Linkuri accesibilitate

Drepturile omului în 2020: între îngrijorare, speranță și abuzuri (VIDEO)


În regiunea transnistreană, violența în familie s-a intensificat

Din sumarul ediţiei:

Nou-alesul legislativ de la Tiraspol și-a început activitatea – majoritatea covârșitoare a deputaților și-au păstrat mandatele din legislatura trecută. Exportatorii transnistreni au fost scutiți de taxe de milioane de dolari datorită Acordul de Liber Schimb dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană. Violența în familie s-a accentuat în regiunea transnistreană din cauza pandemiei. Și drepturile omului în stânga Nistrului – între lupta activiștilor și negarea existenței unor probleme din partea administrației.

Drepturile omului în 2020: între îngrijorare, speranță și abuzuri
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:30:00 0:00
Link direct

***

Pentru început, o sinteză a principalelor evenimente ale săptămânii trecute.

Administrația de la Tiraspol interzice organizarea în acest an a evenimentelor festive de Revelion – nu vor avea loc nici serbări la grădinițe, școli sau instituții, nici iarmaroace sau concerte organizate tradițional în jurul bradului. „Plimbări în aer liber și timp în familie – așa va arăta Revelionul în acest an”, a spus liderul de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski.

Regiunea transnistreană este pe locul doi în Republica Moldova, după Chişinău, la incidența cazurilor de coronavirus. Media cazurilor zilnice de noi îmbolnăviri crește alarmant – săptămâna trecută aceasta a fost de 392 de cazuri, cu 140 de cazuri pe zi mai mult decât cu o săptămână mai devreme. Spitalele din stânga Nistrului sunt pline în proporție de 80 la sută, iar aproape o mie de pacienți se tratează acasă. Numărul de îmbolnăviri se apropie de 17 mii de cazuri, iar 325 de persoane au decedat de la începutul pandemiei.

Vadim Krasnoselski conduce manevre militare pe timp de pandemie de coronavirus
Vadim Krasnoselski conduce manevre militare pe timp de pandemie de coronavirus

Rusia a transferat administrației de la Tiraspol, cu o întârziere de aproape un an, banii pe care îi acordă drept ajutor umanitar pensionarilor din regiunea transnistreană. Din 2008 Rusia plătește fiecărui pensionar transnistrean un supliment la pensie lunar de 150 de ruble, echivalentul a aproximativ 8 dolari. Transferurile erau prevăzute să vină lunar, însă în acest an Rusia a făcut transferul ultima dată în luna ianuarie, când a acoperit restanțele pe a doua jumătate a anului 2019. Încă în luna iulie administrația de la Tiraspol anunța că banii vor ajunge în scurt timp, lucru care nu s-a întâmplat. Secretarul de presă al liderului transnistrean, Denis Podgornîi, declara atunci că banii s-ar fi reținut din cauza pandemiei de coronavirus. „Sunt sigur că Federaţia Rusă, în pofida sancțiunilor și a crizei economice vă găsi posibilități și va continua acest proiect umanitar”, dădea asigurări și șeful legislativului de la Tiraspol, Alexandr Korșunov. Acum, liderul separatist Vadim Krasnoselski a anunțat că următoarea tranșă din Rusia a ajuns în sfârșit în regiunea transnistreană, fără să precizeze însă ce sumă a fost transferată și pentru câte luni restante vor primi bani pensionarii.

Da, în Transnistria situația drepturilor omului este catastrofală

Pe 10 decembrie, joi, a fost marcată Ziua internațională a drepturilor omului. În regiunea transnistreană situația la acest capitol se înrăutățește constant, iar administrația de la Tiraspol folosește pandemia de Covid-19 pentru a limitat drastic libertățile cetățenești. „Ofensivă brutală asupra drepturilor omului” – astfel caracterizează situația în regiunea transnistreană avocatul Stepan Popovski, apărător al drepturilor omului de la Tiraspol: „În acest an vedem o înrăutățire bruscă la capitolul exprimării libere a opiniei și a dreptului la întruniri în Transnistria. Are loc o epurare totală a vieții politice. Iată de ce Organizația Națiunilor Unite și cei cinci actori internaționali din formatul de negocieri 5+2 trebuie să recunoască: „Da, în Transnistria situația drepturilor omului este catastrofală””, a declarat activistul de la Tiraspol.
În pofida acestei situații semnalate de experți, liderul separatist Vadim Krasnoselski i-a felicitat pe transnistreni cu Ziua internațională a drepturilor omului și a spus că respectarea acestora trebuie să fie „piatra de temelie a oricărui stat”. „Sunt convins că statul nostru va avea o cale democratică de dezvoltare, iar fundamentul îl vor constitui și în continuare drepturile omului”, a spus Krasnoselski.
Un deputat din opoziția pro-europeană de la Chişinău spune că anabolizantele depistate la vama moldovenească pe 5 decembrie într-un automobil cu numere diplomatice care mergea la Moscova ar fi fost produse în Republica Moldova, fiind scoase clandestin din regiunea transnistreană. Declarația a fost făcută, potrivit IPN, de deputatul fracțiunii Platforma Demnitate și Adevăr, Chiril Moțpan. El a adăugat că acest episod ar face parte dintr-o schemă de contrabandă pusă în aplicare de funcționari publici și persoane din anturajul președintelui Igor Dodon, inclusiv de fratele lui.


