În săptămânile și lunile care au urmat invaziei Rusiei, aproape 9 milioane de ucraineni, majoritatea femei, copii și bătrâni, au fugit în Polonia. Mulți s-au întors acasă. Dintre cei 1,5 milioane care au rămas, 76.000 au peste 60 de ani. De vreme ce izolarea socială și singurătatea fac adesea parte din experiența de a trăi în exil, persoanele în vârstă pot fi printre cele mai afectate.
După un an de război, vârstnicii ucraineni în exil și-au pierdut speranța de a mai reveni acasă
9
Deși Sviatlanei Skibina îi plac orele de limba poloneză, este bântuită de sentimentul de vinovăție. A plecat de acasă în vreme ce mulți dintre prietenii ei din Harkov continuă să sufere. „Durerea nu dispare. Ne vom mai întoarce vreodată? Aș vrea să ajut la reconstrucția orașului meu, dar voi mai avea suficientă putere?".
10
Un alt refugiat este Tamila Melnicenko, fostă asistentă medicală în vârstă de 82 de ani din Kiev. Pentru a se ține ocupată, citește clasici ucraineni și ruși, învață poezii și se plimbă pe coridoarele unui azil de bătrâni polonez.
11
Inițial, Melnicenko a fost luat în gazdă de o familie poloneză. Însă, din cauza vârstei sale înaintate și pentru că are dificultăți motorii, a fost transferată la azilul de bătrâni din Glogoczow, la 17 kilometri sud de Cracovia. Cazarea ei în acest azil este plătită de serviciile sociale.
12
Melnicenko și-a dat seama că nu mai era posibil să locuiască singură într-un apartament de la etajul patru din Kiev atunci când a auzit sirenele de raid aerian. A decis să plece împreună cu Oksana, fiica ei, și cu fiul acesteia. „Ne-am gândit că vom lipsi doar o lună și nu am luat nimic cu noi. Am lăsat chiar și vase nespălate în chiuvetă”, a spus ea.