Linkuri accesibilitate

Dorin Chirtoacă: „Orașele sunt organisme vii, doar ce este de patrimoniu se păstrează”


Interviul dimineții cu fostul primar al Chișinăului.

Demolarea, sistată între timp, a cinematografului „Gaudeamus” din Capitală, cunoscut inițial cu denumirea „40 de ani ai Komsomolului Leninist”, o clădire fără valoare arhitecturală ridicată în 1957, inflamează opinia publică și ridică mai multe semne de întrebare, decât oferă răspunsuri. Cum vede fostul primar de Chișinău, Dorin Chirtoacă, această controversă? O convorbire cu fostul edil.

Dorin Chirtoacă
Dorin Chirtoacă

Europa Liberă: Cinematograful „Gaudeamus”, vechi din 1957, dacă nu mă înșel, cunoscut în perioada sovietică și cu denumirea „40 de ani ai Komsomolului Leninist”, varianta rusească mai degrabă, a ajuns aproape în totalitate sub lama buldozerului. Printr-o decizie a viceprimarului Nistor Grozavu demolarea, cât mai putea fi, a fost sistată, urmare a unor proteste și a intervenției primarului general Andrei Năstase, care nu a intrat încă în exercițiul funcțiunii... Din punctul Dvs. de vedere, de ce acest caz încinge spiritele și a căpătat o rezonanță atât de mare?

Dorin Chirtoacă: „Nu este un subiect nou. Chestiunea aceasta cu „40 лет ВЛКМ” („40 de ani ai Komsomolului Leninist”) – cinematograful și monumentul respectiv al comsomolului – reprezintă, din punctul meu de vedere, și am spus aceasta și când eram în funcție la primărie, o crimă comisă de comuniști, pentru că pe cimitirul orașului, pe oasele chiar ale arhitectului Alexandru Bernardazzi care a pus temelia Chișinăului și ale primarului Schmidt, care acolo și-au avut mormintele, au fost construite aceste două edificii de propagandă comunistă, sovietică. Crima a fost comisă atunci.

Interviul dimineții: cu Dorin Chirtoacă
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:16:17 0:00
Link direct

Că după aceea s-au obișnuit oamenii, au trecut anii, din „40 de ani ai Komsomolului Leninist” a trecut la „Gaudeamus” doar denumirea s-a schimbat, conținutul a rămas același. La un moment dat, Voronin a privatizat chestiunea aceasta. De ce a făcut-o? îl putem întreba doar pe el. În 2004 a ajuns proprietate privată și iată că în 2016, îmi amintesc discuțiile la primărie cu proprietarul și cu investitorii care erau pe atunci, nu știu dacă sunt tot aceiași și astăzi, care intenționau să demoleze și să construiască acolo altceva.

Legea spune în felul următor: „Dacă nu este monument de arhitectură, orice imobil poate fi dat jos și în locul lui poate fi ridicat altul compatibil cu zona, cu o anumită dimensiune, de asemenea compatibilă cu dimensiunea lotului de pământ”. Deci, respectând proporțiile, respectând ceea ce în mod normal se fixează în Planul Urbanistic General, Planul Urbanistic Zonal și de Detaliu. Din punctul de vedere al dimensiunilor, ceea ce își propuneau investitorii de atunci și proprietarul se încadra în acel teren și în acel spațiu.

Problema a apărut însă din altă parte. Așa cum am văzut-o noi și cum am văzut-o eu personal. Având în vedere că este cimitir și a fost cimitir acolo, pur și simplu să dai jos o prostie făcută de comuniștii sovietici și în locul ei să ridici doar ceea ce necesită ziua de azi în Chișinău – mai multe spații locative sau în viziunea celor care investesc în imobiliare –, nu este OK. Și atunci, în autorizația de desființare, de demolare am pus condiția ca lucrările să fie supravegheate de Agenția de Arheologie, de arheologi, în așa fel încât, dacă se vor descoperi oseminte umane, să nu procedăm în mod barbar, cum a făcut chiar Voronin, reabilitând prin anii 2005-2006 Memorialul sovietic sau „Pan Halippa”, scoteau și atunci oase de oameni de sub stradă, dar să facem o acțiune de recuperare istorică, iar în locul acelui teren de sub cinematograf să-i fie alocat proprietarului un alt teren. Iată chestiunea asta noi am prevăzut-o în 2016. Din câte înțeleg, acum, în 2018, această chestiune a dispărut.”