Comisia Europeană a aprobat un pachet de asistență în valoare de 24 de milioane de euro pentru poporul belarus, în special pentru societatea civilă și presă, tineret, întreprinderi mici și mijlocii (IMM). Banii vor ajuta și la îmbunătățirea asistenței medicale, se spune într-un comunicat dat publicității la Bruxelles în 11 decembrie.

Continuă manifestațiile în Belarus
Continuă manifestațiile în Belarus

În afară de pachetul anunțat vineri, Comisia Europeană lucrează la un plan de sprijinire economică a unui Belarus democratic, în linie cu decizia sa de a ajuta la o tranziție democratică pașnică în această țară. Alegerile din 9 august au fost considerate ca fiind fraudate de organizații internaționale pentru monitorizarea alegerilor. În urma protestelor masive care au urmat peste 27.000 de persoane au fost reținute. Există rapoarte credibile de tortură și maltratare. Jurnaliști, inclusiv ai serviciului Belarus al postului nostru de radio, au fost sau sunt încă în detenție.

Paradă militară în Azerbaidjan
Paradă militară în Azerbaidjan

Azerbaidjanul a marcat joi cu o paradă militară ceea ce consideră a fi victoria asupra Armeniei în recentul conflict legat de enclava separatistă Nagorno-Karabah, sfârșit cu un armistițiu mediat de Moscova, care a dat azerilor controlul asupra unor părți din interiorul și din preajma regiunii disputate. Parada din centrul capitalei Baku a fost prezidată de președintele azer Ilham Aliyev și de președintele turc Recep Tayyip Erdogan, a cărui țară a ajutat Azerbaidjanul în conflict. După semnarea Acordului de pace, acum o lună, în Armenia a urmat o criză politică, în care suporterii opoziției cer demisia premierului, considerat vinovat de „concesiile” făcute azerilor.

Duma de Stat de la Moscova a adoptat în lectură finală, miercuri, o lege care acordă imunitate pe viață foștilor președinți ai Federației Ruse. Proiectul prevede că foștii președinți ruși și membrii familiilor acestora nu pot fi cercetați penal sau administrativ, nu pot fi reținuți, arestați, perchiziționați sau interogați. Excepție face trădarea, dar în acest caz ancheta trebuie încuviințată de parlament, de curțile supremă și constituțională.
***

Marți, pe 8 decembrie, a avut loc prima ședință a noii componențe a Sovietului suprem, aleasă pe 29 noiembrie. De fapt, majoritatea aleșilor și-au păstrat mandatul din legislativul trecut, doar doi deputați noi au intrat în noua componență. Veche a rămas și conducerea forului legislativ – președintele a fost reales Alexandr Korșunov, iar vicepreședinte – Galina Antiufeeva, șefa partidului puterii Obnovlenie. Legislativul transnistrean și-a început activitatea cu adoptarea în prima lectură a bugetului pentru anul viitor. Niciun concurent neafiliat partidului de la putere Obnovlenie sau holdingului Sheriff, care controlează viața economică și politică din regiunea separatistă, nu se regăsește în componența legislativului care are mandat pentru următorii cinci ani.

***

Regiunea transnistreană a fost scutită de taxe de export de milioane de dolari datorită Acordului de Liber Schimb dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană. Portalul Zonadesecuritate.md îl citează pe Vadim Gumene, director de program în cadrul Expert-Grup, care spune că tot ce se exportă în baza certificatelor de origine este doar cu originea Republica Moldova și doar prin vama moldovenească. „Noi am luat ca bază anul 2017 și dacă vorbim despre taxele aplicate în acel an în regim de Clauza națiunii celei mai favorizate, atunci produsele agricole exportate de Transnistria au beneficiat de scutire de circa 18 milioane de dolari, pe când produsele non agricole, industriale – de circa 8 milioane de dolari”, spune Vadim Gumene.

