Qasem Soleimani, un apropiat al ayatollahului Ali Khamenei, cumula atribuții ale șefului serviciilor de informații ale armatei, șefului serviciilor secrete externe și ministrului apărării. Toate operațiunile militare iraniene din ultimele două decenii – în Irak, Siria, Liban, Yemen, Gaza și în alte zone – au fost coordonate de Qasem Soleimani.
Toate atacurile, inițiate de iranieni – de la cel recent împotriva ambasadei americane din Bagdad, până la bombardarea instalațiilor petroliere din Arabia Saudita, rachetele Katyusha folosite în podișul Golan, războiul din Yemen și înarmarea Jihadului Islamic – poarta amprentele lui Soleimani. El le-a plănuit. Ani de zile, el a fost cel care a înarmat gruparea Hezbollah in Liban și Jihadul Islamic in Gaza. Oamenii lui Qasem Soleimani s-au aflat in spatele incercării de asasinare a ambasadorului saudit la Washington și unui mare număr de atentate, în toată lumea.
Controversa legată de uciderea sa nu are la origine persoana lui Qasem Soleimani – a fost, fără îndoială, o căpetenie teroristă în veșminte statale, cu mult sânge pe mâini – ci impactul deciziei de a-l elimina acum, ca și aspecte legate de definiția legală a ceea ce s-a întâmplat și în ce măsură președintele Statelor Unite poate lua astfel de decizii de unul singur, fără consultarea sau măcar informarea Congresului.
Se pun acum câteva întrebări. Care va fi riposta Iranului? Dilema Teheranului este să dea o replica în forță sau una mai prudentă. Riscul escaladării nu mai e sub semnul întrebării, or Teheranul, conform declarațiilor unui consilier militar al ayatollahului, nu-și dorește un război cu Statele Unite. Contextul pentru Teheran este nemulțumirea populara anti-regim, exprimată în ultima perioada în Iran, iar problema esențial este dacă uciderea generalului va accentua aceste falii din societate sau o va mobiliza în sprijinul celor aflați la conducere. Variante de ripostă ar putea fi rachete împotriva bazelor americane din Irak, minarea Golfului Persic, atacuri împotriva Arabiei Saudite sau Israelului sau încercarea de a lovi obiective americane din străinătate.
A doua întrebare este dacă Qasem Soleimani poate fi înlocuit rapid. Este putin probabil, data fiind influența lui. Toate deciziile Teheranului – de la programul nuclear până la politica externă – au trecut prin filtrul generalului și este greu de găsit rapid un echivalent, cu aceeași influența.
O ultima întrebare este legată de o eventuala ripostă americană la ceea ce Iranul ar putea întreprinde acum.
Uciderea lui Qasem Soleimani pare să sugereze că orice este posibil, dar trebuie ținut cont de faptul că proiectul politic al președintelui Trump, cel cu care baza sa electorală se identifică este limitarea prezenței americane în regiune, nu extinderea ei sau declanșarea de războaie interminabile.
