„Dumnezeu mă ajută să uit, dar cred că au fost cam 20 de cazuri”, a spus Ievhen, vorbind Europei Libere de la baza sa din regiunea Donețk.

În una din aceste situații-limită, surprinse pe video de salvator, geamurile mașinii i-au fost sparte de gloanțe în mers, în alta vehiculul i-a fost distrus de drone, în timp ce Ievhen și cei pe care îi salva se adăposteau în apropiere.

Altă dată, când transporta un soldat ucrainean grav rănit, Iefven a fost rănit chiar el într-o lovitură de artilerie.

Creștin penticostal, salvatorul spune că ceea ce îl face să-și riște viața pentru a-i salva pe alții, intrând aproape zilnic în zone de mare pericol este credința sa: „Pentru noi, sacrificiul, grija pentru aproape și salvarea de vieți este principala prioritate”.

Ievhen a crescut în Ceasiv Iar, în regiunea Donețk, la doar câteva minute de mers cu mașina de locurile unde își desfășoară astăzi multe dintre misiunile sale de evacuare.

A început primele acțiuni umanitare în primăvara anului 2014, când separatiști susținuți de Rusia au capturat orașul Sloviansk din regiunea Donețk. La acea vreme, el s-a poziționat deschis de partea Ucrainei și a fost capturat de militanți.

Și-a recăpătat libertatea după ce forțele ucrainene au recucerit orașul, însă alți patru creștini penticostali, încarcerați în circumstanțe similare, au fost uciși.

Ucraineanul spune că, în prezent, oamenii rămași în localități aflate pe muchia luptelor, care pot cădea de pe o zi pe alta sub ocupație rusă, pot fi, în linii mari, împărțiți în câteva categorii.

Sunt cei cu convingeri ferme pro-Kremlin, care așteaptă „lumea rusă”, apoi cei cărora nu le pasă de geopolitică, câtă vreme găsesc de băut sau droguri, dar și cei care nu se pot despărți de gospodăriile lor și se tem de sărăcia care îi poate aștepta în pribegie.

Dar Ievhen, care lucrează pentru misiunea umanitară Proliska din Ucraina, spune că cei mai mulți sunt oameni vârstnici cei care au rude în Rusia și cred că merită riscul de a-i aștepta pe ruși, pentru „a se putea reuni cu copiii, nepoții și rudele lor”.

Pe lângă amenințarea constantă reprezentată de drone și artilerie, Ievhen și echipa sa trebuie să verifice cu mare atenție apelurile de „ajutor” primite de la anumite adrese.

În unele cazuri, spune el, solicitările suspecte de evacuare ar fi fost făcute, cel mai probabil, de forțele ruse pentru a întinde o capcană.

În eventualitatea în care el și vehiculul său ar fi capturați, a explicat Ievhen Europei Libere, „o mașină umanitară ar putea ajuta teoretic sabotorii să ajungă adânc în spatele frontului”, pentru a lansa atacuri-surpriză asupra forțelor ucrainene.

Unele contacte cu armata invadatoare au avut un final aproape comic. În decembrie 2025, Ievhen lua prânzul într-o cafenea din regiunea Donețk a Ucrainei, când pe un canal de Telegram pro-Kremlin a apărut „știrea” despre moartea sa.

Lucrătorul umanitar a făcut o fotografie a mesei de care se bucura și a trimis-o în chatul unde se discuta presupusa sa dispariție. „Îl pomenesc chiar acum”, a scris Ievhen în descrierea imaginii cu prânzul său, adăugând: „deși tipul nu mi-a plăcut niciodată.”

Maria Senovilla, o jurnalistă spaniolă care a mers cu Ievhen în orașe ucrainene de pe linia frontului, spune că numai datorită priceperii lui, au scăpat cu viață de o dronă echipată cu proiectil perforant, care a străpuns pe toată lungimea microbuzul (din imaginea de sus) cu care călătoreau, împreună cu alți doi colegi ai jurnalistei, în noiembrie 2025.

„Ievhen ne-a salvat viața tuturor în duba aceea, în ziua respectivă”, a spus Europei Libere jurnalista, continuând: „El a fost cel care a văzut drona și a reacționat foarte rapid: ne-a avertizat că drona este acolo și i-a cerut șoferului să deschidă ușile.”

Iar simplul fapt că „face mai departe evacuări în condiții atât de periculoase”, spune jurnalista, arată elocvent „ce fel de om este” Ivhen Tkaciov.

📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te