Vama Albița
Vama Albița

Administrația de la Tiraspol vorbește constant despre importanța relațiilor comerciale cu Federaţia Rusă, cu care are o cotă de comerț de aproximativ 10 la sută, în timp ce subiectul facilităților oferite de Uniunea Europeană, unde Transnistria exportă peste 60 la sută din produsele sale, este trecut cu vederea de propaganda transnistreană.

Ucraina, România, Italia, Germania și Federația Rusă sunt principalele destinații în care ajung mărfurile din regiunea transnistreană, arată datele unui studiu realizat în cadrul proiectului „Dezvoltarea capacităților de export pe malurile Nistrului” (AdTrade), finanțat de Suedia și implementat de PNUD. Între altele, studiul analizează potențialul de export al raioanelor de Est ale țării în Uniunea Europeană. Potrivit experților, după semnarea Acordului de liber schimb cu UE, exporturile de produse agricole din regiunea transnistreană au crescut esențial. Bunăoară, livrările de semințe, fructe, băuturi alcoolice și nealcoolice s-au dublat. La fel și exportul legumelor pe piața Uniunii Europene – de la cinci milioane dolari în 2016 la nouă milioane în 2019. Pandemia de COVID-19 și-a lăsat însă o amprentă negativă și asupra comerțului din regiunea transnistreană. Diana Răileanu are detalii:

De mai bine de douăzeci de ani, Boris Chiciuc conduce o întreprindere de textile din stânga Nistrului. De curând, este furnizor pentru mărci internaționale celebre cum sunt Prada, Monclair, Lacoste sau Burberry. Boris Chiciuc spune că anul 2020 i-a afectat afacerea, întrucât depinde mult de piața externă, or, odată cu închiderea mall-urilor din Germania, Franța sau Cehia – țări în care exportă, s-au subțiat veniturile sale: „Toată colecția de primăvară care am pregătit-o pentru clienții noștri a rămas blocată în depozite, pentru că peste tot au fost închise centrele comerciale, mă refer atât la piața europeană, cât și la partenerii noștri din Est – Rusia, Kazahstan sau Azerbaidjan. Din acest motiv, marfa noastră nu a ajuns la clienții finali, iar compania a activat în minus. Nu am lăsat mâinile în jos și nu ne-am plâns de milă. Am lucrat activ cu partenerii noștri, iar în vara acestui an am reușit deja să preluăm comenzile pentru primăvara anului viitor.”
Exemplul lui Boris Chiciuc este mai degrabă o excepție decât o regulă pentru antreprenorii din stânga Nistrului, observă Iurie Diuță, reprezentantul Asociației Dnestrovskii Fruct. Și asta pentru că majoritatea, din inerție, încă își îndreaptă atenția spre piața rusă, mai ales când e vorba despre producătorii agricoli. De ce sunt mai puțini flexibili? Pentru că exportul pe piața Uniunii Europene presupune investiții în calitate, pe când piața estică este mai puțin exigentă. Pe termen scurt, antreprenorii într-adevăr își vând mai ușor marfa, frica de piața occidentală însă înseamnă, de fapt, ratarea unor venituri mai mari, constată Iurie Diuță:

Înțelegem foarte bine că este foarte periculos să stai pe-un singur picior

Din obișnuință, vindem marfa în Federația Rusă... „Noi, producătorii de fructe, înțelegem foarte bine că este foarte periculos să stai pe-un singur picior. Din obișnuință, vindem marfa în Federația Rusă, chiar dacă înțelegem că, în orice moment, poate interveni o situație care nu depinde de noi și această piață poate, pur și simplu, să se închidă. Înțelegând asta, producătorii de fructe lucrează în prezent la îmbunătățirea calității mărfii. Știu însă că este foarte greu să ajungem la calitatea cerută de Uniunea Europeană, la standardul Global Gap, care ne-ar permite să exportăm pe piața UE.”
Datele cu care operează administrația de la Tiraspol arată că exporturile din stânga Nistrului sunt îndreptate în special pe piața țărilor CSI. La o privire mai atentă, lucrurile nu stau chiar așa, constată expertul economic de la Institutul „Viitorul”, Viorel Chivriga. Bunăoară, exporturile spre Ucraina sunt considerate exporturi spre CSI, chiar dacă Ucraina demult nu mai este parte a acestei comunități. Viorel Chivriga observă că antreprenorii de pe ambele maluri ale Nistrului în continuare privesc cu scepticism orice colaborare reciprocă:
„Sunt realizate foarte multe activități comune. În același timp, este vizibilă și o reticență a unui număr destul de mare de companii față de astfel de forme de cooperare. Cred că e nevoie de o mai mare vizibilitate din partea multor instituții și asociații de business de pe malul drept al Nistrului. Deoarece aici zicala „unde unul nu-i putere, unde-s doi puterea crește” este destul de valabilă pentru o cooperare reușită, care poate să ducă la creșterea capacităților și creșterea exporturilor.”