Europa Liberă: Dar de ce n-a mers atunci?

Dorin Chirtoacă: „Atunci n-a mers, pentru că tot așa erau discuții în societate, erau păreri împărțite, unii pro, alții contra și n-a mai vrut proprietarul. Țin minte că a fost și întrebat la un moment dat și a spus că „deocamdată, ei nu vor”. „Bine, nu doriți, e dreptul dvs.”, dar așa am fi procedat, pentru că mare valoare nu are acea clădire. Aici problema însă a apărut acum, din punctul meu de vedere, pentru că s-a făcut într-un fel fără să se anunțe, fără să se dea de știre, în condițiile în care autorizația este din martie, deci puteau liniștit să lucreze și aprilie, și mai. Or, n-au vrut s-o facă până la alegeri, s-au apucat s-o facă imediat după alegeri. Or, chestiunea asta întotdeauna trezește semne de întrebare. Eu așa mi-am început mandatul. Imediat după alegerile din 2011 s-au apucat să demoleze clădirea Poștei de pe strada Pârcălab colț cu Varlaam și atunci țin minte că am mers și am protestat și eu, tot așa primar ales, am pus chiar mașina personală, am parcat-o în fața porții șantierului, ca să nu poată intra autospecialele.”

Europa Liberă: O clădire care e demolată acum?

Dorin Chirtoacă: „Da, ea în momentul în care am ajuns cu protestul și eu acolo era demolată, dar partea bună este că a rămas fațada și de fapt doar fațada era în picioare din acel monument de arhitectură, restul fiind adăugat tot așa, după război. Deci, recuperarea istorică se putea face.”

Europa Liberă: Dle Chirtoacă, sigur că cimitirele nu sunt, ca să zicem așa, reciclabile, dar - ca atitudine - s-a ținut cont vreodată, după căderea URSS, și de această dimensiune a lucrurilor? Adică, cel puțin, s-a pus la modul practic vreodată problema – poate în acel deceniu cât ați fost primar – ca să nu se așeze a doua oară etaje peste ce a fost odată cimitir?

Dorin Chirtoacă: „Normal că am ținut cont, pentru că altfel, de exemplu, în Parcul „Alunelul” a avut cineva dreptul să construiască – un SRL, „Lobodă Eco”, dacă nu greșesc –, care a primit prin anii ’90 dreptul să construiască un restaurant sau ceva de genul acesta. Inițial a primit dreptul să-l facă acolo unde acum e Ambasada Rusiei, apoi de acolo a fost strămutat în Parcul „Alunelul” și a rămas așa – nici acolo, nici dincolo. Dacă am fi urmat deciziile de atunci ale Consiliului municipal, atunci în Parcul „Alunelul” ar fi apărut un restaurant sau nu știu ce voiau să construiască.

Or, acolo a fost Cimitirul evreiesc și nu am fost de acord. Respectiv i s-a alocat teren în altă parte, undeva pe strada Testemițanu, dacă nu greșesc. Sau la gară am construit până la urmă, am ridicat monumentul care, din punctul meu de vedere, e cel mai reușit din Europa în memoria celor deportați…”

Europa Liberă: Dar aici, la „Gaudeamus”?

Dorin Chirtoacă: „Aici, la „Gaudeamus”, numai după verificarea a ceea ce este în pământ. Din punctul meu de vedere, spuneam, în locul acestui monument – avem două monumente ale comsomolului aiurea în Chișinău, fără niciun sens, n-avem nici un monument al lui Mihai Viteazu, n-avem niciun monument al reginei Maria, al regelui Ferdinand, al regelui Mihai – am avea cui să ridicăm monumente în Chișinău, doar că din momentul în care statul, Guvernul au aruncat piatra privatizând acest obiectiv, că nici nu trebuiau să-l privatizeze. Dacă ar fi avut minte, nu-l privatizau și era posibilă o acțiune de recuperare istorică, dar din momentul în care au devenit proprietate privată și terenul, și clădirea, intri în negocieri cu proprietarul, cu privatul, la fel cum s-a întâmplat cu Cimitirul Eroilor de pe strada Decebal, care a fost privatizat – tot de Guvern – cu tot cu fostul Spital de tuberculoză. Am încercat să recuperăm, dar n-au vrut să ne dea înapoi acel Cimitir al Eroilor.”

