Linkuri accesibilitate

Domnul Prescriptivissimus


Valentin Guțu

Tocmai scrisesem despre romanul Miss Islanda, de Audur Ava Olafsdottir (n. 1958), Cartea Românească Educațional, 2021 (Premiul Medicis în 2019), iar puțin înainte de a modera lansarea Filtre-lor de Valentin Guțu, Cartier, 2022, am reușit să-mi imprim textul pentru Cartea la pachet.

Așadar, abia dacă mă despărțisem de romanul islandezei, că am și intrat în Articole-le de cultivare a limbii ale autorului basarabean, recomandate cu căldură de Doamna Corectitudine, Rodica Zafiu:

„Cartea lui Valentin Guțu reunește cronici lingvistice care descriu – cu deplină claritate, într-un stil captivant și în același timp riguros științific – o serie de abateri de la normele românei standard. Impresionând prin remarcabila cunoaștere a etimologiei și a semanticii cuvintelor românești, a variantelor sociale și culturale, regionale și istorice ale limbii, autorul argumentează întotdeauna convingător, cu umor și moderație, fără a fi didactic sau încrâncenat; metafora filtrelor este emblematică pentru o fericită reinventare a prescriptivismului, practicat cu prudență și subtilitate, în scopul eficienței comunicative. Cititorul va descoperi în această carte, în primul rând, o serie de diferențe între uzul limbii române vorbite în Republica Moldova și româna standard: în cuvintele și expresiile vieții cotidiene, în limbajul presei, în stilul juridic și administrativ. Improprietățile, confuziile, calcurile semantice și sintactice sunt puse în cea mai potrivită lumină, prin reconstituirea contextului lor istoric, social și cultural, și sunt raportate la cele mai recente indicații normative (din 2021). Multe dintre recomandări – de exemplu, cele referitoare la punctuație sau la acord – privesc uzul actual al românei vorbite pretutindeni, indiferent de granițe și de influențe. Extrem de utile, mai ales pentru traducători și jurnaliști – sunt explicațiile (de mare actualitate) asupra transcrierii numelor proprii din ucraineană, rusă și belarusă. Filtre este un ghid excelent pentru toți cei care scriu și citesc în limba română și se pot pierde în hățișul variațiilor și al oscilațiilor de tot felul, al incertitudinilor și al ambiguităților pe care textele din mediul online ni le aduc permanent în fața ochilor. E o lectură pasionantă pentru toți cei interesați de starea limbii române de azi.”

De ce m-a prins atât de mult romanul islandezei? Simplu, fiindcă toată lumea din carte – tânără, ca și statalitatea islandeză (datând din 1948, când insula vulcanică se emancipează de sub coroana Danemarcei) – nu se gândește decât la poezie, chiar dacă în viața de zi cu zi trebuie să-și câștige, prestând munci de ocazie, existența. Literatura – poezia, în mod special – îi definește ca națiune pe islandezi, iar acordarea Premiului Nobel, în 1955, lui Halldór Laxness (1902 - 1998), nu a făcut decât să le dea certitudinea că „în chip poetic locuiește omul pe acest pământ”. Q.e.d.