Viorel Chivriga zice că statutul de teritoriu cu administrare nerecunoscută îi determină pe investitorii străini să ia în calul riscuri enorme. Oricât de ispititoare ar fi dorința de a intra cu afacerile în zone încă neexplorate, unde concurența e minimă, pentru mulți antreprenori nerespectarea legii, neglijarea drepturilor omului și sfidarea dreptului la proprietate în regiunea transnistreană îi determină să evite zona răsăriteană a Republicii Moldova.

***

Femeile din zonele de conflict ale Ucrainei sunt expuse unui risc sporit de violență domestică, în ciuda îmbunătățirii legislației de combatere a violențelor din familie din Ucraina în general, se spune într-un raport Amnesty International. Potrivit raportului, situația femeilor din Donețk și Luhansk s-a agravat, iar violența împotriva lor e în mod frecvent ascunsă din cauza „prezenței militare, a eroziunii sau chiar absenței totale a statului de drept, și a omniprezentei impunități - reală sau percepută ca atare - de care profită cei vinovați de violențe împotriva femeilor”.

În regiunea transnistreană s-a încheiat campania anuală 16 zile de acțiuni active de combatere a violenței împotriva femeilor și copiilor. Statisticile arată că perioada carantinei impusă odată cu pandemia de coronavirus a agravat problema – numărul de apeluri la linia fierbinte destinată problemelor de violență în familie practic s-a dublat. În primele zece luni ale acestui an 156 de femei și copii au primit asistență după ce au apelat la linia fierbinte. În perioada carantinei centrul de urgență unde victimele agresiunilor în familie se pot adăposti de agresor, singurul de acest fel în stânga Nistrului, a continuat să activeze, acolo se află pe moment 93 de beneficiari care primesc asistență. Programul de asistență pentru victimele violenței în familie este realizat de centrul Rezonans de la Tiraspol, cu susținerea donatorilor europeni.

Victimele violenței în familie comemorate la Tiraspol
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:02:34 0:00

***

Pe 10 decembrie a fost marcată Ziua internațională a drepturilor omului. În regiunea transnistreană situația la acest capitol se înrăutățește constant, iar administrația de la Tiraspol folosește pandemia de Covid-19 pentru a limita drastic libertățile cetățenești. „În acest an vedem o înrăutățire bruscă la capitolul exprimării libere a opiniei și a dreptului la întruniri în Transnistria. Sunt două drepturi care constituie fundamentul unei societăți democratice și care sunt cel mai puternic persecutate de administrația de la Tiraspol”, declară corespondentului nostru în stânga Nistrului avocatul Stepan Popovski, apărător al drepturilor omului de la Tiraspol, directorul organizației Contribuție la o justiție eficientă.

Avocatul Stepan Popovski, apărător al drepturilor omului de la Tiraspol
Avocatul Stepan Popovski, apărător al drepturilor omului de la Tiraspol

Europa Liberă: În ce direcție a evoluat situația drepturilor omului în regiunea transnistreană în anul 2020?

Stepan Popovski: „Există în acest an o tendință de atac vehement asupra drepturilor omului, așa aș spune. Tendința nu doar de înrăutățire, ci chiar de călcare în picioare ostentativă a drepturilor omului a început încă înainte de pandemia de Covid. Am văzut acest lucru după dosarele care au fost deschise în baza acuzațiilor de extremism – dosarul Larisei Kalik, pentru cartea Anul Tinereții, despre realitățile din armata transnistreană; cazul umoristului Iamboglo, care glumea pe seama conducerii Transnistriei…

În acest an vedem o înrăutățire bruscă la capitolul exprimării libere a opiniei și dreptului la întruniri

Aceste dosare au fost precedate de o aplicare foarte agresivă a legii cu privire la organizațiile neguvernamentale împotriva Centrului Apriori de la Tiraspol – atunci am simțit prima dată aceste presiuni. Ne-am dat seama că sunt presiuni mai mari decât de obicei, care se făceau în lipsa oricăror abateri din partea noastră. Dar tendința pentru noi a devenit clară atunci când am aflat despre deschiderea dosarului penal pentru cartea Larisei Kalik. Au urmat cazurile Samonii, Ciorba, cazul comunistei Bondarenko, dosarul lui Vasilatii – au fost patru procese, iar urmăririle penale pentru opiniile exprimate continuă până în prezent.

