Vizita umilitoare la Moscova a șefului diplomației maghiare, Péter Szijjártó, care a mers acolo să ceară livrări suplimentare de gaz pentru țara sa, generează multe titluri și analize.
Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a spus că Rusia “va studia” cererea maghiară de gaz suplimentar, însă felul în care Ungaria încalcă singură solidaritatea europeană pune și mai mult în lumină faptul revelat de Euractiv și anume că Serbia, aliata Rusiei, cumpără gaz de la Ungaria, ba chiar, mai mult, că acest gaz este stocat în Ungaria, Serbia nedispunând în totalitate de infrastructura necesară.
După «bye-bye Johnson», acum «ciao-ciao Draghi»
Spre satisfacția Moscovei, după ieșirea de la putere a lui Boris Johnson, la Londra, iată că acum italianul Mario Draghi a demisionat, generând noi alegeri și făcând ca Italia să-și întărească recordul de 67 de guverne in 76 de ani.
Eșecul lui «Super Mario», fostul guvernator-vedetă al Băncii Centrale Europene, neliniștește. «Sfârșitul erei Draghi: un șoc pentru întreaga Europă», este titlul editorialului din Le Monde, în Franța.
Fiind momentul comentariilor, presa italiană pune clasa politică față în fața responsabilității sale. Guvernul de unitate națională al lui Draghi căuta să ajute țara să depășească dificultățile pandemiei. „Criza guvernamentală, să nu uităm, a început cu comportamentul iresponsabil al Mișcării Cinci Stele (M5S), care nu a votat încrederea pentru acest guvern”, amintește Il Giornale, care sprijină astfel cererea formulată de Lega și de Forza Italia ca nici o coaliție viitoare să nu mai coopteze M5S.
Draghi nu a luat în seamă pericolul latent pus de acei populiști. «M5S e cel care a declanșat o criză suprarealistă», consideră Corriere della Sera. „Dar a fost un alt populism, tot din partea unui membru al majorității, care a dat lovitura de grație”, consideră cotidianul, subliniind rolul funest al celor două formațiuni de dreapta. Condițiile puse de Matteo Salvini, șeful dreptei din Lega, și de Silvio Berlusconi, șeful Forza Italia, „s-au dovedit de îndată inadmisibile”, potrivit cotidianului.
Ziarul se mai întreabă dacă Salvini și Berlusconi, aliați de circumstanța împotriva M5S, au colaborat doar de frica extremiștilor din Fratelli d'Italia, partidul de extrema dreapta al Giorgiei Meloni, dată favorită în sondaje. Motivațiile lor au oricum prea „puțin de-a face cu interesul național și foarte mult cu convingerea că vor obține în curând o victorie la urne”.
Il Messaggero notează, la rândul său, că „italienii de astăzi sunt cu toții, de-a valma, mai săraci, din cauza prețurilor pe care sunt obligați să le achite pentru a călători cu mașina, pentru a-și face cumpărăturile, a-și plăti facturile. La o privire mai atentă, așadar, situația de urgență care, în urmă cu șaptesprezece luni, l-a convins pe șeful statului să-l numească pe Mario Draghi, nu numai că există în continuare, dar este și mai pronunțată.»
Acest incendiu politic și social de care se teme El Pais, în Spania, are potențialul de a se extinde în toată Uniunea Europeană, „datorită dimensiunilor țării afectate — Italia — și, mai ales, datoriei publice enorme”. Și pentru cotidianul spaniol, Super Mario Draghi „a fost mai mult o parte din problemă decât o soluție”.
Cum o amintește pentru ne-italieni Washington Post, alegerile au fost anunțate pentru data de 25 septembrie.
Sputnik și falimentul propagandei ruse
Pe tot acest fundal, Le Monde analizează falimentul filialei franceze a agenției de propagandă rusești Sputnik, care a fost plasată în lichidare judiciară, în vreme ce cealaltă organizație de propagandă care e Russia Today caută să supraviețuiască.
Sancțiunile europene care vizează Rusia în urma invaziei Ucrainei au cântărit astfel mult asupra celor două agenții de presă influente ale Kremlinului.
Pe 4 mai, Sputnik Franța a fost plasat în lichidare obligatorie. Epilogul unei aventuri de șapte ani pentru această agenție finanțată de Kremlin. Pentru cei aproximativ treizeci de angajați, situația s-a schimbat rapid imediat după anunțarea sancțiunilor Uniunii Europene. Două zile mai târziu, Sputnik a încetat să mai publice conținut pe site-ul său.
Situația Sputnik în Franța contrastează astfel total cu cea a principalului său concurent, Russia Today (RT), care încă mai avea 175 de angajați în Franța la începutul războiului, la sfârșitul lunii februarie. La trei luni de la sancțiuni, celălalt post finanțat de stat rus, care, pe lângă un site web, a condus în Franța și un foarte activ canal de televiziune, își menține încă o aparență de activitate. Conținutul pe care jurnaliștii încă îl produc și difuzează este însă vizibil doar în afara Uniunii Europene sau printr-o rețea privată virtuală (VPN).
Le Monde se întreabă cum mai reușește RT France, căreia i-au fost tăiate toate sursele de venit, să încaseze fondurile necesare activității sale: «Pe plan intern, toată lumea își pune întrebarea. „Ne întrebăm prin ce țară trec banii”, se întreabă un jurnalist, care amintește că, în primăvară, unul dintre transferurile de fonduri fusese blocat în Germania, înainte de a fi trimis înapoi în Rusia.
„Banii tranzitează printr-o bancă nesancționată”, crede un insider al companiei. În schimb, un purtător de cuvânt al canalului asigură că Russia Today „este finanțat în mod regulat și așa cum s-a făcut întotdeauna”.»