Europa Liberă: Dle Chirtoacă, dar există vreun dubiu că privatizarea acestei clădiri și a terenului a fost, cum să zic, ireproșabilă sau cum?

Dorin Chirtoacă: „Păi (râde), eu cred că nu există în Republica Moldova și n-a fost niciodată o privatizare ireproșabilă. E absurd cum la noi s-au privatizat grădinițe, întreprinderi care au avut grădinițe s-au privatizat și întreprinderile, și grădinițele. În loc să fie scoase grădinițele din acel patrimoniu și date primăriei sau să rămână la Guvern, la urma urmei, dacă nu doreau să le dea la primărie. În toți anii, de la ‘90 încoace, au privatizat cu tot cu grădinițe întreprinderi, după care primăria și chiar în perioada mandatului meu a trebuit să cumpărăm de la cei privați înapoi grădinițele cu tot cu copii. Absurdități în stilul sălbăticiei privatizărilor din estul Europei.”

Europa Liberă: Unii, ca și Dvs., de altfel, dle Chirtoacă, văd, se pare, în demolarea clădirii un gest firesc de abandonare a unui element din moștenirea sovietică. Alții deslușesc totuși o nelegiuire, cum ar spun ei, rezultată din privatizările obscure, o consecință a practicilor de corupție la nivelul municipalității sau și mai sus. Poate fi văzut acest caz – așa cum consideră alții – și ca un indiciu al haosului care a domnit și domnește încă asupra planificării urbane? Nu e prea riscant să se mute subiectul, să spunem așa, pe politic sau pe aspectul istoric din altă zonă?

Dorin Chirtoacă: „Am spus mai devreme – municipalitatea nu are nicio treabă în toată chestiunea asta, a aparținut Guvernului, Guvernul a privatizat, noi a trebuit să gestionăm situația la zi. Privatizările primăria nu le poate anula, deci nu ar fi trebuit să fie privatizat de Guvern, am spus-o. Din momentul în care s-a întâmplat, trebuia să luăm act de situație.

În cazul în care am putea prin înlăturarea acestui regim, care deja a dat totul peste cap în Republica Moldova și, dacă venim cu forțe pro-europene curate, corecte la putere, putem revizui toate privatizările. Cu mare plăcere merg și eu și pun umărul acolo, pentru că am fost chiar sătul de fel de fel de prostii pe care a trebuit să le văd în toți acești zece ani la primărie. Evident că nu doar chestiunea istorică și chestiunea cu comunismul, că dacă n-ar fi fost, de exemplu, o construcție comunistă tot și ar fi fost o clădire oare, tot s-ar fi ajuns. Întotdeauna în orașe se mai dau jos clădiri vechi și inutile, care nu mai prezintă valoare economică în cazul dat, pentru că, în mod normal, acel cinematograf trebuie să producă ceva, să producă evenimente, să vină oameni la filme… Nu se mai întâmpla treaba asta, pentru că era depășit, nu mai corespundea standardelor. În asemenea situație, se dă jos și se face ceva multifuncțional. Întotdeauna orașele sunt organisme vii din acest punct de vedere; doar ce este de patrimoniu se păstrează, ce este vechi, inutil, nu mai face locuri de muncă, nu mai aduce plusvaloare orașului se dă jos și se pune altceva.”

Europa Liberă: Dar bloc cu 15 etaje, bloc de locuințe e o soluție?

Dorin Chirtoacă: „Numai puțin... Se dă conform funcționalității zonei. Atunci când s-a propus chestiunea asta cu blocul locativ, am oprit, am spus: „pentru că nu este definitivat Planul urbanistic, acest caz poate fi rezolvat doar prin dezbateri publice”. S-a scos la dezbatere publică schița de proiect cu tot cu bloc locativ și ce mai era acolo – centru multifuncțional, inclusiv cinematograf la parter – și suplimentar s-a pus condiția că, în cazul în care în urma demolării se găsește partea asta arheologică, mă rog, partea de morminte, atunci dispare discuția cu blocul locativ.