Așa că în acest an vedem o înrăutățire bruscă la capitolul exprimării libere a opiniei și dreptului la întruniri – sunt două drepturi care constituie fundamentul unei societăți democratice. Putem spune astăzi că în Transnistria acest fundament s-a ruinat.”

Europa Liberă: Din punctul Dvs. de vedere, de ce se produce această înrăutățire? Ne amintim vizitele în regiunea transnistreană ale emisarului ONU pentru drepturile omului, Thomas Hammarberg, rapoartele lui, declarațiile administrației de la Tiraspol că se va ține cont de acele recomandări…

Stepan Popovski: „Vizita lui Thomas Hammarberg s-a încheiat, misiunea lui la fel și recomandările pe care le-a făcut și pe care eu le monitorizez, legate de dreptul de proprietate asupra pământului, au fost imediat abandonate de Krasnoselski, care nu a mai discutat acest subiect, chiar dacă Thomas Hammarberg a spus că trebuie găsită o soluție pentru aceste terenuri.

Ce a făcut puterea din Transnistria? A folosit Covid pentru limitarea și mai dură a drepturilor omului…

Îmi este greu să spun de ce se întâmplă acest lucru. Dar cred că este o consecință a monopolizării excesive a vieții politice. Altfel nu-mi explic. Pentru că aici este atât de sugrumată libertatea de expresie, libertatea întrunirilor încât nu poți face nici măcar lucruri elementare. De exemplu, pichetele singulare nu sunt interzise prin lege, dar nici acestea nu sunt posibile în Transnistria. Adică are loc o „curățare” totală a câmpului politic.”

Europa Liberă: Pandemia de Covid-19 a avut vreun impact asupra situației drepturilor omului în regiunea transnistreană?

Stepan Popovski: „Comisia de la Veneția de pe lângă Consiliul Europei a spus că da, pandemia de Covid impune reguli speciale, dar în același timp drepturile omului trebuie să fie respectate în continuare. Adică limitarea acestora nu trebuie să fie arbitrară. Ce a făcut puterea din Transnistria? A folosit Covid pentru a limita și mai dur drepturile omului.

Să o spunem sincer – populația noastră este foarte legată de malul drept…

Noi am simțit cum mai întâi s-a mers pe limitarea dreptului la adunări și întruniri și a dreptului la libera exprimare. Iar odată cu venirea Covid-19 a fost complet anulat dreptul la întruniri – acest lucru s-a văzut pe exemplul cazului din satul Gâsca, când peste 50 de tineri au fost arestați și maltratați de miliție pentru că s-au întâlnit la o petrecere. Am văzut cum această suspendare a dreptului la întruniri este pusă în aplicare – de o manieră dură și brutală.

Puterea de la Tiraspol a folosit pandemia de COvid-19 și pentru a limita dreptul la libera circulație, dreptul de a pleca și a reveni liber din și în patria ta. Pentru că, haideți să o spunem sincer – populația noastră este foarte legată de malul drept – și prin relații de rudenie, și prin nevoia de a avea servicii medicale mai calitative și din alte puncte de vedere. Astfel încât acum s-a produs o limitare foarte dură a drepturilor. Cel mai interesant este că astfel este încălcată chiar și constituția Transnistriei – este culmea obrăzniciei!”

Europa Liberă: Ce pot face oamenii în această situație? Există vreo opțiune prin care aceste presiuni pot fi atenuate?

Stepan Popovski: „În primul rând, trebuie ca aceste încălcări să fie recunoscute. În situația noastră, ar putea fi recunoscute măcar de țările participante la negocierile pentru reglementarea transnistreană, de ONU care este oricum în legătură cu administrația de la Tiraspol. Vadim Krasnoselski chiar a făcut un grup de lucru în luna iunie pentru elaborarea unei strategii pentru drepturile omului. Este un sacrilegiu ca în condițiile în care are loc o distrugere totală a tot ce înseamnă drepturile omului, când acestea sunt călcate în picioare și limitate, autoritățile să vorbească despre o strategie pentru drepturile omului!

Așa că aceste cinci state participante la negocieri, plus ONU, trebuie să recunoască că, da, în Transnistria este o catastrofă cu drepturile omului. După ce acest lucru va fi spus și recunoscut, atunci se va putea vedea ce soluții pot fi identificate în condițiile acestei catastrofe care deja s-a produs.

