Instituțiile occidentale, precum Consiliul Europei sunt primele care trebuie să aibă standarde clare privind corupția și să nu o permită, spune Emin Huseinov, activist civic azer, unul dintre cei care au făcut posibile dezvăluirile despre laundromatul azer și legăturile dintre puterea coruptă de la Baku și Occident.
El locuiește la Geneva după ce a fugit din Azerbaidjan, în anul 2015, la bordul unui avion al cărui zbor a fost aranjat de ministrul elvețian de externe, Didier Burkhalter. În țara sa natală Emin a fost președintele Institutului pentru libertatea și siguranța reporterilor. De la plecarea sa din Azerbaidjan a început o activitate intensă de expunere a corupției azere în instituțiile europene. Într-un interviu cu Europa Liberă, Huseinov vorbește despre flexibilitatea față de puterea de la Baku pe care a idenditicat-o la Consiliul Europei și eforturile sale de a cere instituțiilor europene să impună standarde interne anti-corupție.
Europa Liberă: Emin Huseinov, sunteți refugiat politic și trăiți la Geneva, în Elveția. Ați fugit dintr-o țară profund coruptă, ca să veniți aici, în cea mai democratică instituție din Europa, Consiliul Europei, care scrie legi anticorupție. Totuși, acum luptați împotriva corupției din instituție în paralel cu expunerea corupției din Azerbaidjan. Ne explicați?
Emin Huseinov: „Am fost nevoit să îmi părăsesc țara, Azerbaidjanul bogat în petrol, și să îmi continuu activitatea civică și de jurnalism de investigație în Elveția. În 2008 am început să fac advocacy pentru drepturile omului în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei și am observat că erau și lucruri care nu mergeau bine aici. Și am început să discut cu responsbilii acestei intituții, cu șefii grupurilor politice, cu președintele APCE, ba chiar și cu secretarul general al Consiliului Europei, și să le atrag atenția că regimul autoritar din Azerbaidjan încearcă să se foloseasă de APCE pentru legitimizare politică.
Înaintea oricăror alegeri în Azerbaidjan, delegațiile de observatori au identificat multe probleme, dar când au revenit la Strasbourg, rapoartele lor nu au vorbit despre acele nereguli. Ca atare, deși am venit aici să vorbesc despre corupția din Azerbaidjan, mă găsesc în situația de a expune și corupția din Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Practic, am venit aici să expunem corupția din Azerbaidjan, și am descoperit cum APCE închide ochii la ce se întâmplă în Azerbaidjan.”
Europa Liberă: În câteva zile se vor împlini doi ani de când Rusia nu și-a mai plătit contribuția la Consiliul Europei (1% din PIB, cum plătește orice stat membru). Acum, Consiliul Europei îi poate cere Rusiei să părăsească organizația. O va face, ce credeți? Și dacă da, cu ce consecințe?
Emin Huseinov: „Pentru cetățenii ruși de rând nu ar fi bine, pentru că nu ar mai putea veni să se plângă la CEDO. Pentru anumiți oameni este nevoie o terapie de șoc, răspund mai bine la așa ceva. Și în Rusia, ca și în Azerbaidjan există această dilemă: dacă să rămână sau nu în Consiliul Europei. Eu am spus mereu că poate ar fi mai bine ca Azerbaidjanul să iasă din CoE. Pentru că doar așa oamenii vor putea vedea cum le scade standardul privind drepturile omului. Acum oamenii sunt frustrați pentru că așteaptă de la Consiliul Europei să vegheze la respectarea în Azerbaidjan a drepturilor omului, și acest lucru nu se întâmplă.
Consiliul Europei nu cred că dorește excluderea Rusiei din organizație. Există o anumite flexibilitate față de Rusia și chiar față de Azerbaidjan. Iată, după scandalul cu mita luată de anumiți membri ai APCE de la Azerbaidjan, doar doi dintre aceștia au fost sancționați.”
Europa Liberă: Cum ar trebui să lupte Consiliul Europei împotriva corupției?
Emin Huseinov: „În primul rând prin reguli egale pentru toți. Recent a fost adoptată această regulă ca membrii APCE să își publice veniturile. Foarte bine. Dar de ce nu se face la fel și pentru Comitetul de Miniștri sau pentru judecătării de la CEDO? Asta facem noi acum, punem presiune pe organizații, așa cum am făcut și la ONU. Aceste organizații ne dau nouă standarde pentru drepturile omului și anticorupție. Dar înainte de toate, trebuie să aibă ele însele standarde interne, care să fie și respectate.”
