Nu se întâmplă des ca președintele Consiliului European (CE) să publice o tribună în New York Times despre președintele Statelor Unite (SUA). Donald Tusk, fostul premier polonez și președintele CE scrie astăzi în cel mai mare jurnal american, anticipând întâlnirea liderilor G-7 din Canada de săptămâna aceasta, că dincolo de agenda care va include teme globale reuniunea va avea loc pe fundalul recentelor decizii ale lui Donald Trump.
Principala decizie, și cu efect pe termen lung, scrie Tusk, este aceea de a scoate SUA din acordul climateric de la Paris, dar la fel de importante și contestate sunt decizia de a mări taxele pe importurile de aluminiu și oțel, precum și contestarea acordului nuclear cu Iranul.
Aceste decizii, spune Tusk, sunt nefericite și îngrijorătoare. Întrebarea majoră, continuă el, este dacă acestea sunt doar minore, în cadrul schimbărilor de politică la care are dreptul orice președinte SUA, sau dacă sunt începutul unei noi tendințe strategice majore.
Înseamnă asta oare începutul destrămării, spargerii sau distrugerii unității occidentului, așa cum este el reprezentat în formula G-7?
Alternativa, spune Tusk, ar fi dezordinea mondială:
„Când i-am găzduit anul trecut pe vicepreședintele Mike Pence și, ulterior, pe președintele Trump la Bruxelles, mi-am exprimat convingerea că este în interesul Occidentului să mențină o ordine internațională bazată pe reguli, în care forța brută și egoismul nu pot determina totul. Această ordine bazată pe reguli poate fi însă pusă în aplicare numai printr-o politică comună, de sprijin reciproc, a întregii comunități occidentale. Pentru milioane de oameni din întreaga lume, predictibilitatea și stabilitatea Occidentului garantează sau, cel puțin, oferă speranța că haosul, violența și aroganța nu vor triumfa. Oricine dorește să demoleze această ordine trebuie să știe că vom rămâne uniți în apărarea sa. La urma urmei, comunitatea noastră nu poate fi distrusă de tarifele pentru aluminiu.”
Tusk a amintit și evoluția sa personală:
„Acum 30 de ani, împreună cu Lech Walesa și alți activiști ai Solidarității, am primit președinți americani în șantierul naval Gdańsk pentru a sărbători căderea comunismului în Polonia. Când am fost prim-ministru al Poloniei, din 2007 până în 2014, am călătorit în Irak și Afganistan pentru a mă întâlni cu soldați americani și polonezi. Iar acum câteva zile, cu familia și prietenii, am vizitat cimitirele americane și plaja Omaha din Normandia, în Franța. În astfel de locuri, mintea și inima mea mi-au spus că nu există o alternativă la unitatea transatlantică. Unii mă vor acuza de sentimentalism. Nu, voi răspunde, aceasta este o conștientizare a istoriei și a bunului simț.
Europa ar trebui însă, într-un fel, să-i fie recunoscătoare președintelui Trump. Deciziile lui ne-au făcut să înțelegem că trebuie să ne depindem unii de alții. Europa trebuie să facă tot posibilul pentru a proteja legătura transatlantică, în ciuda dispozitivului actual. Dar, în același timp, trebuie să fim pregătiți pentru scenarii în care vom fi obligați să acționăm singuri.
Unii în Europa caută o relație mai strânsă cu Rusia și China, ca o alternativă la ordinea existentă. Să nu le oferim noi motive și argumente. Acești oameni par să uite că lumea este un loc mai bun tocmai datorită tuturor celor - americani și europeni - pentru care politica nu era și nu este doar un joc de interese și un test brutal de forță și care au sacrificat foarte mult pentru a ne păstra și apăra valorile.”