Acesta trebuie să fie primul punct pe ordinea de zi. Și toate acțiunile ulterioare trebuie să pornească clar din acest punct – să fie condiționate de o respectare riguroasă a drepturilor omului.

Toate țările din Europa, cu excepția Belarusului, au semnat Convenția Europeană a Drepturilor Omului, toate țările poartă responsabilitatea pentru drepturile omului. Iar la noi situația este următoare – responsabilitatea pentru drepturilor omului în Transnistria o poartă Republica Moldova, având în vedere că este teritoriul internațional recunoscut al Moldovei, și Federaţia Rusă, deoarece Curtea Europeană a recunoscut-o ca fiind responsabilă de ceea ce se întâmplă în Transnistria. Iar încalcă aceste drepturi administrația Transnistriei. Înțelegeți cum e? Poartă răspundere unii, dar încalcă alții! Și nu înțeleg de ce acest lucru este perceput ca fiind ceva normal.

Eu cred că lucrurile trebuie puse la locurile lor. Trebuie să găsim răspuns la întrebarea: „Are oare voie Transnistria să încalce necontrolat drepturile omului?”. Orice încălcare a drepturilor omului trebuie să fie verificabilă și sancționabilă – doar astfel va fi respectat articolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.”

***

Europa Liberă: Corespondentul nostru în regiunea transnistreană, Serghei Ursul, a discutat și cu Evgheni Dunaev, directorul Centrului informațional și de drept Apriori de la Tiraspol, o organizație foarte activă în regiunea transnistreană care susține și acordă asistență juridică persoanelor drepturile cărora au fost încălcate. Acesta povestește cum a fost anul 2020 pentru organizația pe care o conduce.
Libertatea de exprimare și libertatea întrunirilor au avut cel mai mult de suferit în ultimii ani în Transnistria…

Evgheni Dunaev: „Suntem o organizație care se ocupă de apărarea drepturilor omului. Avem mai multe direcții în activitatea noastră și punem accentul pe cultură. Altceva este că umanismul care acum este dominant în cultură este un concept care se bazează pe drepturile omului. Este și perspectiva din care trebuie analizate fenomenele culturale moderne și evenimentele sociale.

Evgheni Dunaev
Evgheni Dunaev

Iar ultimele evenimente sociale la noi au început să interfereze foarte mult cu drepturile omului. Poate că acest lucru s-a produs din cauza alegerilor, sau poate că este o tendință generală în societatea noastră. Iar noi, ca organizație, ne confruntăm tot mai des cu situații care au legătura cu libertatea de exprimare și libertatea întrunirilor – sunt libertățile care au avut cel mai mult de suferit în ultimii ani în Transnistria. Noi suntem practic singura organizație care se ocupă la modul serios de această problemă, iată de ce este explicabil de ce avem legătură în special cu cazurile în care este suprimată libertatea de expresie. Unele situații s-au produs chiar la noi, la evenimentele organizate de Club 19, un proiect al Centrului Apriori, cu altele nu avem nicio legătură, însă am constatat că suntem singura organizație la care cei vizați au putut apela pentru a-și apăra drepturile și noi i-am reprezentat. Iar anul acesta a fost foarte plin de astfel de evenimente. De ce – cred că ar ști să răspundă mai bine la această întrebare oamenii care generează aceste probleme.”

Europa Liberă: Ce situații sau ce probleme au oamenii care vin să ceară sprijin juridic Centrului Apriori, ce drepturi le sunt încălcate?

Evgheni Dunaev: „Aici se pare că lanțul logic a fost următorul. Atunci când a fost persecutat Centrul Apriori pentru că am fi avut o componentă politică în activitatea noastră, activitate interzisă atunci pentru ONG-uri, noi am făcut public cazul respectiv, așa cum facem de altfel cu toate activitățile noastre. Și poate că acest lucru a arătat oamenilor că există o organizație care în pofida presiunilor, apără în mod public lucrurile pe care le consideră corecte.

A urmat cazul băiatului care a avut un moment umoristic la un spectacol de comedie găzduit de Club 19, după care a fost acuzat oficial de jignirea și amenințarea cu moartea a ministrului de interne. Au urmat și alte cazuri. De multe ori noi am fost cei care am propus asistență juridică, știind că oamenii noștri nu știu cum să procedeze, nu știu cum să se apere în astfel de situații. Alteori am fost căutați de ni s-a cerut ajutorul. S-a întâmplat și situații în care am oferit să acordăm asistență, însă ni s-a spus că nu este nevoie, de exemplu în cazul lui Ghenadi Ciorba. Evident că nu putem ajuta împotriva voinței celor vizați. La fel s-a întâmplat și cu Roman Iamboglo, tânărul care a glumit pe seama funcționarilor de la Tiraspol. Acesta la un moment dat a refuzat asistența noastră și a fost de acord cu acuzațiile care i-au fost aduse.

