Anunțul făcut pe Facebook de președintele Maia Sandu despre noul ajutor pe care România îl va acorda Republicii Moldova pentru a lupta împotriva pandemiei este prezentat de G4Media. Liderul de la Chișinău remarcă faptul că România a fost prima care a sărit în ajutorul Moldovei și că, de această dată, „a fost posibilă reactivarea, cu titlu de excepție pentru țara noastră, a Mecanismului european de protecție civilă, prin care țările UE ne pot ajuta cu donații”.
O analiză despre poziția Franței la conferința de lansare a filialei europene a Atlantic Council este semnată de Iulian Chifu pe blogurile Adevărul. Președintele francez, se spune în această analiză, și-a reafirmat opțiunea pentru „suveranitatea strategică europeană – şi armatele europene, nu Armata Europeană unică - cu capacitatea de intervenţie europeană pe care să o conducă Franţa”. Emmanuel Macron vede „formula unui nou NATO cu dimensiune politică de prim plan şi cu doi piloni, american şi european”, în cazul celui de-al doilea Franţa asumându-și conducerea pe dimensiunea de Apărare şi Securitate. Înainte de orice, Iulian Chifu afirmă că, în clipa de față, Macron este cea mai bună variantă de președinte francez, alternativele numindu-se Marine Le Pen sau Jean-Luc Mélenchon. Spre deosebire de cei doi, Macron este măcar un european convins, chiar europocentrist. După Brexit, Franța e singura țară europeană care deține arma nucleară, dar nu e privită cu simpatie în Uniune, nu doar în Est, ci și de către unele state din vest, precum Germania, care „îşi doreşte mai degrabă dialogul euroatlantic cu America lui Biden” decât formule „incomplet sedimentate” de „apărare europeană”, „suveranitate sau autonomie strategică”. Așa cum o descrie Iulian Chifu, poziția Franței presupune decizii luate în cerc european restrâns, fără consultarea statelor central și est-europene. Acestea nu împărtășesc deloc nici interesele private ale Franței (cum ar fi recâștigarea poziției sale în Africa), nici viziunea lui Macron despre cum ar trebui abordate relațiile cu China și respectiv cu Rusia. În privinţa Rusiei, Franța optează pentru evitarea confruntării, ba mai mult „critică extinderea NATO ca iritantă pentru Rusia şi ca determinant al acţiunilor asertive, agresive, militariste ale acesteia”.
Problemele diplomației europene apar multiplicate după recenta vizită a Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru politică externă și securitate Josep Borrel la Moscova. Vizita, o inițiativă absolut personală, e prima după patru ani în care lipsa contactelor Uniunii Europene cu Moscovaa fost semnalul unei răciri serioase a relațiilor. În Parlamentul European s-a cerut pe cel puțin 50 de voci demisia lui Borrel. Acesta nu și-o anunță, iar președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen e puțin probabil că îl va demite. Despre această stângăcie politică europeană, taxată violent la Moscova, scrie în Dilema Veche Teodor Tiță.
În aceeași revistă, Dilema Veche, Radu Carp face o analiză a nivelului analizei politice în România, în context mai larg. În lume, după al doilea Război Mondial, au apărut jurnaliști specializați, iar pe probleme politice au scris în presa nu puțini literați și politologi faimoși. Televiziunea nu a venit cu un plus de calitate în acest domeniu. În România de azi, arată Carp, calitatea analizei politice e foarte slabă. Și în presa scrisă, dar mai ales pe televiziuni și în online, comentatorii sunt improvizați, se informează din surse aflate la îndemâna oricui, și nu din cărți sau publicații specializate, la care accesul este contra plată.
