urmareşte captivat şi induioşat Eurovision nu se va mai arunca în aer, cu o centura de bombe, în bazarul în care se difuzează Kylie Minogue.
De aici până la a promova kitschul ca remediu împotriva fanatismului religios şi a violenţei sectare nu e decât un pas. Dar, hm, acel pas nu trebuie făcut. Pentru comentatorul cultural, Eurovision, Crăciunul, Paștele şi tot kitschul colectiv care înconjoară aceste sărbători trebuie să rămână exact asta: o ocazie de a emite niște paradoxuri glumețe şi de a înlocui printr-un hohot de râs văicăreala celor care se plâng indignați de amurgul marii culturi.
***
Primăria Chișinău a decis să renunțe în acest an la ouăle gigantice și iepurii uriași care decorau anul trecut scuarul catedralei mitropolitane în ajun de Paște. Motivul invocat de primara interimară Silvia Radu a fost de ordin financiar mai curând, decât estetic. Municipalitatea nu a renunțat însă definitiv la „obiceiul” de a decora centrul urbei cu ouă pascale. Doar că acestea vor fi, „moderne și oferite gratuit de un investitor privat care iubește Chișinăul”, a spus Radu fără a dezvălui identitatea investitorului mărinimos. Un alt primar, cel din Orhei, Ilan Shor a anunţat finalizarea unui grandios program de iluminare a urbei, sugerând că de Paştele ortodox va eclipsa până şi capitala.
Paștele, de rând cu alte sărbători, a devenit profitabil atât pentru politicieni care nu ezită să adune capital politic împărțind daruri, cât şi pentru antreprenori care încearcă să încalece noul val consumist.
La obișnuitele iarmaroace pascale care au împânzit sectoarele capitalei, dar şi alte orașe din R. Moldova găsești din belșug tradiționalii cozonaci, dar şi o sumedenie de alte marfuri care nu par să aibă vreo legătură cu valorile estetice naționale autentice, de la ouă de ciocolată, de plastic sau din ceară şi până la miei şi iepuri de pluș sau de ceramică.
Cum se vede agitația pascala de la altitudinea unui teolog?
E oarecum firească această „modernizare” a sărbătorii Învierii într-o societate de piaţă, societate care nu este opusă însă în totalitate unor practici religioase, crede expertul Victor Gotişan:
S-a produs un fel de demitizare a acestei sărbători. I s-a eliminat aspectul sacru şi a rămas în mare parte doar acel laic...
„Tradiţiile se schimbă şi sunt adaptate timpul în care trăim. Ceea ce nu este neapărat rău aşa cum încearcă să ne prezinte o parte a clerului sau a societăţii. Deci învierea s-a modernizat. Avem în prezent un fel de kitsch pascal. Pot să vă aduc câteva exemple, expoziţii de ouă, de iepuri, de cozonaci care mai de care. Altfel spus s-a produs un fel de demitizare a acestei sărbători. I s-a eliminat aspectul sacru şi a rămas în mare parte doar acel laic, uman în sensul că avem caltaboșul, pastrama, ouăle roşii, cozonacul, dar, de fapt, îl pierdem pe Hristos cel înviat.”
Ruptura între modul tradiționalist şi cel modernist de sărbătorire a Învierii creşte de la an la an, observă Victor Gotişan:
„Pentru tradiţionalişti este foarte important să meargă în noaptea Învierii la biserică îmbrăcaţi în haine tradiţionale, să aprindă lumânări, să se închine la icoane, să-şi umple coșulețul cu produse clasice pentru a fi sfinţite: ouă roşii, pastrama, sare, vin şi cozonac, aşa cum făceau buneii sau străbuneii noştri. Pentru ceilalţi, moderniştii nu e musai să meargă la biserică sau să-şi umple coşuleţele cu bucate clasice. Ei trebuie să se asigure că au un coşuleţ mai ales: carne friptă de căprioară sau somon, sau parmezan, camembert sau hennessy. Deci s-a produs un fel de mutaţie în sistemul de tradiţii şi trebuie să recunoaştem că tradiţionaliştii devin din ce în ce mai puţini.”
O companie sociologică a întrebat locuitorii municipiului Chişinău cum vor sărbători noaptea Învierii. 62 la sută dintre respondenţi au spus că vor merge la biserică. Patru din zece au recunoscut că nu au postit nici măcar o zi din cel mai lung post din an. Sondajul dat publicității în Vinerea Mare confirmă bănuiala că valenţele spirituale ale Paștilor pe an ce trece sunt tot mai axate pe gastronomie. De la câteva sute până la mii de lei spun respondenții că alocă pentru masa pascală, sume totuși mai mici față de anul trecut.