În orice caz, toate aceste cazuri au o componentă comună – oamenii sunt persecutați pentru că și-au spus opinia, deci sunt presiuni împotriva libertății de exprimare.

A mai fost un caz legat de o întrunire care a avut loc la Râbnița (când oamenii au protestat împotriva interdicției de a traversa podul peste Nistru pentru a merge pe malul drept, pe teritoriul controlat de Chişinău). Arunci am făcut publică o declarație, după care și Misiunea OSCE în Republica Moldova și-a expus îngrijorarea în legătură cu limitarea dreptului de circulație a oamenilor.

Atunci când vedem încălcări – indiferent dacă ni se cere ajutorul sau îl propunem noi – este important să fim solidari și folosind caracterul public al activității noastre să atragem atenția asupra problemei și să contribuim cât putem la identificarea unor soluții. Din câte știu, după acele evenimente executivul de la Tiraspol a revăzut anumite restricții legate de plecările din Transnistria.”

Europa Liberă: Anul 2020 a fost unul foarte dificil pentru toată lumea, inclusiv pentru organizații și agenți economici. Zilele acestea pe platforma Clubului 19 al Centrului Apriori are loc tradiționala săptămână a drepturilor omului. Cum s-au schimbat activitățile Apriori în perioada restricțiilor impuse de pandemie?

Evgheni Dunaev:
„Pentru noi, ca organizație, aceste restricții nu au schimbat nimic, pentru că încă de acum un an am început să renunțăm la a ne „ roade pantalonii”, ca să spun așa, în oficiu. Adică noi aveam oficiu, dar acesta era pentru întâlniri. Problema noastră mereu consta în faptul că lucram greu în oficiu – mereu intra cineva, ușile oficiului nostru erau mereu deschise și oamenii îl percepeau ca pe un „spațiu deschis”. Și nu puteam face nimic cu acest obicei, care pe de o parte ne încurca să lucrăm, dar pe de altă parte corespundea întru totul filosofiei organizației. Așa că mențineam această practică.

Din acest motiv la noi era o practică acceptată ca angajații să lucreze de acasă atunci când aveau nevoie să se concentreze sau să finalizeze niște sarcini. Și unele întâlniri deja de atunci le organizam on-line.

Programul săptămânii drepturilor omului organizată de Centrul Apriori
Programul săptămânii drepturilor omului organizată de Centrul Apriori

Așa că atunci când a început Covid și au fost impuse toate aceste restricții, noi eram deja pregătiți și practic nu am avut de schimbat nimic, decât poate programul Clubului 19, care are ca filosofie întrunirile publice. Acele restricții care au fost impuse au influențat activitățile și cam jumătate de an în 2020 am avut Clubul închis. După ce restricțiile au fost relaxate, din luna septembrie, Club 19 s-a redeschis, evident cu respectarea tuturor standardelor – măști, dezinfectanți, păstrarea distanței. Nu prea ni s-a întâmplat să nu avem loc în Club pentru toți doritorii, sunt destul de rare evenimentele la care se face aglomerație, așa că am putut respecta mereu cerințele de distanțare socială.

În Moldova oamenii care fug din Transnistria nu sunt tocmai în siguranță…

O problemă foarte mare pentru tineri, vedem din solicitările care ne vin, este faptul că nu sunt concerte. Tinerii simt lipsa acestora. Acum nu ne putem permite să le organizăm în spațiu închis. Cât a fost vară le organizam în curte. Aceasta cred că este singura limitare pe care o avem acum în legătură cu pandemia. În regiunea noastră există însă o altă problemă, una destul de specifică, care nu afectează foarte multe persoane. Și nu cred că voi dezvălui cine știe ce secret acum. În situația foarte specifică în care o persoană este persecutată aici, acesta preferă să fugă din Transnistria. Am văzut în acest an cazul lui Samonii, când acesta a fost nevoit să fugă din Transnistria. Plus că știm că nici în Moldova transnistrenii care sunt persecutați în Transnistria nu sunt tocmai în siguranță – am văzut acest lucru pe exemplul cazului Kuzmiciov care a fost răpit în Moldova și adus în Transnistria, dar și în situația Larisei Kalik care era urmărită inclusiv atunci când se afla deja la Chişinău. Aceste cazuri arată că în Moldova oamenii care fug de aici nu sunt tocmai în siguranță, iar în actualele condiții de pandemie le este greu să obțină vreo viză sau să plece undeva doar cu pașaportul. Deci, dacă înainte, în cazul în care era persecutată în Transnistria, o persoană putea să plece într-o altă țară și acolo să ceară azil și protecție, atunci acum acest lucru este imposibil – nu ai cum să pleci pentru că frontierele sunt practic închise. Deci, și din acest punct de vedere există anumite dificultăți – un aspect nou devenit de actualitate pentru unele persoane odată cu pandemia de Covid.”