Nu am avansat până la bloc locativ, am luat-o pe etape și fără o decizie în acest sens a Consiliului municipal de schimbare a destinației zonei și, respectiv, a codului de la zonă specială la construcție rezidențială cu regim de înălțime până la nouă etaje nu s-ar fi putut merge mai departe. Deci nu a fost promovată ideea unui bloc locativ, s-a ținut cont de propunerea agentului economic, s-a scos la dezbatere publică și s-a ridicat chestiunea cu mormintele lui Carol Schmidt și Bernardazzi.”

Europa Liberă: Cum vedeți Dvs. soluția până la urmă a acestei situații luând în considerare și sistarea demolării de către viceprimarul Grozavu, și intervenția dlui Năstase? Cum credeți că ar putea să se soluționeze?

Dorin Chirtoacă: „Deci, proprietarii și cu investitorii să iasă atât în fața opiniei publice, în fața presei, exact așa – cine sunt ei, cum sunt ei, era cândva un domn Coman acolo proprietar, acum nu mai știu cine este, deci toți cei care vor să investească să-și demonstreze în felul acesta buna-credință, să ajungă în audiență și la primarul ales, Andrei Năstase, să prezinte lucrurile așa cum sunt, în așa fel încât să dispară dubiile legate de intervenția în trombă cu demolarea făcută imediat după alegeri, după care – cu legea în față și cu toate datele problemei – se va găsi o soluție.

Oricum, cred că se va reveni la chestiunea respectivă care ține de recuperarea istorică; nu este în regulă ca pur și simplu să ne facem că plouă când acest obiectiv a fost construit pe cimitir, la fel ca și Memorialul sovietic, care a fost construit pe cimitir. Se poate ajunge la soluția unui memorial și aici, în această parte a acestui cartier, și cu teren în altă parte pentru bloc locativ. Deci, soluții sunt. Este nevoie de bună-credință, voință, așa cum am pornit noi în 2016.”

Europa Liberă: Și pe final, dle Chirtoacă, dacă tot avem această ocazie, nu pot să nu vă întreb: Cu cine vorbim de fapt acum, în afară de faptul că sunteți vicepreședinte al partidului? Dl președinte al partidului a declarat că „în curând ați putea să preluați conducerea formațiunii, dacă veți dori”. Vă doriți de fapt acest lucru?

Dorin Chirtoacă: „Dvs. vorbiți acum cu un viitor „ugolovnik” (criminal), cum m-am exprimat eu sarcastic pe Internet, dacă nu greșesc, la un moment dat. Eu chiar acum merg în instanță la ora 9; mergem și continuăm să asistăm la mascarada care are loc acolo și, mă rog, legat de întrebarea pe care mi-ați adresat-o – vrem-nu vrem, lucrurile sunt legate. Mai bine spus, nu aș vrea să aibă vreo legătură, nu-mi face nicio plăcere, dar nu din voia mea și nu cu voința mea, cu contribuția mea se întâmplă toate aceste lucruri cu mine în această perioadă. Mă gândesc cum putem să mergem înainte și aici propunerea dlui președinte Ghimpu este cred că una pe care toată lumea o înțelege.”

Europa Liberă: Vă doriți în cazul unui deznodământ?

Dorin Chirtoacă: „Este acceptată pozitiv cu siguranță, însă nu mă interesează ca scop în sine, nu mă interesează pentru mine; m-ar interesa în măsura în care reușim să consolidăm Partidul Liberal, reușim să consolidăm forțele pro-europene și reușim să avem o majoritate parlamentară la toamnă pentru a readuce democrația în Moldova și pentru a mișca lucrurile înainte, așa cum am pornit-o în Chișinău în 2007, cum am pornit-o la nivelul republicii în 2009. Doar din acest punct de vedere.

Și acum o să vedem chiar ce o să spună cetățenii, ce o să spună membrii, susținătorii de partid, ce o să spună chiar cetățenii cu drept de vot. În toamnă sau la sfârșitul verii vedem, în următoarea perioadă trebuie să aibă loc congresul și cred că această informație care este în spațiul public tocmai va putea lămuri situația – este cazul să merg înainte pentru o asemenea poziție la nivel de partid sau nu.”

Vezi comentarii (1)

Acest forum a fost închis
Previous Next

XS
SM
MD
LG