Și basarabenii păreau să se fi definit prin apartenența la o limbă (româna) și un scris (latin), încă din 1988, când apărea în „Învățământul public” Scrisoarea celor 66 (printre semnatari, mai mulți literați și jurnaliști, dar și istorici & oameni de cultură), un soi de Manifest pentru revenirea la valorile naționale (limbă & alfabet); în 31 august 1989, româna era decretată limbă de stat, iar alfabetul latin dădea jos „Zidul berlinez” al scrierii chirilice care se trăsese pe Prut, în 1944. Nu-i mai puțin adevărat că în Constituția Republicii Moldova se păstra(-ează) denumirea „sovietică” a limbii – moldovenească, iar imnul de stat Limba noastră îl înlocuia, vai! pe Deșteptă-te, române! A fost deceniul scriitorilor, foarte prezenți în viața socială a țării, mai mulți dintre ei intrând în primul Parlament al RM și tot ei semnând Declarația de Independență a Republicii Moldova, care vai! așa și nu a devenit o republică a literelor, ba chiar riscă să ajungă – dat fiind plecarea în masă a tinerilor la studii în România și în țările UE – un stat... necărturar. Ei bine (nimic bun, la drept vorbind), faptul că, la peste trei decenii de statalitate, încă e nevoie de Dicționare de greșeli de limbă & Articole de cultivarea limbii, într-o țară care – repet – are drept părinți-fondatori mai mulți literați, mi se pare de o gravitate teribilă, iar demersul lui Valentin Guțu (deloc întâmplător, la lansarea de joi seara s-a evocat și numele lingvistului Valentin Mândâcanu, autorul celebrului eseu Veșmântul ființei noastre, „Nistru”, nr. 4/1988), unul donquijotesc prin excelență. (Atât că morile de (măcinat) vânt se numesc astăzi televiziuni, posturi de radio, reviste, cărți etc., etc.)

P.S. Celor care vorbirea corectă li se pare un moft intelectual, le amintesc că unii au plătit cu viața timida încercare de cultivare a limbii, în RASSM: «Трекынд ын ану 1938 ла шрифту русеск, ам ешит кутоту де суб ынрыуриря культурий буржуазниче-фашисте, стрэинэ ноуэ, пе каре душманий нородулуй вре сэ не-о леже, ши аму не апротьием кутоту май стрынс де культура нородулуй русеск, украйнян ши алтор нороаде фрэцешть а Униуний Советиче. Ной ку аяста фашем ынкэ май маре унире ши ындеобштире ку ашел нород приетенос, каре не-а слобозит де суб жугу буржуазией ши, каре аре суте де ань ын дисфэшураря культуралэ, яр аз есте шел май прогресив ын луме» (Editorial de I.D. Cioban, în: Молдова социалистэ, din 23.X.1939).

Vezi comentarii

Emilian GALAICU-PĂUN (n. 1964 în satul Unchiteşti, Floreşti, din Republica Moldova).

Redactor-şef al Editurii Cartier; din 2005, autor-prezentator al emisiunii Cartea la pachet de la Radio Europa Liberă; redactor pentru Basarabia al revistei „Vatra“ (Târgu Mureş).

Cărţi publicate:

(POEZIE) Lumina proprie, 1986; Abece-Dor, 1989; Levitaţii deasupra hăului, 1991; Cel bătut îl duce pe Cel nebătut, 1994; Yin Time, 1999 (trad. germană de Hellmut Seiler, Pop-Verlag, 2007); Gestuar, 2002; Yin Time (neantologie), 2004; Arme grăitoare, 2009; A-Z.best, antologie, 2012; Arme grăitoare, ediţie ne varietur, 2015; A(II)Rh+eu / Apa.3D, 2019;

(ROMAN) Gesturi (Trilogia nimicului), 1996; Ţesut viu. 10 x 10, 2011 (trad. engleză de Alistair Ian Blyth, Living Tissue. 10 x 10, Dalkey Archive Press, SUA, 2019);

(ESEU) Poezia de după poezie, 1999; Cărţile pe care le-am citit, cărţile care m-au scris, 2020;

(TRADUCERI) Jean-Michel Gaillard, Anthony Rowley, Istoria continentului european, 2001; Robert Muchembled, Oistorie a diavolului, 2002;Mario Turchetti, Tirania şi tiranicidul, 2003; Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, 2004; Michel Pastoureau, Albastru. Istoria unei culori, 2006; Michel Pastoureau, Ursul. Istoria unui rege decăzut, 2007; Roland Barthes, Jurnal de doliu, 2009; Edward Lear, Scrippius Pip, 2011; Michel Pastoureau, Negru. Istoria unei culori, 2012.

Prezent în numeroase antologii din ţară şi din străinătate.

Opiniile autorului nu reflectă, neapărat, poziția Europei Libere.

XS
SM
MD
LG