Europa Liberă: Anul viitor este declarat an al tineretului în Transnistria. Cum credeți, ce îi așteaptă pe tineri în 2021?

Evgheni Dunaev: „Eu cred că trebuie să renunțăm la aceste jumătăți de măsură și să declarăm odată și odată anul democrației, în așa fel încât Transnistria să devină în sfârșit un stat democratic – și atunci toți vor deveni imediat fericiți, nu-i așa? Este o glumă, evident.

Dar dacă e să vorbim serios, eu am atras atenția asupra faptului că tinerii pleacă masiv din Transnistria încă acum un an, la întâlnirea cu Vadim Krasnoselski, și tot ce a putut el să spună a fost: „Păi, și ce să facem, să închidem frontierele?”. Din păcate, asta este orizontul viziunilor autorităților despre cum pot fi tinerii motivați să rămână pe loc.

Așa sau altfel, nu cred că acest an ne va aduce ceva pozitiv – tinerii niciodată nu au fost o prioritate în politicile care sunt promovate în Transnistria. Știrea recentă despre faptul că studenții au fost practic forțați să facă voluntariat la linia fierbinte a internelor de la Tiraspol arată gradul maxim de preocupare pentru soarta tinerilor la noi. Adică ei pur și simplu sunt folosiți. La fel de mult formalism cred că va exista și în acest an al tineretului, și nu cred că se va face ceva cu adevărat important. Logic ar fi să fie întrebați anume tinerii despre ce ar vrea ei să facă și de ce ar avea nevoie ca să fie motivați să nu plece în străinătate și să rămână în Transnistria.”

***

Fortăreața de la Bender
Fortăreața de la Bender

Corespondenții noștri la Tiraspol și Bender au stat de vorbă cu câțiva trecători, pe care i-au întrebat de știu despre drepturile pe care le au și despre cum și le pot apăra.

VOX

- Drepturile omului sunt un concept prea abstract ca să poată fi înțeles imediat. Singurul lucru care îmi vine în minte și cu care m-am confruntat este neplata la timp a salariilor. Ce se poate face? Nimic! Doar să așteptăm. Și atât.
- La noi lucrurile sunt normale. Nu avem nicio pretenție la cei de la putere. Ne-am ales deputații, cei pe care trebuia să-i alegem. Ei au meritat să rămână în continuare la putere.
- La noi lucrurile stau prost – nu avem niciun fel de drepturi. Nici nu știam că pe 10 decembrie este Ziua drepturilor omului. Și care-i sensul? Cam așa…
- Impresia mea este că oamenii noștri nu au niciun fel de drepturi… Peștele de la cap se strică…

Drepturile omului sunt mai degrabă libertate de a alege

- Interesantă întrebare! Dar unde se poate adresa la noi ca să ți se respecte drepturile. Drepturile omului sunt mai degrabă libertate de a alege, atunci când trebuie să ne apărăm opinia și să nu ne temem. Problema este că noi ne aflăm într-un stat unde nu ne putem spune punctul de vedere. Poate că în alte state, în Franța sau America, ar fi ceva normal. Ei își apără drepturile și nu au niciun fel de consecințe negative pentru ei – ei lucrează în continuare, primesc salariu, au pachete sociale… Atunci când fac mitinguri puterea ține cont de revendicările lor. Dar la noi, chiar dacă oamenii vor ieși în stradă, aceștia vor fi monitorizați și vor avea apoi de suferit.

Aici e Radio Europa Liberă

AntiNostalgia – privind spre viitor

Radio Europa Liberă reia seria „Antinostalgia”: documentare, dezbateri publice si mult mai multe reportaje despre trecutul comunist și viitorul țărilor și comunităților din Europa Centrală și de Est. „Cu cât privești mai departe în spate, cu atât vei vedea mai departe în viitor” (Winston Churchill)

XS
SM
MD
LG